17 ani de fonduri europene. „Politica de coeziune a eșuat în România”

Laura Popa

Reporter

Ce s-a schimbat în cei mai bine de 17 ani de la aderarea României la UE, care au venit la pachet cu peste 95 miliarde de euro fonduri europene accesate, și de ce experții consideră politica de coeziune un eșec în România?

Din 2007, România este beneficiară a politicii de coeziune de la nivel european. Asta înseamnă că primește fonduri europene pentru investiții menite să micșoreze decalajele sociale, economice și teritoriale dintre România și media Uniunii Europene. 

PressOne: La mai bine de 17 ani de când accesăm fonduri europene cu scopul de a micșora unele decalaje sociale, economice și teritoriale între România și media Uniunii Europene ce am reușit să realizăm? 

Ana-Maria Icătoiu: Ca medie, într-adevăr, dacă vorbim despre salariul minim pe economie sau salariul mediu pe economie sau, generic, de nivelul mediu de trai, decalajul dintre România și media statelor Uniunii Europene este mult mai mic decât era în 2006, înainte de aderare.

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

Problema cu modul în care a funcționat politica de coeziune, iar asta nu doar în România, ci și în alte state membre, este că deși media nivelului de trai a crescut, există foarte zone unde decalajul între județe diferite din aceeași regiune de dezvoltare este mai mare decât era înainte de aderare.

Îmi puteți da niște exemple?

Dacă ne uităm la Regiunea Nord-Est, avem un decalaj enorm între județul Iași și Vaslui sau chiar Neamț și Botoșani. Iașiul beneficiază de un centru universitar important și de investiții semnificative în sectorul IT, care au atras o forță de muncă tânără și bine calificată. În schimb, Botoșani și Vaslui rămân preponderent rurale, cu o economie bazată pe agricultură și un nivel scăzut de industrializare și servicii.

Dacă ne uităm în Regiunea Vest, avem două județe campioane din punct de vedere al nivelului de trai, Timiș și Arad. În același timp avem, în aceeași regiune, Caraș-Severin și Hunedoara, cu un nivel de trai mult sub nivelul de dezvoltare pentru Arad și Timiș.

În Regiunea Nord-Vest avem județul Cluj, care este peste media națională la nivelul de trai. În schimb, deși avem municipiul Oradea, care stă foarte bine, restul județului Bihor și restul regiunii, cu județele Satu-Mare, Maramureș, Sălaj, chiar Bistrița-Năsăud se află cu mult sub această media.

La Centru avem Alba, Sibiu, Brașov care, din punct de vedere economic, au beneficiat și de lucrări de infrastructură care să le lege, de exemplu, de Vestul Europei. Avem și un spirit antreprenorial care întotdeauna a fost un pic mai dezvoltat aici față de județe precum Harghita, Covasna sau Mureș. 

Aceste decalaje interne sunt specifice doar României? 

Nu, nu este o situație specifică României. Astfel de situații se întâmplă peste tot în Europa, inclusiv în țările din Vestul Europei, nu doar în țările din fostul bloc comunist.

Rapoartele anuale despre modul în care funcționează politica de coeziune arată că astfel de decalaje majore în interiorul aceleiași regiuni de dezvoltare se întâmplă mai peste tot. De aceea, undeva la sfârșitul lui 2024, începutul lui 2025, toate statele membre vor demara discuțiile pentru politica de coeziune post 2027. 

Cum ar urma să arate politica de coeziune după ce se încheie actualul cadru financiar multianual 2021-2027?

Sunt discuții care vor avea loc pentru a se decide dacă la nivel european va trebui  continuat cu programe regionale gândite ca până acum sau dacă se va merge pe altă abordare. 

Una dintre abordări vorbește despre finanțări pe viitoarea politică de coeziune, după 2027, care să meargă strict către zonele defavorizate, cum erau cunoscute pe vremuri. Acum li se spune „pockets of underdevelopment”, „buzunare de subdezvoltare” într- o traducere forțată. Acestea există nu doar în statele care au aderat la Uniunea Europeană în anii 2000, ci inclusiv și în țările din Vest, inclusiv în țările nordice. 

Citește și România, o țară care întârzie mereu la întâlnire. De ce statul român nu atrage mai multe fonduri europene, deși are nevoie de bani

De ce? 

Sigur că județele care sunt mult mai slab dezvoltate trebuie ajutate mai mult decât celelalte și există niște încercări chiar în actuala politică de coeziune. Un exemplu este Programul Regional Vest, unde există anumite apeluri de proiecte dedicate doar celor două județe mai puțin dezvoltate, Caraș-Severin și Hunedoara, sau există alte apeluri de proiecte unde procentele de cofinanțare sunt mult mai mici în Hunedoara și Caraș-Severin decât în Timiș sau Arad. 

Numai că economia României, per total, este încă departe de a fi la nivelul de competitivitate care să permită, după 2027, o finanțare doar a zonelor sau localităților care sunt mult mai slab dezvoltate decât media. 

