Doctorate la indigo (I): Expertul TV Cătălin Țone, fost șef Antidrog, și-a dat la 36 de zile distanță două doctorate identice în proporție de 40%

Emilia Şercan

Luiza Popovici

Știri

18/08/2025

Două teze de doctorat susținute în aceeași vară, cu aceeași temă, de același autor. 

Cătălin Țone, fost șef al Serviciului Antidrog din Poliția Capitalei și invitat permanent în studiourile TV ca expert în combaterea traficului și consumului de droguri, deține două titluri de doctor obținute la distanță de doar 36 de zile: unul de la Academia de Poliție „Al. I. Cuza”, celălalt la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. 

Peste 40% din conținutul celor două teze este identic, adică autoplagiat, iar fiecare lucrare în parte este plagiată în proporție de peste 70% din alte surse. 

Tema centrală a ambelor lucrări este aceeași: traficul și consumul de droguri - domeniul în care Țone a lucrat ca polițist aproape două decenii, ocupând exclusiv funcții de conducere. 

Cazul ar putea intra în istoria fraudei academice din România drept ilustrare a modului în care două universități militare - care și-au dobândit notorietatea națională printr-un nesfârșit șir de cazuri de plagiat - au acordat aproape simultan titluri de doctor pentru două teze de doctorat bazate pe conținut aproape identic și, în plus, plagiate într-o proporție covârșitoare. 

Dincolo de conținutul plagiat și autoplagiat, care reprezintă o gravă încălcare a eticii academice, reglementările doctorale nu permit acordarea a două titluri de doctor pentru același corpus de cercetare, în condițiile în care originalitatea cercetării este printre criteriile fundamentale de acordare a titlului de doctor. 

Contactat pentru un punct de vedere, Cătălin Țone a transmis în scris, într-un text de peste șase pagini, că „deține dovezi conform cărora această anchetă jurnalistică este inițiată și susținută de un grup de persoane implicate în promovarea legalizării recreaționale a canabisului”.

Totodată, a amenințat că va acționa PressOne în judecată și va solicita daune morale în cazul în care „în articolele publicate de dvs despre mine, veți folosi termeni precum «plagiat», «fraudă academică» și alții asemănători”. 

În răspunsul său, Cătălin Țone și-a prezentat parcursul educațional și profesional pe circa patru din cele peste șase pagini remise redacției, din care PressOne a selectat doar informațiile factuale pe care nu le deținea, dar și declarațiile punctuale cu privire la tema investigației.

Cele două doctorate 

Cătălin Țone a fost admis la doctorat la Academia de Poliție în 2008 și a obținut primul titlu de doctor în Ordine publică și siguranță națională la data de 14 iunie 2011. 

Titlul tezei este Livrarea supravegheată - metodă specială în activitatea de combatere a traficului de droguri, lucrarea fiind coordonată de prof. univ. dr. Ioan Dascălu. 

Comisia de referenți aleși de către Academia de Poliție pentru validarea tezei lui Țone și acordarea titlului de doctor a fost formată din Vasile Iancu, profesor de drept la Universitatea Bioterra, Nicolae Purdă, profesor de drept la Universitatea „Nicolae Titulescu”, și Nicolae Ghinea, conferențiar la Academia de Poliție, specializat în investigarea fraudelor. 

Niciunul dintre cei trei referenți nu era specializat în problematica traficului și consumului ilicit de droguri, tema tezei lui Țone. 

***

Tot în 2008, Țone s-a înscris la cea de-a doua școală doctorală, de această dată la Universitatea Națională de Apărare (UNAP).

Cel de-al doilea titlu de doctor, în Securitate națională, l-a obținut la o lună și șase zile după cel de la Academia de Poliție, pe 20 iulie 2011. 

Titlul tezei este Influența traficului și consumului ilicit de droguri asupra securității naționale, coordonator fiindu-i colonel (r) prof. univ. dr. Dănuț Mircea Chiriac. 

