Facebook nu e „domeniu public”. Ce poate prelua presa fără acordul autorului, conform unei decizii recente a Curții de Justiție a UE

Alina Zibrițchi

Postarea despre cadourile oferite profesorilor

În 2021, Ioana Turcu, profesoară, a publicat pe Facebook un text despre începutul de an școlar și cadourile pe care părinții vor să le ofere profesorilor. Postarea a circulat online și a fost preluată de mai multe publicații. Unele, spune Turcu, i-au cerut acordul înainte de preluare. Gândul a publicat însă textul fără să îi ceară acordul.

„Când am văzut că a luat-o și a publicat-o pe site, l-am întrebat public (pe reporter, n.r.) de ce a făcut asta”, povestește Ioana Turcu. „Mi-a spus că e domeniul public Facebook-ul și că are voie oricine să ia orice.” 

Ioana a vrut să afle dacă chiar așa, iar alături de soțul ei, Gabriel Turcu, avocat specializat în proprietate intelectuală, profesoara a decis să ceară lămuri din partea instanței. 

A urmat un proces lung care a ajuns, în cele din urmă, și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Ce a zis Curtea? Că postările de pe Facebook sau alte rețele de socializare intră în categoria operelor protejate de dreptul de autor. 

Facebook nu este domeniu public

Potrivit datelor oficiale, în jur de 2,11 miliarde de persoane folosesc platforma Facebook în fiecare zi. CJUE a stabilit că postările distribuite pe rețelele sociale pot fi protejate prin legea dreptului de autor. Foto: Grecu Mihail Alin | Dreamstime.com

Primele instanțe românești au respins argumentul potrivit căruia textul Ioanei Turcu ar beneficia de protecția dreptului de autor.

Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei, considerând că textul publicat pe pagina sa de Facebook nu îndeplinește condițiile pentru a fi calificat drept operă protejată de dreptul de autor, întrucât îi lipsește originalitatea. Instanța a apreciat că acesta reprezintă, în esență, exprimarea unor nemulțumiri personale ale reclamantei în calitate de profesor. 

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, care a considerat că textul nu depășește limitele unui discurs obișnuit referitor la anumite practici din mediul școlar și că nu poate fi protejat ca operă artistică.

Dosarul a ajuns și la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), care a cerut lămuriri de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. 

Una dintre întrebările formulate de ÎCCJ era dacă un text scurt, publicat pe o rețea socială și prin care autorul își exprimă opinia asupra unei chestiuni sociale, poate constitui o operă protejată.

Răspunsul CJUE, dat la 3 septembrie 2026 în cauza C-598/24, este că da, poate. Faptul că textul este scurt sau că a fost publicat pe o rețea socială nu îl exclude de la protecția dreptului de autor. Contează dacă este expresia unei creații intelectuale proprii, care reflectă alegeri libere și creative ale autorului.

„Curtea a spus că da, n-are nicio treabă: poți să-l publici pe Facebook, poate să-ți fie mai scurt sau mai lung. Câtă vreme e un text original care exprimă personalitatea autorului, este un drept de autor”, explică Gabriel Turcu, avocat specializat în proprietate intelectuală. 

EXPLICATIV. Ce trebuie să știe românii care nu și-au declarat banii făcuți în străinătate și se tem că vor primi decizii de impunere de la ANAF. Cui i se aplică cota de 70% pe veniturile făcute în altă țară

Românii care locuiesc și câștigă bani în altă țară, dar încă au rezidența fiscală în România, sunt vizați de ANAF.  Cine ar trebuie să ia măsuri? 

„Urgent caut șofer. Plata la încărcare”. Cum sunt recrutați prin TikTok șoferi români pentru transportul ilegal de migranți de la granițele UE

Românii care tranzitează Grecia au început să fie recrutați prin intermediul TikTok-ului pentru a transporta migranți din spațiul non-UE de la granița cu Turcia, până la granița cu Bulgaria. Reporterul PressOne a acceptat incognito să devină șofer de ocazie pentru un astfel de transport. A reieșit că e vorba de o rețea bine pusă la punct.

Cu alte cuvinte, faptul că o persoană a ales să își publice textul pe Facebook nu înseamnă că a renunțat la drepturile sale asupra lui.

Dreptul de autor nu înseamnă că presa trebuie să ceară voie pentru orice citat

A doua parte a hotărârii este cel puțin la fel de importantă. Dreptul european permite, în anumite condiții, utilizarea unor opere protejate pentru relatarea unor evenimente curente.

Prin urmare, existența dreptului de autor nu înseamnă că autorul are un drept de veto asupra oricărei utilizări jurnalistice. Dacă un jurnalist citează un text pentru a informa publicul, pentru a comenta sau pentru a explica un eveniment, utilizarea poate intra în limitele unei excepții prevăzute de lege.

Problema este cum este folosit materialul și cât din el este reprodus.

Aici apare una dintre dificultățile cazului Ioanei Turcu. Dacă textul este foarte scurt, cât înseamnă, de fapt, „un fragment”? Și când încetează o citare să mai fie citare și devine republicare?

CJUE nu a stabilit o regulă matematică de tipul „poți folosi maximum X% dintr-un text”. Analiza trebuie făcută în funcție de scopul utilizării, proporționalitate și celelalte condiții ale excepției, spune curtea. 

