O Românie puternică din punct de vedere militar se poate face mai rapid decât am crede, spre disperarea marionetelor rusești

Adrian Mihălțianu

Publisher

Spectaculoasa coordonare a politicienilor pro-ruși din România ar umple de invidie și pe cel mai cinic propagandist rus: corul de vaiete și bocete nervoase pe tema reînarmării Europei (și a României) arată, de fapt, cum vor acești indivizi să fim: în genunchi și goi în fața Rusiei expansioniste.

Una dintre constantele Războiului Rece a fost Lupta pentru Pace dusă de Uniunea Sovietică. Cu cât pierdea mai mult teren în America Latină sau în Africa, cu atât se întețeau apelurile la pace. Desigur, intervențiile ei în zdrobirea revoltei muncitorilor est-germani (1953), în sufocarea revoluției anticomuniste maghiare (1956), în călcarea în picioare a Cehoslovaciei care voia libertate (1968) sau în Afganistan (1979-1989) - ca să nu mai amintesc războaiele sângeroase duse de Rusia post 1990, numai pace nu erau.

Tot pentru Pace a invadat Rusia atât Georgia, cât și Ucraina, pentru că atât rusul de rând, cât mai ales conducătorii săi sunt niște fanatici ai păcii - pacea făcută cu bocancul pe gâtul celor invadați, desigur. În acest context, oricine își creează o armată puternică, în stare să descurajeze o agresiune din partea Rusiei, este un militarist - sau, ca să citez din Diana Șoșoacă, are „comportamente expansioniste la adresa Rusiei”.

E la mintea găinii proruse că oricine vrea să aibă o țară puternică și să facă parte dintr-o Europă puternică, imposibil de atacat de către imperialiștii ruși, dorește, de fapt, să moară copiii pe câmpul de luptă. Aceeași poziție o are și Claudiu Târziu, care insistă pe lupta pentru pace care ar lăsa România descoperită în fața dușmanilor ei reali, iar nu ai celor imaginari cu care tot luptă conducătorul AUR.

Despre Călin Georgescu nu mai are rost să amintesc, mai ales el vrea o Pace Rusă peste România, iar dacă ar ajunge președinte ar distruge toată bruma de forță militară pe care a acumulat-o țara noastră în ultimii 10 ani, de când a început, cu greu, modernizarea armatei.

O Românie slabă din punct de vedere militar - așa cum o doresc explicit Șoșoacă, Târziu și Georgescu - ar însemna, de fapt, un vasal rusesc incapabil să-și mai exploateze rezervele de gaze din Marea Neagră, incapabil să decidă ce face cu resursele care i-au mai rămas și incapabil să iasă din feudalismul în care vor acești oameni să ne întoarcă. Nu degeaba toți au obsesii cu ițari și costume așa-zis populare, deși știu foarte bine că o Românie rurală care crește cai nu are niciun fel de șansă în secolul inteligenței artificiale și a robotizării.

De ce investiția masivă în capacitățile noastre de apărare este vitală pentru pace, dar trebuie făcută în mod inteligent

România a primit de la Uniunea Europeană peste 100 de miliarde de euro. Acești bani s-au dus în modernizarea țării și au permis creșterea PIB-ului la un nivel de neimaginat în urmă cu doar 10 ani. Dar modul în care au fost cheltuiți banii a lăsat pe dinafară milioane de români - exact aceiași care votează, frustrați, cu Călin Georgescu și celelalte marionete rusești de la noi.

Singura șansă a României este o integrare și mai puternică în Europa, nicidecum o ieșire din ea. În contextul în care Statele Unite ale Americii dau semne că nu le mai interesează Europa, ci sunt dispuse să se alinieze cu Rusia imperialistă, cu atât mai mult România nu poate rămâne singură - și nici nu poate juca la două capete, pentru că am mai fost vânduți o dată Rusiei și știm cât se poate de bine ce dezastru a adus aceasta asupra țării noastre.

Diverși generali afirmă că o Românie capabilă să descurajeze o invazie asupra sa ar trebui să cheltuiască până la 10% din buget pe armată - ceea ce ar fi nesustenabil, evident. În realitate, o armată de 150.000 de oameni bine pregătiți și puternic înarmați ar costa puțin sub 4% din PIB-ul actual, iar o mare parte din bani s-ar reîntoarce sub formă de taxe și impozite către statul român.

Donald Trump iubește mai mult Rusia decât lumea liberă. Ce ar trebui să iubească România?