În 2011, Chiriac avea statut de profesor asociat la UNAP, de unde ieșise la pensie în 2008, fiind în același timp profesor titular la Universitatea Hyperion, potrivit propriului CV. De formație academică istoric, Chiriac nu a avut tangență cu tematica traficului și consumului ilicit de droguri, tema tezei lui Țone, de-a lungul carierei sale universitare. 

Nici referenții pe care Țone i-a avut în comisia care a decis acordarea titlului de doctor nu aveau vreo tangență academică cu subiectul traficului și consumului ilicit de droguri. 

Constantin Iordache a predat la UNAP materii din zona relațiilor internaționale și a fost coordonatorul tezei de doctorat a fostului șef al Autorității Electorale Permanente Constantin-Florin Mitulețu-Buică, căruia CNATDCU i-a retras titlul de doctor după ce PressOne a dezvăluit că lucrarea sa este plagiată. 

Victor Aelenei, pe atunci profesor la Academia de Poliție, era și el specializat în istorie, la fel ca îndrumătorul lui Țone, neavând vreo legătură cu aria de cercetare a subiectului tezei.  

Același lucru este valabil și pentru Ștefan Păun, coleg cu îndrumătorul lui Țone la Universitatea Hyperion, specializat în istorie și fără competențe academice în tema traficului și consumului ilicit de droguri.  

Autoplagiatul

Analiza comparativă a celor două teze, susținute în 2011, la distanță de cinci săptămâni, demonstrează că peste 40% din conținutul lor este identic, inclusiv în privința greșelilor de scriere. 

Deși tema generală este aceeași în cele două lucrări, abordările sunt diferite. Lucrarea de la Academia de Poliție se concentrează pe livrarea supravegheată ca metodă de combatere a traficului de droguri, pe când cea de la UNAP pe modalitatea în care securitatea națională este influențată de traficul și consumului ilicit de droguri. 

Cătălin Țone susține, în textul transmis PressOne, că „cele două cercetări au avut teme, abordări, obiective și concluzii distincte, dar problematica generală comună - drogurile - a fost propusă de conducătorii științifici, în corelare cu funcția mea de atunci”. 

Cuantificarea conținutului identic din cele două teze a fost făcută prin raportare la numărul de pagini care se regăsesc în ambele lucrări. 

Teza de la Academia de Poliție are 327 de pagini fără bibliografie și un număr de nouă capitole, pe când cea de la UNAP are 300 pagini și doar patru capitole. 

Cinci din cele nouă capitole ale lucrării de la Academia de Poliție conțin text care se regăsește în mod similar în trei din cele patru capitole ale tezei de la UNAP. 

Dacă e să ne referim la ponderea paginilor cu conținut autoplagiat, lucrurile stau astfel: teza de la Academia de Poliție are 42,5% pagini cu conținut identic ca cea de la UNAP (139 de pagini din 327), iar aceasta din urmă include 48,6% pagini cu conținut identic cu cel al tezei de la Academia de Poliție (146 de pagini din 300). 

Procentul în cazul UNAP este mai mare pentru că această lucrare are un număr mai mic de pagini - 300 - față de cea de la Academia de Poliție, care numără 327. În plus, paginile de la Academia de Poliție au, în general, un număr mai mare de rânduri de pagină, putând ajunge până la 40, pe când teza de la Academia de la UNAP trece arareori de 34 de rânduri per pagină. 

Fostul șef al Serviciului Antidrog din Poliția Capitalei susține că, având în vedere „că ambele teze tratează drogurile, este firesc ca părțile introductive să conțină aceleași mențiuni despre norme legislative, instituții implicate în combaterea fenomenului, spre exemplu”.

Analiza PressOne arată că în cele două teze de doctorat există conținut identic nu numai în partea introductivă a tezei, ci pe tot cuprinsul acesteia, așa cum reiese și din diagramele de mai sus. 

