Cum ajunge o adolescentă să fie traficată de cel pe care îl credea iubit. Un escape room îi învață pe elevi să recunoască semnele

Norbert Nemeș

Elena este o adolescentă din sud-estul României, care crește într-o familie cu lipsuri. La un moment dat, un băiat intră în viața ei, iar ceea ce la început pare o relație frumoasă se transformă în ceva urât: fata e dusă în străinătate, unde e exploatată sexual. 

Dacă ai fi în locul Elenei, în ce moment ți-ai da seama ce se întâmplă? Și ai reuși oare să scapi?

Aproximativ 1.100 de adolescenți sunt puși în fața unei astfel de întrebări într-un Escape Truck, un camion transformat într-un escape room mobil, adus în România în cadrul unui proiect World Vision România și al Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane. Inițiativa a fost dezvoltată în Olanda, iar în interior participanții trec printr-un scenariu despre exploatarea sexuală, inspirat dintr-un caz real. 

Timp de aproximativ 20 de minute, adolescenții caută indicii și descifrează coduri pentru a trece dintr-o cameră în alta, în timp ce descoperă cum o persoană poate ajunge să fie recrutată, manipulată și exploatată.

Ai fi rezistat dacă erai în locul Elenei? 

În apropierea Ateneului Român, București, este parcat un tir care are remorcat un container negru. Înăuntru este prezentată povestea Elenei, o tânără care a fost traficată pentru exploatare sexuală. Povestea este reală, iar elevii de peste 16 ani care intră aici încearcă să înțeleagă prin ce trece o persoană care ajunge într-o astfel de situație. E o experiență imersivă, elevii pot vedea, atinge și mirosi spațiile prin care trec.

În prima încăpere, un fel de hol, începe povestea Elenei. 

Aflăm că este o fată dintr-un sat din județul Brăila și vine dintr-o familie dezavantajată: părinții nu au locuri de muncă stabile, mama este plecată în Italia, iar problemele financiare sunt constante. Cum Elena are mai mulți frați, uneori este trimisă la rude, ca acestea să aibă grijă de ea. Peste toate, se confruntă și cu probleme la școală. 

„Acasă, iubirea trebuie câștigată”, îi auzim vocea, iar în acest context telefonul devine un refugiu.

În spațiul virtual pe care i-l oferă telefonul, Elena intră într-un grup de fete, unde este găsită de Bogdan, care începe să-i scrie – în aparență, un băiat binevoitor. La un moment dat, acesta îi propune să se întâlnească și îi cumpără un bilet de autobuz până la Galați, unde locuiește. 

Nici întâlnirea din viața reală nu-i dă motive să se îndoiască de el: Bogdan se comportă la fel ca în online, îi oferă atenție și o face să se simtă înțeleasă.

Ca să aflăm ce se întâmplă mai departe, trebuie să descoperim un cod care deschide ușa următoarei camere. Ajungem într-o încăpere care reproduce un cămin dezordonat, cu o bucătărie murdară, vase nespălate și sticle de alcool pe jumătate goale. Aici, povestea relației dintre cei doi avansează: Elena îi cunoaște familia lui Bogdan și începe să petreacă mai mult timp la el decât acasă, în Brăila, mai ales că pare că nimeni nu-i remarcă lipsa.

După o vreme, Bogdan începe să-i vorbească despre bani și despre toate lucrurile pe care le-a plătit pentru ea: haine, mâncare sau biletul de autobuz. Elena nu poate fi doar o spectatoare, trebuie să contribuie și ea la viața familiei, așa că începe să fie implicată în treburile casnice. De-aici Elena ajunge în Olanda, unde este exploatată sexual.

A treia încăpere reprezintă chiar spațiul în care Elena este obligată să facă muncă sexuală: un pat dezordonat, prezervative, sticle de alcool, tocuri și haine în culori neon. Tot aici aflăm și cum reușește să scape. Într-o zi, Elena este remarcată în vitrina unui local de o echipă de polițiști, care observă urmele de violență de pe corp și comportamentul ei speriat.