Ținta ideologilor MAGA este fix democrația așa cum o cunoaștem noi. Iar ce vor să pună în loc este foarte simplu: o dictatură tehnologică în care miliardarii devin și mai bogați, în care oricine îndrăznește să protesteze sau să investigheze corupția fenomenală a acestora este desemnat drept dușman al poporului, în care inteligența artificială este folosită în locul instituțiilor distruse, iar echilibrul între puteri este doar o amintire înfierată proletar la ședințele de autocritică.

Opinie. Nicușor Dan și Crin Antonescu predau tutoriale de căciulire în fața lui Trump. Cu așa „pro-europeni”, ce nevoie mai avem de „suveraniști”?

Nicușor Dan și Crin Antonescu iau partea lui Trump în disputa acestuia cu Zelenski. România ar fi ieșit mult mai câștigată dacă cei 2 ar fi tăcut.

Însă scopul României trebuie să fie acela de a-și dezvolta rapid o forță de descurajare fără să depășească limitele și-așa mici ale capacităților sale bugetare. Asta înseamnă că ar fi iresponsabil să-și gândească strategia de înarmare pentru următorii ani - și decenii - pe sute de mii de infanteriști și pe tehnică militară care poate fi dezactivată de la distanță atunci când ai nevoie de ea. Oricât de sofisticate sunt aceste arme, este esențial să te poți folosi de ele. Așa cum au aflat ucrainenii, America poate dezactiva sistemele HIMARS și Patriot dacă vrea, așa că acestea devin inutile.

Înseamnă asta că România trebuie să abandoneze parteneriatul cu SUA? Nicidecum. Trebuie doar să demonstreze decidenților americani că un astfel de parteneriat este reciproc avantajos și că nu este în interesul SUA ca Rusia să domine această regiune. În același timp, trebuie să fim realiști și să avem neapărat sisteme de backup european și chiar național, capabile să asigure un nivel suficient de mare de descurajare, chiar dacă nu la fel de bun precum cel oferit de umbrela americană.

Președintele american Donald Trump i-a spus cât se poate de răspicat președintelui Zelenski cum privește lucrurile: „Nu tu ai controlul!”. Când n-ai cărți puternice în mână, rămâi la mâna celor care le au. Iar aceste cărți nu pot fi doar resursele naturale sau alte lucruri pe care aliații le pot lua, ci chiar sistemele militare și instituțiile democratice pe care aliații le pot respecta și de care dușmanii trebuie să se teamă.

Dacă nu vrei să trimiți sute de mii de români în malaxorul războiului, dacă vrei realmente pace, atunci trebuie să clădești urgent un sistem pe care niciun dușman să nu-și pună problema să-l atace.

Ce putem învăța de la miliardarii tehno din spatele lui Trump

În cartea lui The Technological Republic (2025), miliardarul Alexander C. Karp, CEO și cofondator al Palantir (alături de Peter Thiel, care este principalul finanțator al lui JD Vance), spune răspicat că marile companii de tehnologie americane trebuie să iasă din pasivitatea și chiar din mentalitatea anti-militară în care s-au cufundat în ultimele decenii și să pună rapid umărul la complexul industrial-militar american, dacă America vrea să mai țină cumva pasul cu avansul rapid al Chinei.

Voi reveni cu altă ocazie la acest miliardar-cheie din anturajul președintelui Trump, dar deocamdată țin să subliniez importanța acestei mentalități în Europa și chiar în România. Foarte multă vreme s-a considerat că statul este cel care trebuie să decidă investițiile militare și că firmele private doar urmează aceste comenzi (date, de multe ori, pe ochi frumoși). S-a ajuns până acolo încât în țări precum România, logistica (un element vital al Armatei) a fost dată pe mâna unor oameni care s-au grăbit să se îmbogățească personal decât să se ocupe realmente de dotarea militarilor.

Dacă vrem o Românie cu adevărat puternică, trebuie să creăm un sistem în care statul român face parteneriate cu companii românești capabile să dezvolte soluții militare - atât software, cât și hardware. Miliardarul Karp arată în cartea lui că secolul XXI este secolul software și că investițiile în drone și sisteme automate de luptă sunt esențiale pentru crearea unui zid de descurajare al oricărui dușman - mult mai importante decât investițiile în tancuri, avioane supersonice sofisticate sau alte platforme grele.

Aceeași concluzie vine și din partea generalilor ucraineni - cei care au cea mai mare experiență de luptă astăzi. Miile de drone simple fac mai multe ravagii decât sistemele complexe de artilerie, coloanele de tancuri sofisticate sunt distruse foarte ușor din aer, iar infanteria lipsită de ochii de deasupra câmpului de luptă este o pradă extrem de ușoară. Ucraina, o țară fără flotă, a obligat marea Rusie să abandoneze practic Marea Neagră!