Țone mai afirmă că „acestea (porțiunile identice de text - n.r.) nu afectează inovația și propunerile originale, total diferite în cele două teze”.

Intenția 

Repetarea masivă a conținutului, copierea aproape la indigo a ordinii paragrafelor și notelor de subsol, precum și preluarea acelorași greșeli de redactare în ambele teze indică un proces intenționat de reutilizare a aceluiași text, prezentat sub forma a două lucrări doar în aparență diferite. 

Nici Academia de Poliție, nici Universitatea Națională de Apărare nu au sesizat identitatea masivă de conținut, având în vedere că lucrările au fost susținute la distanță de doar 36 de zile. Însă chiar dacă nu ar fi fost vorba autoplagiat, există serioase semne de întrebare atât în privința chestiunii plagiatului din multiple surse, cât și a felul în care s-a derulat procesul de evaluare academică.

Niciuna dintre cele două teze nu are la bază o cercetare academică originală, condiție obligatorie pentru acordarea titlului de doctor: nu are corpus de cercetare, metodologie, parte de problematizare și analiză. 

Nici cutuma academică, dar nici legislația educației în vigoare la momentul susținerilor tezelor nu permiteau acordarea a două titluri de doctor pentru aceeași teză sau pentru un conținut identic extins, deoarece contravine unor prevederi clare: autoplagiatul este interzis, iar lucrarea trebuie să fie originală și să reprezinte rezultatul activității personale de cercetare a doctorandului. 

Au știut cele două universități că Țone este simultan doctorand la două universități, lucrând la teze care aveau aceeași temă centrală? 

Cert este că Țone nu a menționat în CV-ul depus la UNAP faptul că este doctorand și la Academia de Poliție, cum nici în memoriul de activitate depus la Academia de Poliție - un tip de CV narativizat - nu a precizat calitatea de doctorand de la UNAP. 

Cătălin Țone a afirmat în răspunsul scris pentru PressOne că a informat ambele instituții „despre demersul dublu, fără să primesc observații sau refuzuri”.

Potrivit unor confirmări oficiale, dublul doctorand - care la acel moment era șeful Serviciului Antidrog din Poliția Capitalei - a fost înmatriculat la studii doctorale fără frecvență la Academia de Poliție și cu frecvență la UNAP, ambele cu taxă. 

Practic, Țone conducea zilnic, conform atribuțiilor sale, una dintre cele mai solicitante structuri din Poliția Română, nu numai cea a Capitalei, dar studia, tot zilnic, vreme de 3 ani, pentru două lucrări științifice originale, urmând în același timp cursurile celor două școli doctorale. 

Variațiuni pe o temă dată

Cea mai lungă secvență de conținut autoplagiat din cele două teze corespunde unui calup de 25 de pagini consecutive din teza de la Academia de Poliție, care în teza de la UNAP se regăsește într-o succesiune de 32 de pagini. 

Astfel, conținutul de la paginile 249 - 274 din lucrarea de la Academia de Poliție este identic cu conținutul care în teza de la UNAP se află la paginile 217 - 225, apoi de la 143 la 155 și de la 226 - 235. 

Această secțiune nu numai că este prezentă în ambele teze, însă este și plagiată dintr-o altă teză de doctorat, susținută cu doi ani mai devreme la Academia de Poliție, coordonată tot de Ioan Dascălu, îndrumătorul lui Cătălin Țone. Detalii despre dovezile de plagiat în cele două teze de doctorat ale fostului șef al Serviciului Antidrog din Poliția Capitalei veți putea citi mâine, într-un articol distinct. 

Surse din Academia de Poliție au declarat de-a lungul timpului pentru PressOne că în instituție exista o practică curentă: lucrări de doctorat sau cărți ale unor cadre didactice erau puse la dispoziția doctoranzilor chiar de îndrumători pentru „a se inspira din ele”. 

Această practică explică, cel puțin parțial, numărul foarte mare de teze plagiate susținute la Academia de Poliție, subiect despre care PressOne a relatat pe larg în ultimii ani în seria „Urgia la Academia de Poliție”. 

