Parlamentul European: Rusia poartă toată responsabilitatea pentru incidentele cu drone din România. Cum a ajuns statul român „veriga slabă” a NATO

Mihnea Lazăr

Ultimele incidente cu drone – cea rusească care a rănit două persoane după ce a lovit un bloc din Galați și cea maritimă, ucraineană, care s-a autodetonat în portul Constanța – reprezintă cele mai grave crize de securitate cu care s-a confruntat până acum România în cei aproape patru ani și jumătate de la invazia rusească în Ucraina.

În acest context, Parlamentul European a adoptat o rezoluție, votată cu 412 voturi „pentru”, prin care susține că Rusia poartă „întreaga responsabilitate pentru atacurile de escaladare”,  pe care le numește „acte ostile (...) agravate de o campanie agresivă de dezinformare care urmărește să intimideze persoanele care trăiesc în aceste zone, să răspândească frica, să dăuneze economiei locale și să creeze un pretext pentru posibile acțiuni de retorsiune”. 

Între timp, Rusia pare a pregăti terenul pentru următoarea criză. Conform euvsdisinfo, instrument al Comisiei Europene specializat în depistarea și combaterea dezinformărilor și știrilor false, Kremlinul se folosește deja de incidentul de la Galați pentru a distribui știri false despre România.

În momentul unei agresiuni asupra oricărei părți din teritoriul NATO, „cred că toată lumea are o imagine foarte clară asupra faptului că, dacă așa ceva se întâmplă în Polonia, în țările baltice sau scandinave, va exista o replică garantată, imediată și colectivă, nu doar din partea NATO, ci din partea acestui întreg grup de țări nordice, care deja se coordonează foarte bine. Nu cred că putem spune același lucru în ceea ce privește zona de sud-est a Flancului, adică România și Bulgaria”, explică Oana Popescu-Zamfir.

FOTO: ID 348730626 | Drone © Oleh Bilovus | Dreamstime.com

Nu același lucru este valabil și pentru România, adaugă experta în relații internaționale: „suntem mult mai slabi, mai nepregătiți și nu am investit în propria apărare. Balticii și polonezii nu au așteptat SAFE și nu și-au rezervat întreaga înzestrare pentru fondurile europene. Și se vede.” 

De ce Marea Baltică nu e Marea Neagră și de ce Flancul Estic al NATO are „două viteze”. Unde România e deja la „viteza a doua”

Vestea bună? Oana Popescu-Zamfir arată că, în cazul Poloniei și al țărilor baltice, ar putea exista niște „circumstanțe atenuante” care ar permite aviației NATO să doboare mai ușor o dronă – cel mai facil exemplu este chiar al avioanelor F-16 românești, care au putut doborî o dronă deasupra Estoniei, dar nu au putut doborî nicio dronă deasupra României.

„E posibil ca doborârea dronelor să fi fost posibilă deoarece o permiteau, pur și simplu, condițiile de teren și operaționale”, a spus Oana Popescu-Zamfir.

O explicație similară a oferit și MApN – în Estonia nu a existat „risc” pentru populația civilă, avioanele au „văzut” mai bine ținta pe radar.

Dan Rusu, criminolog, despre serialul „Cămătarii”: Când narațiunea victimelor lipsește, ne confruntăm cu violență simbolică

Serialul „Cămătarii” a stârnit numeroase polemici în spațiul public și a împărțit audiența în două - o parte care râde la șmecheria lui Nuțu și Sile și o altă parte care vorbește despre cum punerea reflectorului în acest fel pe aceste personaje glorifică, de fapt, violența. 

SECRETISTAN. Bărbatul cu mâna la gură

PressOne a analizat zeci de imagini disponibile de la ședințele CSAT convocate din iulie 2023 încoace, în care generalul Răzvan Ionescu, director interimar al SRI, își acoperă parțial chipul cu o mână sau ambele, în contextul în care publicul din România nu l-a văzut niciodată pe omul care conduce Serviciul Român de Informații, iar pe site-ul instituției nu există nici măcar o fotografie cu acesta.

Explicația ține și de poziția geografică: enclava rusă de la Kaliningrad, care are graniță directă cu Polonia și Lituania. „Coșmarul” pentru NATO îl reprezintă infamul „Coridor Suwalki” – o fâșie îngustă de teren, cu o lățime de 100 de kilometri și care asigură accesul dintre Kaliningrad și Belarus.

Ocuparea de către ruși a acestui „coridor” ar tăia complet accesul NATO la țările baltice.