EXPLICATIV. Ce trebuie să știe românii care nu și-au declarat banii făcuți în străinătate și se tem că vor primi decizii de impunere de la ANAF. Cui i se aplică cota de 70% pe veniturile făcute în altă țară

Românii care locuiesc și câștigă bani în altă țară, dar încă au rezidența fiscală în România, sunt vizați de ANAF.  Cine ar trebuie să ia măsuri? 

„Urgent caut șofer. Plata la încărcare”. Cum sunt recrutați prin TikTok șoferi români pentru transportul ilegal de migranți de la granițele UE

Românii care tranzitează Grecia au început să fie recrutați prin intermediul TikTok-ului pentru a transporta migranți din spațiul non-UE de la granița cu Turcia, până la granița cu Bulgaria. Reporterul PressOne a acceptat incognito să devină șofer de ocazie pentru un astfel de transport. A reieșit că e vorba de o rețea bine pusă la punct.

O metodă simplă de protecție în mediul online este evitarea interacțiunilor cu persoane necunoscute și blocarea mesajelor care ridică semne de întrebare. FOTO: World Vision

Numai că Elena îi privește cu neîncredere. Este încă atașată de oamenii care au traficat-o și care au manipulat-o. În cele din urmă, reușește să scape de ei și începe terapia, însă aceasta nu poate șterge definitiv urmele experienței prin care a trecut.

În tot acest timp, vocea Elenei este omniprezentă și ne conduce prin propria poveste, dar ne oferă și indiciile de care avem nevoie pentru a merge mai departe. Trecerea dintr-o cameră în alta se face prin coduri pe care trebuie să le descoperim pentru a deschide următoarea ușă, până când ajungem la final.

La fel de prezent este și mirosul puternic din încăperi, un amestec de sulf, amoniac, latex și aldehide, specific infracțiunilor de trafic de persoane. În toate cele trei camere este aproape întuneric, întrerupt doar de câteva lumini în nuanțe de roșu și mov.

Elevii intră în grupuri de câte aproximativ opt și au nevoie de aproximativ 20 de minute pentru a trece prin experiența Elenei. Unii sunt foarte concentrați asupra poveștii și a numeroaselor detalii din ea, ca să nu piardă indiciile sub formă de cifre de care au nevoie pentru următorul cod. Alții caută prin camere și printre obiecte alte indicii numerice care i-ar putea ajuta să-l găsească. Când se face beznă, își aprind lanternele telefoanelor și luminează prin încăperile dezordonate, încercând să lege fiecare lucru pe care îl găsesc de următoarea ușă pe care trebuie să o deschidă.

După ce au ieșit din Escape Truck, i-am întrebat pe câțiva dintre ei ce știau despre traficul de persoane înainte să intre și ce au aflat din povestea Elenei. 

„E foarte greu să îți găsești puterea și curajul să ceri ajutor”

Toți auziseră despre traficul de persoane, fie la școală, fie din documentare sau din mediul online. Știau, însă, mai puține despre felul în care o persoană poate ajunge, pas cu pas, într-o situație de exploatare. 

Sarah, de exemplu, a înțeles mai concret aceste riscuri abia după ce a trecut prin povestea Elenei, iar acum știe mai bine cât de atentă trebuie să fie atunci când cunoaște pe cineva, online sau în viața reală. Cel mai mult i-a rămas în minte faptul că vulnerabilitatea Elenei începea chiar de acasă, într-un mediu în care ar fi trebuit să fie protejată. 

„Faptul că părinții nu au fost interesați de ea, asta mi s-a părut cel mai trist”, povestește Sarah. 

Radu știa deja câteva lucruri despre traficul de persoane din mediul online și din activitățile organizate la școală, dar spune că nu cunoștea fenomenul „în detaliu”. În Escape Truck, perspectiva a fost alta: a putut să vadă mai îndeaproape „modul în care o victimă trăiește și experiența prin care trece”.

Pentru Maria, experiența a schimbat mai ales felul în care privește relația dintre victimă și persoana care o exploatează. Înainte, spune ea, avea impresia că femeile aflate în astfel de situații aleg să rămână acolo. Povestea Elenei i-a arătat rolul pe care îl poate avea manipularea din partea abuzatorului.