Verificările interne realizate de instituție au arătat de timpuriu conducerii instituției care erau proporțiile fenomenului: în perioada 2011-2016, nu mai puțin de 74,3% dintre lucrările susținute în domeniul Ordine publică și siguranță națională erau suspecte de plagiat. 

Cătălin Țone a obținut ambele titluri de doctor în 2011, anul în care au fost susținute cele mai multe teze de doctorat din istoria României: 6.258.  

În urma seriei de dezvăluiri PressOne despre titlurile de doctor acordate de Academia de Poliție în baza unor teze plagiate, ambele școli doctorale din instituție - în Drept, respectiv în Ordine publică și siguranță națională - au fost desființate în 2021.

***

În secvențele de conținut autoplagiat, Cătălin Țone a introdus mici variații între cele două lucrări, care, la o parcurgere rapidă, pot da impresia unor texte diferite. 

În unele secțiuni ale lucrărilor, de exemplu, Țone a modificat ordinea paragrafelor. 

În alte secțiuni, în care textul este plagiat din diverse surse - pe care le vom prezenta într-un material separat -, fraze sau paragrafe copiate în succesiune din alți autori în teza de la Academia de Poliție au fost eliminate în versiunea susținută la UNAP. În ciuda acestei reordonări, conținutul lucrărilor este identic, iar inserarea sau eliminarea unor fragmente de text nu maschează identitatea de conținut. 

În unele segmente de text, după pagini întregi copiate cuvânt cu cuvânt, Țone adaugă câte o frază concluzivă la final de capitole sau subcapitole. Acest lucru este întâlnit mai ales în teza de la UNAP. 

Un alt indiciu al similitudinii perfecte, prezentă în peste 40% din conținutul celor două lucrări, îl constituie notele de subsol - identice ca text și păstrate în aceeași ordine -, care apar atât în teza de la Academia de Poliție, cât și în cea de la UNAP. 

Cătălin Țone consideră că acuzația de autoplagiat „nu are temei, din moment ce am folosit și citat aceleași surse bibliografice disponibile”. Acesta a mai adăugat că, excepție făcând lucrările sale, „în materie antidrog nu sunt foarte multe lucrări de valoare scrise de persoane competente”. 

Acest argument adus de Țone în favoarea lui este contrazis de el însuși chiar în răspunsul pentru PressOne, în care afirma că a folosit „258 de surse bibliografice citate de 715 ori”, fapt care ar indica existența din abundență a unor „lucrări valoroase scrise de persoane competente”. 

În unele cazuri, pasaje de text care apar ca note de subsol în teza de la Academia de Poliție sunt introduse în corpul textului în lucrarea de la UNAP. În general, este vorba despre porțiuni de text în care sunt exemplificate cazuri concrete de trafic de droguri instrumentate de Poliția Română sau de alte agenții de investigare din străinătate. 

De exemplu, conținutul de la notele de subsol 510 și 511, de la paginile 227 și 228 din teza de la Academia de Poliție, se regăsesc sub formă de conținut inclus în textul lucrării de la UNAP, la pagina 160. 

Același lucru se întâmplă și cu conținutul notei de subsol 527 din lucrarea de la Academia de Poliție, care se regăsește sub formă de conținut la pagina 165 din teza de la UNAP. 

Țone folosește aceleași cifre oficiale privind traficul de droguri în ambele teze, însă le atribuie unor perioade diferite, modificând anii corespunzători.

De exemplu, în teza de la UNAP, la pagina 53, este redat un paragraf care conține fraza: „În anul 2004, 50% din confiscările de cocaină...”. În lucrarea de la Academia de Poliție, fraza este reluată identic, cu aceleași date referitoare la capturile de droguri, doar anul a fost modificat: „În anul 2010, 50% din confiscările de cocaină...”. Restul enunțului a rămas neschimbat. 