„Din cauza asta balticii și polonezii sunt foarte expuși: din cauza enclavei Kaliningrad, ei sunt realmente în situația în care o invazie de tip convențional (n.red. a armatei ruse) să fie o variantă de luat în calcul. Balticii nu-și pot permite niciun pas greșit: o incursiune, o încălcare a teritoriului, poate să ducă imediat la un efect de domino și, pentru că nu au deloc adâncime strategică și au un teritoriu expus, de la bun început s-au poziționat extrem de ferm și și-au aliniat mecanismele, legislația, modul de intervenție și modul în care concep reacția”, a explicat directoarea GlobalFocus Center.

În schimb, România nu are, momentan, această „grijă”, pentru că nu are graniță directă cu Rusia.

Până în prezent, strategia română de securitate a gravitat în jurul mantrei „ne apără SUA”.

Foto: 84990718 © Joe Sohm | Dreamstime.com

Doar că, între timp, România a devenit „idiotul util” care facilitează agenda Rusiei, iar Oana Popescu-Zamfir a precizat că statul a eșuat complet în a stabili o capacitate de descurajare credibilă la adresa Moscovei.

Din 2014, de la anexarea ilegală a peninsulei Crimeea de către Rusia, România a stagnat. 

„Noi, în momentul acesta, avem deficiențe la nivel legislativ, la nivel de organizare și coordonare, între instituții variate”, a adăugat Oana Popescu-Zamfir. Nu e deloc clar cine și în ce circumstanțe intervine în cazul unei crize, „se pasează pisica de colo, colo – toate astea fac ca oricine evaluează unde ar putea să fie o zonă vulnerabilă (a NATO) să-și dea răspunsul: în România”, susține experta. 

Iar Rusia asta face de atâția ani: testează, provoacă, testează.

„Noi nu suntem pregătiți mintal să ne asumăm răspunderea pentru propria securitate. Strategia României din ultimele 3 decenii a fost să externalizăm, cumva, securitatea noastră către SUA. Ideea a fost că dacă vom reuși să găzduim instalații strategice americane pe teritoriul nostru - precum scutul de la Deveselu și trupe americane - asta reprezintă o garanție superioară articolului 5 al Tratatului NATO, pentru că orice atac asupra teritoriului României ar fi un atac asupra intereselor SUA”, a spus Oana Popescu-Zamfir.

Această atitudine a venit însă cu un minus, și anume faptul că România s-a așteptat în toți acești ani să vină „ordinele de la Washington”, fapt care, conform expertei „ne-a vulnerabilizat și la nivel de comunicare publică: iată cum folosesc suveraniștii, de ani de zile, acest narativ, că suntem sclavii Occidentului și că așteptăm comandă din altă parte”.

În același timp, această atitudine a reprezentat o vulnerabilitate și la nivel de planificare strategică, care a ieșit în evidență în timpul crizelor de la Galați și Constanța.

Drona navală explodată la Constanța: De ce s-au călcat în picioare instituțiile de forță și cum au ajuns elicopterele ISU să facă supraveghere navală, în locul armatei

Din 2022 și până în prezent, România încă nu a pus la punct un mecanism integrat între instituțiile de forță, care să prezinte proceduri clare de urmat pentru toate tipurile de scenarii.

La fel ca în cazul dronelor aeriene, autoritățile nu au făcut decât să numere cu răbdare toate incidentele cu drone și mine navale din proximitatea coastelor române. Astfel, conform MApN, de la începutul războiului din Ucraina, Forțele Navale Române au neutralizat 9 dintre cele 156 de mine marine descoperite în bazinul Mării Negre.

Doi bărbați pe două bănci, în fața Mării Negre, la trei zile după explozia dronei din Portul Constanța. Foto: PressOne / Oana Moisil

„Neutralizarea” s-a făcut cu scafandri – într-un caz, petrecut în septembrie 2022, un dragor chiar a fost avariat după ce a lovit o astfel de mină. Asta cu toate că există deja drone specializate folosite pentru astfel de acțiuni, tocmai pentru a nu risca viețile marinarilor, dar acestea nu se află în dotarea forțelor navale române.

În 12 ani de la anexarea Crimeii și 4 ani de război total la granița României, nu s-a făcut nicio achiziție coerentă care să fi fost deja operaționalizată și care să poată fi folosită eficient împotriva dronelor aeriene, minelor sau dronelor navale.