„Te face să crezi că el e singura persoană de care ai nevoie și că fără el nu poți să trăiești și nu poți să mergi mai departe”, spune Maria. În timp, continuă ea, victima poate ajunge să creadă că situația în care se află este normală, chiar dacă este exploatată sau agresată.

Tocmai de aceea, momentul care i-a rămas cel mai puternic în minte a fost cel în care Elena încearcă să ceară ajutor. „E foarte greu să îți găsești puterea și curajul să ceri ajutor, trăind în mediul ăsta constant și când te obișnuiești în aceste condiții”. 

Experiența i s-a părut cu atât mai puternică cu cât a putut vedea de aproape mediul în care ajunsese Elena. „Te simți și te pui în locul ei și este foarte ciudat. Simți un fior, te ia tremuratul, mai ales că vezi condițiile, auzi povestea, vezi lucrurile, obiectele din casă”. 

Reguli de siguranță într-o mare de necunoscuți 

Povestea Elenei pornește chiar din mediul online, însă adolescenții cu care am vorbit spun că sunt deja destul de atenți la persoanele cu care intră în contact acolo. Sarah are contul privat și nu acceptă cereri de la oameni pe care nu îi cunoaște sau care îi ridică semne de întrebare. Nici mesajelor primite de la necunoscuți nu le răspunde.

Prudența vine și din experiențe mai vechi. Când era mai mică, mama ei avea acces la contul ei de Instagram și vedea mesajele pe care le primea. „Îmi scriau anumiți oameni foarte ciudați, în vârstă de vreo 40-50 de ani, și ea, având contul, le răspundea sau le dădea block”, povestește Sarah. Părinții au rămas foarte implicați în felul în care se protejează, mai ales după ce în familia lor a existat un caz asemănător.

La rândul său, Radu și-a impus o simplă regulă, care îl scapă de posibile situații care se pot complica: nu acceptă cereri de prietenie decât de la oameni pe care îi cunoaște și în viața reală.

Maria merge chiar mai departe și preferă să nu cunoască oameni prin intermediul internetului. Spune că îi este greu să aibă încredere într-o persoană cu care a vorbit doar prin mesaje, mai ales pentru că în spatele lor fiecare se poate prezenta așa cum își dorește.

„Mesajele sunt doar iluziile pe care vrem să le vedem și să le auzim. [...] Unii pot să știe ce să scrie și cum să spună lucrurile, ca să ne facă să credem că sunt persoana ideală. Tot o manipulare”, spune ea. 

Când primește mesaje care o fac să se simtă inconfortabilă, Maria blochează persoana respectivă. Și în cazul ei, regulile de protecție au început tot în familie. Părinții au încurajat-o de mică să le spună atunci când ceva i se pare în neregulă, fie că se întâmplă online sau pe stradă.

„Am învățat mereu că trebuie să cer ajutor și nu trebuie să-mi fie frică să cer ajutorul”, spune Maria.

Vulnerabilitatea poate deveni o poartă de intrare pentru traficanți 

În 2024, 459 de victime ale traficului de persoane au fost înregistrate în România, potrivit datelor Eurostat. România se află astfel printre țările europene cu un număr ridicat de victime identificate, după Franța, Italia și Germania. 

La nivelul întregii Uniuni Europene, în același an au fost înregistrate 9.678 de victime.

Copiii care cresc în medii dezavantajate sau au trecut prin abuz, neglijență ori violență pot fi mai vulnerabili în fața traficului de persoane. FOTO: World Vision

În spatele acestor cifre sunt, însă, oameni care nu pornesc cu aceleași șanse de a se feri de o situație de trafic. Laura Sava-Ghica, directoare a proiectului Child Protection Compact în cadrul World Vision România, spune că există copii pentru care riscul este mai mare tocmai din cauza mediului în care cresc.

„Cele mai expuse categorii sunt formate din copiii care provin din medii dezavantajate socio-economic, copiii care sunt din zone rurale, în mod special copiii care au părinții plecați la muncă în străinătate”, explică ea.