Chiar și erorile de redactare se repetă în ambele teze. Cel mai strident exemplu este cel al cuvântului „expertiză” scris „exxpertiză” în ambele lucrări, ceea ce indică un proces mecanic de copiere - de tip copy-paste - , fără nicio verificare sau corectură ulterioară. 

Această greșeală se regăsește în teza de la Academia de Poliție la pagina 190, iar în cea de la UNAP la pagina 143. 

Expert în etică academică: „Cazul arată clar intenția de a înșela” 

Profesorul Marian Popescu, fondator și director onorific al CARFIA - Centrul de Acțiune, Resurse, Formare pentru Integritate Academică - al Universității din București, consideră că acest caz ilustrează una dintre cele mai grave situații de abatere de la normele de integritate academică. 

Acesta explică, la modul general, faptul că studiile doctorale și teza care le finalizează un doctorand „reprezintă nivelul cel mai înalt al cercetării științifice, al contribuției originale la tema aleasă”, iar despre cazul particular al lui Cătălin Țone arată că este vorba despre „intenția de a înșela”, care merge dincolo de ideea unei posibile „neglijențe”. 

„Când obții două  titluri de doctor la două instituții academice diferite, într-un interval scurt (!), devin foarte îndoielnice condițiile în care o persoană a putut face asta: cum s-a desfășurat activitatea coordonatorului științific al doctorandului, a publicat doctorandul în prealabil articole științifice în reviste vizibile, a participat la conferințe, colocvii, în aria temei de cercetare?”, se întreabă, retoric, profesorul Popescu.

Acesta mai spune că „un plagiat în teza doctorală nu e numai un plagiat, el ascunde corupția academică și precaritatea morală a celor implicați”, dar și că „o lucrare plagiată e ca un măr otrăvit în lumea academică: intoxică, corupe (un plagiat e și evidența unei complicități sau incompetențe a instituției), blochează accesul celor care vin la opera originală”. 

Întrebat despre modalitatea în care legislația împiedică sancționarea plagiatului, profesorul Popescu declară că actualul cadru legislativ „creează mari prejudicii universităților și lasă în urmă victime despre care, adesea, nu știm nimic”. 

CV-ul cu inadvertențe al lui Cătălin Țone

Cătălin Marian Țone este „consilier superior” la Agenția Națională Anti-doping (ANAD) începând cu 2023, an în care a ieșit la pensie din Ministerul de Interne cu gradul de comisar-șef. 

Când a părăsit Poliția, la începutul lui 2023, avea 48 de ani. În 2022, ultimul an complet în care a lucrat pentru Ministerul de Interne, a avut un salariu de 110.412 lei pe an, potrivit declarației sale de avere. Acum, la nici 50 de ani, acesta primește o pensie anuală de 141.600 lei, dar și un salariu de 79.000 de lei de la ANAD, cumulând în 2024 venituri de peste 3.600 euro/lună.

Potrivit CV-ul său, obținut de PressOne de la UNAP, Țone a fost admis ca elev la școala postliceală de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina în 1994. 

Tot în CV, Țone afirmă că în intervalul 1994 - 1999 a urmat Academia de Poliție, Facultatea de Drept, specializarea „Drept”. 

Această afirmație este una falsă. 

Potrivit unui răspuns oficial primit de la Academia de Poliție, Cătălin Țone „a susținut doar examenul de licență la Academia de Poliție «Alexandru Ioan Cuza», în sesiunea noiembrie 1999, dar nu a fost înmatriculat și nu a absolvit cursurile Facultății de Drept a Academiei de Poliție, ci pe cele a Facultății de Drept a Universității «Spiru Haret»”. 

Surse din Academia de Poliție spun că Țone nu ar fi putut să dea admiterea la zi, deoarece era elev la școala de subofițeri de la Câmpina, iar pentru a urma studiile la fără frecvență trebuia să fi fost angajat deja în Ministerul de Interne. 