La nivel de competitivitate, de inovare, de nivel de inovare, de produse, de servicii stăm încă foarte slab raportat la media europeană. Din punct de vedere al internaționalizării IMM-urilor românești, la fel, stăm foarte slab, sunt foarte puține companii românești care au filiale în afara României. Sunt foarte puține IMM-uri naționale care exportă în afara României. 

În viitor există posibilitatea să avem o abordare de genul: societățile care vor să se dezvolte în afara țării de origine, vor să meargă la export cu ce produci să poată beneficia de un regim de reglementare, autorizare, licențiere și taxare uniformizat, indiferent de țara europeană către care vor să exporte. Acces real către piața unică europeană. 

Pe lângă mediul privat, când vine vorba de atragerea de fonduri europene mai sunt și instituțiile statului. Cum s-a descurcat mediul public în atragerea de fonduri europene care se ducă la micșorarea decalajelor existente în România?

Nu trebuie să ieși din București mai mult de 10 minute cu mașina ca să-ți dai seama că, într-adevăr, politica de coeziune a eșuat. Din păcate, descentralizarea programului regional s-a făcut prea târziu. Un lucru foarte bun care se întâmplă în acest moment, pe cadrul financiar 2021-2027, este tocmai descentralizarea programului regional. Se văd deja efectele. Agențiile pentru dezvoltarea regională se mișcă foarte bine. 

Dacă e să ne uităm la prima variantă a programelor regionale, care a fost gata undeva pe la sfârșitului 2020, și varianta finală, care este acum în vigoare, diferențele sunt foarte mari, în sensul bun al cuvântului. 

Niciodată nu s-a întâmplat pentru un apel de proiecte pentru IMM-uri, până anul trecut și anul acesta, să aibă perioada de evaluare și de contractare atât de scurtă cum este acum.

Ce înseamnă această perioadă scurtă? 

Un exemplu bun este Programul Tranziție Justă 2021-2027. Sunt aplicații care au fost depuse undeva în luna decembrie sau ianuarie și deja în martie-aprilie erau contractate. 

Citește și „Reconversia profesională a eșuat acolo unde minerii au fost recalificați în frizeri”. Județele care primesc peste 2 miliarde de euro de la UE pentru mai mult verde

Orice finanțare nerambursabilă, indiferent că vorbim de bani europeni sau naționali, de apeluri pentru mediul privat sau pentru UAT-uri, ar trebui gestionată integral de către agențiile de dezvoltare regională. 

De ce au fost necesare două cicluri financiare pentru a se ajunge la această descentralizare? 

Asta e o întrebare pe care trebuie să o puneți celor care au fost la guvernare. E o discuție politică, așa cum a fost acum ani cea despre regiunile de dezvoltare care să aibă sedii. Discuțiile respective au fost abandonate. 

Este mai mult decât evident că România are nevoie de reformă administrativă. Este evident că nu ai cum să gestionezi în mod coerent 3.230 și ceva de unități administrativ-teritoriale câte are România. Este inadmisibil să ai comune cu sub 1.000 de locuitori care, în spate, duc un aparat administrativ. Aceste entități nu se pot autosusține și asta este evident în ultimul deceniu. 

Susțineți că ar fi nevoie de o reformă administrativă în sensul regionalizării? 

Din punctul nostru de vedere da, fără discuții. Modul foarte bun în care se derulează în momentul de față programele regionale precum Programul Tranziție Justă arată că asta cheia, asta ar fi trebuit făcut de mult. 

În trecut aveam apeluri de proiecte pe programul regional unice la nivel național. Vă dați seama ce însemna pentru un IMM din județul Vaslui, Tulcea sau Hunedoara să concureze pe același apel de proiecte, cu aceleași caracteristici, cu aceeași grilă de evaluare cu un IMM din Prahova, Argeș sau Ilfov? 

Este aceasta o cauză pentru accentuarea decalajelor chiar și în interiorul regiunilor?

Inclusiv din această cauză, da. Dacă ne uităm la regiunea Sud-Muntenia, pe Programul Regional 2014-2020, cele mai multe cereri depuse și finanțate pe această regiune vin din județele Prahova și Argeș, care oricum, încă din trecut, inclusiv prin istoricul lor industrial, au avut un apetit antreprenorial mult mai mare. Sigur că asta defavorizează județe precum Giurgiu, Teleorman, Dâmbovița, Ialomița, Călărași. 

Ajută această grilă de evaluarea diferită? 

Este o modalitate de a încerca reducerea acestor disparități în interiorul aceleiași regiuni. Mai ales că este ultima șansă pe care România o are până prin anul 2030 la granturi de natură clasică. 

Politica de coeziune poate continua exact cum este acum sau poate merge exclusiv cu finanțări doar pentru zonele subdezvoltate. Sunt și alte abordări care spun că ar trebui premiată performanța, că degeaba dai bani acolo unde au fost disponibili, dar nu au fost atrași. 

Este clar că antreprenorii din România trebuie să se pregătească pentru instrumente financiare cu componentă mai puternică de credit și mai puțin puternică de grant nerambursabil. Asta este evoluția normală. 