În cazul Ioanei, nu este despre o singură frază citată într-un articol, de vreme ce postarea sa a fost preluată integral. Asta nu înseamnă automat că Gândul a încălcat drepturile de autor, dar că instanța românească va trebui să analizeze asta atunci când va aplica principiile stabilite de CJUE.

Întrebarea devine: era necesară reproducerea integrală pentru scopul informativ al articolului sau utilizarea a depășit ceea ce era necesar?

Gabriel Turcu spune că presa poate prelua inclusiv conținut protejat, fără să ceară acordul autorului, atunci când utilizarea este justificată de una dintre situațiile prevăzute de lege.

„Legea spune că nu cer acordul atunci când citez. Nu cer acordul atunci când informez publicul.”

Dar, adaugă el, acest lucru nu înseamnă că orice text poate fi pur și simplu republicat.

„Trebuie să vedeți în aceeași cheie ca atunci când preluați o melodie fără permisiunea autorului, când vă preia integral un articol scris de dumneavoastră fără permisiunea dumneavoastră. Este exact aceeași regulă cu privire la drepturile de autor”, subliniază avocatul. 

O clarificare importantă pentru presa comercială

CJUE a mai fost întrebată dacă excepția privind informarea publicului poate fi condiționată de lipsa unui scop comercial, de vreme ce în legislația românească exista o asemenea condiție. Curtea europeană a stabilit că dreptul european nu permite excluderea automată a excepției doar pentru că utilizarea urmărește un avantaj comercial sau financiar. 

Este o clarificare importantă pentru presa online. Un site poate avea publicitate, abonamente sau alte venituri și, în același timp, să beneficieze de excepțiile privind utilizarea unor materiale protejate pentru informarea publicului.

„Nu poți să condiționezi misiunea jurnalistică de fundamentul ei financiar și economic”, spune Gabriel Turcu.

În opinia sa, hotărârea „a eliberat multă tensiune” din presa românească în legătură cu această problemă.

Este, însă, o interpretare a avocatului asupra efectelor practice ale hotărârii. Din punct de vedere juridic, simplul caracter comercial al unei publicații nu face utilizarea legală.

Dar ce se întâmplă cu postările politicienilor?

Problema devine și mai complicată atunci când vorbim despre persoane care sunt în mod evident subiecte de interes public. Postările unui președinte, ale unui ministru sau ale unui parlamentar sunt preluate frecvent de presă. Uneori sunt reproduse aproape integral.

Asta nu înseamnă că ele devin automat „domeniu public” în sensul dreptului de autor.

„Presa, când preia un discurs al președintelui îl ia într-un context anume. Președintele este subiect de știre”, explică Gabriel Turcu.

Diferența, spune avocatul, este între republicarea unui material și folosirea lui în scopul pentru care legea permite citarea sau informarea publicului.

„Dacă pur și simplu vreau să-i preiau cuiva un material să-l folosesc și eu, îi cer dreptul. Dacă, în schimb, o fac cu un scop pe care legea prevede că am dreptul să-l preiau, nu mai cer acordul.”

„A meritat pentru alții care vin după mine”

Pentru Ioana Turcu, procesul a devenit între timp mai puțin despre textul ei și mai mult despre regula care se aplică tuturor celor care publică online.

„Eu mă simt la fel”, spune ea întrebată cum se simte după hotărârea CJUE. 

A meritat pentru „alții care vin după mine (...) pentru acest precedent care s-a creat”, explică Ioana. „Adică se vor gândi de două ori înainte să preia ceva fără să întrebe. Eu n-aș fi avut nicio problemă să mă publice și Gândul atunci dacă mă întrebau înainte. Că m-au mai publicat niște site-uri online, de presă, dar m-au întrebat înainte și am zis: «Da, sigur, luați».”

Pentru ea, diferența este între distribuirea unei postări și republicarea ei ca material jurnalistic.

„Una e s-o distribuie cineva. Asta e ok, că-ți asumi asta când postezi, nu? Dar alta e s-o pui pe un site de presă fără să întrebi.”

Procesul nu este încă încheiat

În ciuda formulării „CJUE i-a dat dreptate”, care a circulat în comentariile despre caz, aceasta nu este o descriere exactă a situației procesuale, deoarece curtea europeană nu a stabilit că Gândul a încălcat drepturile de autor ale Ioanei Turcu și nu a acordat despăgubiri.

„Curtea Europeană de Justiție doar a răspuns la niște întrebări în legătură cu interpretarea legii. Dosarul își reia cursul la Curtea Supremă”, spune Gabriel Turcu.

Mai mult decât un conflict între un autor și o publicație

Gabriel Turcu spune că, din perspectiva sa, dosarul nu a fost niciodată despre orgoliul unui autor al cărui text a fost copiat: „De la început ne-am fixat o miză profesională, o miză doctrinară. Să clarificăm niște concepte.”

El vede hotărârea ca pe o clarificare pentru întreaga industrie media și pentru modul în care trebuie privit conținutul publicat pe internet.

„Curtea a afirmat foarte clar că ce este online, ce este pe Facebook, nu trebuie considerat liber. Trebuie tratat ca orice alt material cu drept de autor”, a punctat avocatul.

Editor: Laura Popa