În răspunsul transmis către PressOne, Țone susține că nu își mai amintește „formularea exactă din CV-ul la care faceți referire” și că „dacă această exprimare apare, ea este fie o greșeală de redactare, fie o interpretare eronată a textului”. 

Cătălin Țone menționează în CV-ul său că a fost încadrat ca subofițer operativ la Inspectoratul de Poliție al Județului (IPJ) Giurgiu în ianuarie 1995. 

În același răspuns pentru PressOne, acesta mai afirmă că „timp de aproape 30 de ani (1994 - 2023), am activat exclusiv ca polițist operativ în cadrul Poliției Naționale”.

Dincolo de faptul că în CV scrie că s-a angajat la IPJ Giurgiu în 1995, iar în răspunsul pentru PressOne afirmă că a început să lucreze în poliție în 1994, momentul angajării sale în Poliția Capitalei ridică întrebări suplimentare.

Statutul de angajat - fie chiar al Ministerului de Interne - l-ar fi pus în incompatibilitate cu calitatea de elev la Școala de Agenți de Poliție de la Câmpina, unde angajarea era interzisă pe durata studiilor. 

***

Tot potrivit CV-ului, Țone a schimbat statutul de subofițer cu cel de ofițer la IPJ Giurgiu în martie 2000, iar în august 2003 a fost numit șef al Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog din IPJ Giurgiu. Din 2005 s-a mutat la Poliția Capitalei, unde a condus Serviciului Antidrog din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog.

În octombrie 2017, Țone a fost împuternicit șef al IPJ Giurgiu, poziție pe care a ocupat-o până în septembrie 2018, când a pierdut concursul organizat pentru această funcție. 

În paralel cu primii săi ani de polițist la Giurgiu, Țone a făcut o a doua facultate la universitatea privată  „Spiru Haret”, cea de Sociologie - Psihologie (1999 - 2004), dar și un master în Criminologie la Facultatea de Drept a Universității București, absolvit în 2001. 

Acesta a urmat un al doilea masterat în Prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri la Facultatea de Drept a Academiei de Poliție între 2007 și 2008, iar un an mai târziu s-a înscris la doctorat la Universitatea Națională de Apărare (UNAP). 

Cariera după pensie: „expert antidrog”

În anii de după ieșirea la pensie din Poliție, Cătălin Țone a ajuns o prezență constantă în spațiul public. Este invitat la televiziuni, participă la podcasturi, oferă interviuri presei online și susține conferințe pe subiecte care au legătură cu traficul și consumul de droguri, în calitate de expert.  

Mai mult, și-a construit imaginea publică de expert nu doar pe cariera de polițist, ci și pe activitatea lui academică și, implicit, pe cele două titluri de doctor în combaterea traficului de droguri, care i-au legitimat discursurile publice pe această temă. 

În numeroase apariții media, i se atribuie însă, în mod eronat, și calitatea de „profesor universitar”. În realitate, Țone a fost profesor asociat la Academia de Poliție în perioada 2020-2022, unde a predat două cursuri în cadrul programului de studii universitare de licență. 

După ce a ieșit la pensie, lui Țone i-a fost atribuită și calificarea de „expert antidoping”, în contextul angajării sale, în 2023, la Agenția Națională Anti-doping, unde ocupă funcția de „consilier superior”.

Este prezentat, în aparițiile media, ca „expert antidrog” și „prietenul Radio România Actualități” de realizatorii matinalului radioului public, unde Țone este invitat permanent în fiecare luni dimineață și corealizator al emisiunii radioului public „Serviciul de Noapte – Midnight Caller”. Contul său de Youtube, pe care a postat în doi ani peste 800 clipuri cu participările sale la emisiuni și conferințe, este intitulat @expertantidrog.

Mâine PressOne vă prezintă probele care demonstrează că ambele teze de doctorat susținute de Cătălin Țone sunt plagiate, în proporție de peste 70%, din mai mulți autori. 

Editor: Mona Dîrțu