La fel de vulnerabili pot fi și cei care au trecut deja prin abuz, neglijență sau violență în familie și caută o cale de a ieși din situația în care se află, dar și copiii care se simt izolați de propriile grupuri și caută „un sprijin, ajutor”.

Iar acel sprijin poate apărea sub forma unei persoane cunoscute pe internet. „A crescut foarte mult numărul cazurilor de trafic care se bazează pe recrutarea online a copiilor, a tinerilor”, spune Sava-Ghica.

Una dintre metodele de recrutare despre care vorbește este loverboy, în care apropierea începe sub forma unei relații. „Anumiți băieți pretind că le sunt iubiți și după aceea cer să primească anumite servicii și beneficii din partea lor, inclusiv le pot cere să intre în aceste situații riscante de exploatare sexuală”, explică Sava-Ghica.

În alte cazuri, manipularea se transformă în șantaj. „Dacă, de exemplu, tinerele transmit poze cu ele în situații intime, pot să ajungă să fie victimele șantajului emoțional”, spune ea.

Recrutarea online poate începe însă și cu o identitate falsă. Sava-Ghica vorbește despre grooming, o metodă prin care adulții se prezintă în mediul online ca fiind copii sau tineri de aceeași vârstă cu persoanele pe care încearcă să le apropie.

„Le dau de înțeles că sunt aproape de victime, de potențialele victime, că sunt acolo să le sprijine, să le ofere tot ce au nevoie, urmând ca, de fapt, să ceară alte beneficii”, explică ea.

Din cazurile pe care le-a observat, Sava-Ghica spune că fetele predomină printre victimele traficului de persoane. „Cam nouă din zece din victime sunt fete”, spune ea, iar metoda loverboy apare, potrivit experienței sale, în cele mai multe dintre aceste cazuri.

Și datele Eurostat arată că 63% dintre victimele traficului de persoane sunt fete sau femei. 

Protecția începe cu adulții  

Să recunoști o situație de risc presupune, înainte de toate, să fi învățat ce semne să urmărești și unde poți cere ajutor. Aici intervine, spune Sava-Ghica, rolul adulților din jurul unui adolescent. 

„Responsabilitatea adulților începe în momentul în care pot să comunice mai îndeaproape cu copiii și să le prezinte riscurile atât din mediul online, cât și din mediul offline, din viața de zi cu zi”, spune ea. 

La fel de important este „să-i asculte, să observe dacă există anumite schimbări în comportamentele copiilor, dacă sunt anumite semne de vulnerabilitate”.

Experta spune că astfel de discuții ar trebui să înceapă în jurul vârstei de 11–12 ani și să continue în adolescență, când copiii pot deveni mai retrași și pot comunica mai puțin cu părinții. 

Rolul adulților în prevenție începe cu discuțiile despre riscuri și cu atenția la schimbările de comportament ale copiilor. FOTO: World Vision

În perioada asta, părinții ar trebui să știe mai multe atât despre oamenii cu care își petrec timpul, cât și despre activitatea lor online: „cam care este grupul în care se află acel copil, cam ce fel de activități are, ce fel de activitate are online, dacă are anumite conturi create, cu cine vorbește, cât timp petrece”, enumeră Sava-Ghica.

Ea spune și că timpul petrecut online ar trebui limitat, iar copiii ar trebui să cunoască metodele prin care pot fi recrutați.

Dacă apar semne că un copil ar putea fi în pericol, important este și ca adulții și adolescenții să știe unde pot cere ajutor. Copiii pot suna la 119, număr unic de telefon la nivel național pentru cazurile de abuz împotriva copiilor, sau la linia Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, 0800 800 678. Adulții îi pot însoți și la cea mai apropiată secție de poliție pentru a povesti ce s-a întâmplat și a cere ajutor.

De altfel, acesta este și mesajul cu care Sava-Ghica și-ar dori ca adolescenții să fi ieșit din Escape Truck: să fie atenți la ceea ce li se întâmplă lor, dar și celor din jur. 

Editor: Laura Popa