Foto: Paul Țibu

"Am găsit un metis de porumbel". Așa a fost înștiințat pe 2 iunie 2017 Paul Chirana (30 de ani), reabilitator la Asociația Peregrinus, că urmează să primească la cabinetul veterinar MDP Vet din București o pasăre adusă din comuna Berceni, județul Ilfov.

Când sălbăticiunea a ajuns la el, Paul Chirana a remarcat că are de-a face cu un viespar (Pernis apivorus).

"Viesparul a fost adus într-o colivie mică de niște oameni care aveau stupi. Era într-un stadiu avansat de deshidratare, slăbit, subnutrit. Nu se mai putea ține pe picioare și nici să dea din aripi. Musculatura arăta bine, dar animalul era epuizat complet.

Eu am zis că-l pierd. Primele 48 de ore au fost critice.

Penajul era 95% bine, numai că în zona aripii drepte avea o ușoară infestație cu viermișori, vreo 25, care erau numai în pene, nu apucaseră să intre în piele", povestește Chirana.

I-a pus păsării o scufie pe cap, pentru a o proteja de stres, și o branulă, pentru hrănire și pentru hidratare.

Viesparul, cu și fără scufie, în brațele lui Paul Chirana, la MDP Vet. Foto: Arhiva personală a lui Paul Chirana

"După 40 de ore, viesparul și-a scos singur și branula, și scufia. L-am găsit liber în volieră. A devenit foarte reticent față de oameni și ușor agresiv. 

În a patra zi, i-am dat să mănânce viespi cu larve, într-o bucată de stup. Pe urmă, a mâncat singur. I-am dat și șoricei, pui de o zi, electroliți și minerale", spune Paul Chirana.

După cinci zile, adaugă reabilitatorul, pasărea luase în greutate – de la 989 de grame la 1,150 kilograme – și își revenise complet.

Prin urmare, pe 7 iunie, la ora 10 dimineața, în voliera în care se afla viesparul a mai intrat cineva.

Foto: Paul Țibu

Foto: Paul Țibu

Biologul Paul Țibu (34 de ani) i-a pus păsării pe picior un inel de identificare, i-a făcut câteva fotografii, iar cu ajutorul tizului său reabilitator a introdus-o "într-o cușcă de transport pentru câini de talie mare".

Țibu și Chirana au urcat cușca într-o mașină și au plecat spre ieșirea din București. Lângă intrarea pe Autostrada Soarelui, au oprit și au scos viesparul afară.

În meniul viesparului intră și bărzăunii

Viespar. Foto: Dreamstime/Dennis Jacobsen

Anvergura aripilor unui viespar variază de obicei între 113 și 135 de centimetri, indică Paul Țibu. Pasărea a fost numită astfel ca urmare a regimului său alimentar.

"Consumă larve, pupe și adulți de viespi, albine și bărzăuni (Vespa crabro). În perioadele când sursele de hrană sunt reduse, se poate hrăni și cu alte specii de insecte, cât și cu amfibieni, reptile de talie mică, pui și ouă ale altor păsări, chiar și cu fructe", detaliază biologul.

Pernis apivorus este specie migratoare.

"Viesparii ajung la noi în țară de obicei în prima jumătate a lunii mai și pleacă începând cu a doua jumătate a lunii august.

Practic, este răpitorul diurn care ajunge cel mai târziu și pleacă cel mai repede.

Păsările tinere, în primul și al doilea an de viață, rămân în zonele de iernare, în Africa. Se întorc vara să cuibărească doar cele care au minimum vârsta de 3 ani. Individul pe care l-am inelat este o femelă adultă", spune Paul Țibu.

Biologul Paul Țibu. Foto: Lucian Muntean

Biologul adaugă că viesparul este o specie monogamă. La sfârșitul lunii mai sau la începutul lunii iunie, femela depune între 1 și 3 ouă.

"Cuibul este construit la 10-30 de metri de sol, este confecționat din crengi verzi, căptușit cu frunze și este foarte bine camuflat în vegetația arborilor, în coronament", descrie Paul Țibu.

Site-ul Societății Ornitologice Române afirmă că "la realizarea cuibului participă ambii părinți". 

"Incubaţia durează 30-35 de zile şi este asigurată în special de către femelă.

Pe cuibul acestei specii se găsește frecvent miere, fiind un criteriu sigur de identificare. Puii devin zburători la 40-44 de zile, însă rămân la cuib până la 55 de zile", scrie pe site-ul SOR.ro.

Aceeași sursă arată că longevitatea maximă cunoscută a viesparului este de 29 de ani.

Strigătul păsării poate fi ascultat aici.

O galerie foto cu viespari:

Foto: Dreamstime/Mikelane45
Foto: Dreamstime/Mikelane45
Foto: Dreamstime/Christian Schmalhofer
Foto: Dreamstime/Dobromir Dobrinov
Foto: Dreamstime/Victortyakht

Deosebiri între sexe

Diferențele dintre masculi și femele sunt sesizabile numai pentru un ochi avizat. Paul Țibu exemplifică:

"Există o mare variabilitate a coloritului penajului în cazul acestei specii, chiar și pentru indivizii de același sex.

Luând în calcul doar păsările adulte, pe partea ventrală a aripilor, femelele au vârful aripii mai întunecat decât la masculi, coloritul dintre benzile negre de pe partea ventrală a aripilor este, de asemenea, mai închis la culoare, iar în cazul masculilor se observă un contrast mai intens.

În plus, penajul de pe cap al masculului are o nuanță cenușie, mai ales în părțile laterale, unde nuanța este de cenușiu-albăstrui. La femelă, penajul de pe cap este maroniu, culoare ușor de observat și la pasărea noastră.

Acestea ar fi numai câteva caractere. În privința dimorfismului ar mai fi multe de zis".

Blindajul

Foto: Paul Țibu

Întrebat dacă viesparul este imun la înțepăturile veninoase ale viespilor, Paul Țibu explică:

"Picioarele viesparului sunt bine protejate de un fel de solzi groși, care le apără de înțepăturile insectelor atunci când se hrănesc.

În același scop, fața este acoperită cu pene mici, asemănătoare solzilor".

Pasărea, în mâinile lui Paul Chirana, cu puțin timp înainte de a fi eliberată. Foto: Paul Țibu

Pe 7 iunie, la ora 11, viesparul a fost eliberat. Paul Țibu își va aminti multă vreme de acest moment.

"Este o pasăre impresionantă. N-am mai avut ocazia să observ această specie atât de aproape. Și nici să inelez sau să eliberez un viespar."

*