Să ne imaginăm că după 2027 la nivel european se va merge pe scenariul în care fondurile sunt corelate cu performanța. În acest scenariu, ce șanse ar mai avea România să primească la fel de multe fonduri ca până acum?

Foarte slabe. Eu fac de fiecare dată când se vorbește despre această abordare o corelare cu ce se întâmplă cu vechiul program Horizon 2020 și actualul Horizon Europe. Proiectele pe programul Horizon sunt unele cu o componentă foarte puternică de cercetare, dezvoltare, inovare. Și, de obicei, aplicațiile se depun în consorțiu. Vorbim de un consorțiu obligatoriu format din minimum trei entități din minimum trei state, ori membre, ori parteneri ale UE. Din ce știu eu, foarte rar sau deloc consorții conduse de un lider IMM din România au câștigat finanțare. Pentru că în continuare, din păcate, antreprenorii de la noi văd inovarea, cercetarea ca pe o cheltuială, nu ca pe o investiție.

Care sunt domeniile în care România încă mai are de tras pentru a micșora decalajele față de media Uniunii Europene?

În principal, accesul la servicii de sănătate și educație în mediul rural și în urbanul mic. Există peste tot pe suprafața țării, indiferent de județ, deșerturi de servicii, unde nu există medic de familie, nu există farmacie, nu există asistență medicală de urgență, asistență medicală stomatologică. 

Există deșerturi educaționale. Sunt nenumărate cazurile de copiii care sunt nevoiți să parcurgă kilometri pentru a ajunge la școală. Aceste este inclusiv unul dintre principalele motive pentru care nu se întorc în țară românii din diaspora. Niciodată un român din afara țării, care și-ar dori poate să revină în țară, nu s-ar întoarce exclusiv pentru un salariu bun dacă știe că aici nu poate beneficia de servicii medicale de calitate atunci când are nevoie sau copiii lui nu au o școală bună la care să meargă în apropierea casei. 

Care sunt decalaje ce țin de infrastructură? 

Există și aici disparități majore. Dacă ne uităm pe harta cu autostrăzile și drumurile expres, există zone care sunt complet nedeservite în acest moment. De exemplu Regiunea de Nord-Est. Orice investitor care ar avea de ales între a veni în România în regiunea Moldovei sau a merge în Ungaria, Slovacia, Polonia, nu va alege în acest moment nord-estul României, pentru că nu are pe unde să-și scoată marfa nici către Vestul Europei, nici către Constanța.

Cum se prezintă situația la nivel de infrastructură feroviară?

La fel. Dacă ne uităm la situația financiară a CFR Călători și CFR Marfa, asta spune foarte multe. Și ne tot uităm de ani de zile cum se tot șterg datorii peste datorii. Există fonduri europene, au existat întotdeauna, trebuie doar cheltuite. Banii trebuie luați, pentru că este ultima șansă pe care România o are pentru a accesa în sistem clasic bani europeni.

Potrivit unei raportări făcute de Ministerul Finanțelor la finalul anului 2023, a doua cea mai mare pondere în structura bugetului național pentru perioada 2023-2024 au avut veniturile primite de la Uniunea Europeană. Foto: Facebook / Ministerul Finanțelor

Citește și Comisarul european Adina Vălean despre infrastructura României: Întârzierile sunt adesea rezultatul pregătirii insuficiente a proiectelor

Care considerați că sunt motivele care fac ca, în ciuda faptului că viața de-acum în România nu mai arată ca în 2006, aproape 28% dintre români consideră că aderarea la Uniunea Europeană a adus mai degrabă dezavantaje? 

E normal că rezultatul să fie acesta. Pe de-o parte, pentru că există foarte multă manipulare și foarte mult fake news care circulă mai ales pe rețelele sociale.

Stakeholderii relevanți nu au făcut suficient sau au făcut doar în anii cu alegeri pentru Parlamentul European ceva eforturi pentru a explica cetățenilor din România ce înseamnă apartenența la Uniunea Europeană, pentru a explica foarte simplu ce s-ar întâmpla dacă mâine România nu ar mai fi membră a Uniunii Europene. E suficient să ne uităm la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, acolo pierderile economice sunt masive după ieșirea din Uniunea Europeană. Avantajele sunt evidente pentru cetățeanul mediu din România. 

Pe de altă parte, dacă vorbim despre buzunarele de subdezvoltare, este normal ca pentru cetățeanul de-acolo, care nu a simțit pe pielea lui nimic, pentru că în comuna lui nu s-a implementat niciun program cu fonduri europene, nu s-a construit nicio creșă, nicio grădiniță, nicio școală, nu există dispensare, nu există medic, să aibă percepția că aderarea la Uniunea Europeană nu a adus nimic bun, ba dimpotrivă.

 ___

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Energy4Future”, co-finanțat de Uniunea Europeană. Uniunea Europeană nu este responsabilă de informațiile și opiniile exprimate în cursul acestui proiect și articol. Responsabilitatea pentru conținut aparține integral publicației PressOne.