În context, clădirea unui sistem industrial-militar românesc este esențială, dar nu în stilul gândit de generalii școliți în anii 80 ai secolului trecut, ci în cel modern, bazat pe agilitate, descentralizarea deciziilor pe câmpul de luptă, inteligență artificială, rapiditatea mișcării și capacitatea de a lovi în profunzime ținte aflate la sute și mii de kilometri.

Dacă dronele „stupide”, în care încarci o destinație și explozibil, sunt în stare să provoace daune uriașe infrastructurii inamicului (prin definiție fixă), dronele inteligente, capabile să atace în roiuri și să ia decizii autonome pe câmpul de luptă cu elemente în mișcare, vor schimba cu adevărat războiul. Nu suntem încă acolo, însă exact asta ar putea permite României să aibă un avantaj, fără ca investițiile necesare să fie uriașe. Dimpotrivă.

Democratizarea războiului și crearea unei armate puternice în 3 ani

Generalii români consideră că România va fi capabilă să aibă o armată puternică abia la orizontul anului 2030. În contextul actual, în care România este complet dependentă atât de tehnica militară americană, cât și de prezența militarilor americani și occidentali aici, un astfel de ritm este, pur și simplu, sinucigaș. În plus, ce ne mai garantează că F35-urile, HIMARS-urile și bateriile Patriot vor mai funcționa dacă Rusia are interese „vitale” în România și Moldova, iar administrația de la Washington consideră că zona nu mai e de interes pentru ea și nu vrea să-i antagonizeze - așa cum face acum în Ucraina?

În acest context, deși liderii români trebuie să-și facă temele și să convingă administrația Trump de importanța vitală a acestei zone pentru SUA, România este pur și simplu obligată să înceapă să gândească în afara cutiei de carton în care s-a repezit să intre precum o pisică speriată în ultimii ani.

Avem companii românești capabile să automatizeze rapid sisteme robotice software. Avem alte companii românești care creează sisteme hardware pentru cele mai mari companii europene. Avem șantiere navale în care construim carcasele pentru cele mai avansate nave militare europene. Avem o generație de tineri ingineri care, aduși împreună, pot dezvolta o industrie militară românească de la zero, într-un timp record.

Se fac hackatons pe tot felul de subiecte. Dar subiectul înarmării inteligente a României ar trebui să fie unul fundamental dacă vrem să ne creăm propriile noastre cărți și să nu mai depindem atât de mult de alții. Ăsta e adevăratul suveranism, iar nu ploconirea penibilă în fața celor care atacă frontal România, de la est și de la vest.

Atenție, nu vorbim aici de autarhie. Conexiunile cu polonezii, cu ucrainenii, cu companiile occidentale sunt vitale. O Românie cu adevărat puternică este una integrată într-un sistem european de apărare și trebuie să devină un furnizor-cheie de subansamble militare, așa cum o face acum cu cele legate de industria auto. Însă nu poate rămâne doar la acest nivel.

Trebuie să fie în stare să-și dezvolte propriile capacități de descurajare cu rază lungă de acțiune, propriile capacități de producție de drone la scară largă, propriile capacități de apărare și atac cibernetic și propriile capacități chiar de monitorizare și comunicare prin satelit. În parteneriat cu aliații, desigur, dar nu ca parteneri de mâna a doua. Trebuie să învețe cât se poate de mult din lecția Ucrainei, care reușește să distrugă rafinării rusești aflate la mii de kilometri depărtare, deși nu are rachete de croazieră, și cu costuri extrem de mici. Și să facă urgent parteneriate cu această țară, în contul ajutorului militar dat până acum.

Știu că statul român nu are deloc obiceiul de a pune laolaltă cele mai inteligente companii din România, dar acest lucru este vital să se întâmple astăzi, nu mâine. Iar dacă statul nu este în stare, atunci este datoria CEO-ilor români din companiile care pot clădi un astfel de sistem în România să-și pună măcar problema, să se întâlnească și să-l pornească, pentru că acesta ar fi apoi integrat extrem de profitabil în sistemul european de apărare.

Mare parte din banii investiți în înarmarea României s-ar întoarce astfel în economia românească, iar multe dintre inovațiile tehnologice vor putea fi folosite și în alte domenii (de la agricultură, la comunicații, de la sănătate, la administrație).

Indiferent cine va fi în fruntea guvernului după alegerile prezidențiale din mai, va trebui să ia aceste decizii rapid. Zilele în care-și puteau permite să bănănăie prin avioane private și să se lăfăie pe bani europeni nefăcând nimic au apus. Să sperăm că nu și România odată cu ele.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€