„Suntem nepregătiți”, spune Oana Popescu-Zamfir. „Nu ne-am actualizat capabilitățile, nu am elaborat studii, nu am avut discuții despre cum a evoluat războiul în ultimii ani. Ca să nu mai spun că natura hibridă a amenințării nu cade pe procedurile standard și pe ceva ce am exersat anterior și cunoaștem bine”.

Haosul și heirupismul în cazul dronei care a explodat zilele trecute în Constanța au fost vizibile. Explicațiile, oferite la nivel oficial, au fost legate de „tehnologia nouă” pe care a presupus-o drona navală ucraineană, bruiată de ruși.

„Nu există o cunoaștere, un antrenament, o claritate în coordonare la nivelul acestor instituții: e posibil ca intervenția să depindă de cine pune primul mâna pe telefon și cine sună. Așa cum a fost și in cazul de față (de la Constanța). Raed Arafat, pe persoană fizică, și-a asumat lucruri”, susține experta. 

Astfel s-a ajuns în situația în care elicopterele SMURD au făcut misiuni de recunoaștere a litoralului în căutare de posibile alte drone navale. ISU a ridicat acele elicoptere pentru că ele puteau fi ridicate imediat în aer, dar „nu e normal ca criteriul de acțiune să fie de tipul cine e primul care ridică mâna”, a adăugat ea.

Paradoxal, prin acțiunile de război hibrid, rușii pun degetul pe rană și arată cât de dezorganizat e statul român în situații de criză.

Astfel, în loc să fie competiție între MApN, MAI și serviciile secrete, acestea ar trebui, mai degrabă, să conlucreze sub umbrela și prin mandat clar acordat de CSAT „cu termene limită foarte clare și un set de teme foarte limpezi”, a mai precizat experta în relații internaționale.

„Am rămas ca iepurele între faruri fără să putem să ne decidem ce facem cu apărarea noastră. Am rămas paralizați, spunând că, dacă amânăm suficient nu mai trebuie să decidem”, a adăugat experta. 

De ce face Nicușor Dan micromanagement legat de viteza dronelor 

Atât la Galați, cât și la Constanța, președintele Nicușor Dan s-a remarcat prin declarații care prezentau termeni tehnici despre traseele dronelor aeriene din Crimeea sau de ce radarele normale nu văd „o astfel de dronă” navală, cum a fost cea de la Constanța.

Președintele Nicușor Dan în vizită la sediul SCOMAR, sistemul operativ utilizat de Poliția de Frontieră Română pentru supravegherea litoralului și a frontierei maritime a României. Foto: Facebook / Nicușor Dan

E normal să vină președintele țării – chiar dacă e cel mai bine informat – să facă astfel de micromanagement la nivel de comunicare? Directoarea GlobalFocus Center arată că această situație reflectă exact vidul care există la nivelul comunicării strategice din România.

De-a lungul timpului, instituțiile au comunicat „nu ca să transmită informații, ci ca să mascheze informații față de public. La noi, comunicarea servește în mod tradițional să umpli cu acest limbaj de lemn tehnic și abscons spațiul public, astfel încât să nu se înțeleagă nimic și să nu poată publicul să te întrebe suplimentar despre ce ai făcut și care e rezultatul muncii tale și ce scuză ai că nu ți-a ieșit mai bine”, a spus experta în relații internaționale. 

„E absolut anormal să comunice președintele, în chestiuni ca de exemplu dacă e bine sau nu să evacuăm un kilometru de plajă - președintele are studii de geniu, să-și dea cu părerea? Atribuțiile președintelui pe zona de securitate nu se manifestă așa, să meargă la fiecare incident și să se apuce să măsoare traiectoria dronei”, a adăugat directoarea GlobalFocus Center. 

Oana Popescu-Zamfir subliniază necesitatea și „urgența absolută” a implementării unei arhitecturi de protecție a infrastructurii critice de la Marea Neagră.

Astfel, respectivul hub are „exact ce ne-a lipsit acum”, la Constanța: supraveghere maritimă, imagine maritimă integrată și presupune achiziționarea și instalarea de senzori, radare, precum și schimb de informații cu sectorul privat și partenerii externi „tocmai ca să știm ce se întâmplă pe, sub și deasupra mării”

„Avem atât de multe lacune, încât nu se dorește o comunicare strategică eficientă, iar Rusia exact de asta se folosește, pentru că miza ei e adâncirea lipsei de încredere între populație și instituții. Iar asta nu e deloc greu, pentru că instituțiile ne oferă toate motivele să facem asta”, a declarat pentru PressOne, directoarea GlobalFocus Center, Oana Popescu-Zamfir.

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.

Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Latvia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).

Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.