Lungul drum al Armatei române spre secolul 21

Adrian Mihălțianu

Publisher

În 1916, Armata României a intrat în luptă dotată, în general, cu puști rămase de la Războiul de Independență din 1877. Un sfert de secol mai târziu, în 1941, avea armament din Primul Război Mondial.

Dacă astăzi ar avea loc un război convențional, România ar trebui să se bazeze, din nou, pe tehnică mai veche de 30 de ani, iar, în unele sectoare, chiar mai veche de 40 de ani.

Așa cum scriam în articolul precedent, România se află fix la mijlocul unei înfruntări între marile puteri, care sunt la începutul unei noi curse a înarmărilor.

Nu este, totuși, cazul să ne speriem peste măsură − în cazul unui război nuclear, urmările ar devastatoare pentru întreaga planetă.

În plus, dacă învățăm ceva din istorie, cursele înarmărilor preced tratate noi, fiindcă puterile care se înfruntă își dau seama că echilibrul de forțe nu poate fi înclinat decisiv într-o parte sau alta.

Asta nu înseamnă că România poate să ignore concluziile unor rapoarte precum cel al FOI (Agenția de Cercetare în domeniul Apărării din Suedia), care conchide că Moscova se pregătește pentru un război convențional la scară mare.

Nici nu poate trece cu vederea exercițiile tot mai agresive efectuate de Federația Rusă la Marea Neagră ori amenințările asimetrice din teatrele de luptă în care participă alături de aliații NATO.

În fine, România nu-și poate permite să ignore nici rapida evoluție a armamentului modern − altfel riscă să investească în tehnologie perimată.

Cum se va transforma Armata noastră în următorul deceniu

România ar trebui să reușească, în cursul anului 2020, să ocupe cea mai bună și mai sigură poziție din întreaga sa istorie, atât în privința alianțelor militare și politice din care face parte, cât și a tehnicii de luptă.

Motivul este simplu: conform contractelor aflate deja în derulare, Forțele Armate Române ar dobândi capacitatea de a intercepta rachete și avioane inamice pe o rază de până la 100 de kilometri, precum și de a distruge ținte aflate până la 300 de kilometri depărtare.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Chiar dacă aceste abilități ar reprezenta doar scheletul unei armate moderne, ele vor fi mult superioare celor din momentul scrierii acestui articol.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie ca armamentul contractat deja să ajungă în țară și să fie activat.

Ce armament va primi România în următorii trei ani, conform programelor prioritare ale Armatei:

− Șapte sisteme de rachete cu bătaie mare HSAM Patriot de ultimă generație, comandate în cadrul unui contract de 3,9 miliarde de dolari. Primul sistem va veni anul acesta și va fi operațional în cursul anului viitor.

Bateriile vor fi dotate cu un total de 58 de rachete PAC-2 GEM-T și 168 rachete PAC-3 MSE. Sistemele apără atât împotriva rachetelor, cât și împotriva avioanelor, pe o rază de 30 până la aproape 100 de kilometri, în funcție de caz.

− 18 baterii mobile de artilerie M142 HIMARS, dintr-un total de 54 de unități comandate.

Instalate, de exemplu, pe camioane ascunse în munți și dotate cu rachete a căror rază de acțiune este între 70 și 300 de kilometri, aceste baterii au capacitatea de a atinge cu succes, de la mare distanță, ținte aflate pe întreg teritoriul țării, fiind în același timp extrem de greu de identificat și de distrus de către inamic.

− Sisteme sol-aer de apărare antiaeriană apropiată și foarte apropiată SHORAD/VSHORAD.

Încă nu au fost stabiliți furnizorii, dar pentru circa 2,1 miliarde de euro, Armata ar primi peste 20 de baterii antiaeriene cu peste 100 de lansatoare și peste 1500 de rachete sol-aer. Acestea ar permite o apărare antiaeriană și costieră cu cele mai avansate sisteme aflate în dotarea NATO.

− 12 avioane de luptă F-16 A/B, la care se vor adăuga alte 36 de unități similare, în cazul în care România primește sprijin din partea SUA.

Este o întreagă discuție despre starea reală a acestor aparate și despre cât de mult va dura până când vom avea 48 de unități operaționale, dar putem spera ca asta să se întâmple până la finalul perioadei de 3 ani amintite.

− 227 de transportoare blindate 8×8 Piranha V, care vor înlocui parțial învechitele transportoare blindate aflate deocamdată în dotarea Armatei române.

– Romaero a semnat un acord de cooperare pentru producerea sistemelor israeliene de tip Iron Dome în România. Acestea ar asigura apărarea anti-aeriană la joasă altitudine.

Pe lângă aceste dotări, de care ar trebui să dispunem până în 2022, Armata română are în vedere ca, până în 2025,

Să fim însă puțin realiști.

Dacă trecem în revistă toate declarațiile de intenție ale responsabililor români și comparăm cu viteza cu care s-au mișcat lucrurile până acum, abia anul 2030 este cel în care Armata română va primi ce are nevoie.

Presupunând că le vom obține pe toate, va fi asta suficient, în condițiile în care tehnica de luptă avansează cu pași uriași în restul lumii?

România încă nu a decis ce tancuri vor înlocui bătrânele TR-85 și TR-85M1 Bizon. Foto: Neacșu Răzvan Chirnoagă / Dreamstime.com

De la SF la realitate: cum arată armele secolului XXI

Deși tehnica de luptă care va intra în dotarea Armatei noastre reprezintă un salt semnificativ, trebuie să fim atenți ca, la finalul acestei scumpe runde de înarmare, să nu ne trezim că ne-am ales cu tehnologie depășită moral.

Multe dintre tehnologiile care vor intra în viața noastră în următorii ani, cum ar fi realitatea augmentată, inteligența artificială, mașinile autonome și altele, se regăsesc deja, sub diverse forme, în dotarea celor mai avansate armate.

De altfel, unele sunt dezvoltate mai întâi în domeniul militar și abia apoi ajung în utilizarea civilă.

Principala transformare a teatrului de luptă în viitorul imediat este reprezentată de informatizare.

Un desant nu va mai fi doar o desfășurare de forțe umane, ci în primul rând o operațiune digitală, în care fiecare soldat este un nod dintr-o rețea care se dezvoltă rapid în zona-țintă.

Combinația dintre datele oferite de sateliți și de drone cu datele trimise de camerele video și senzorii de pe căștile militarilor va permite decizii mult mai rapide decât ale inamicului, cu efect imediat pe teren.

Cu alte cuvinte, cursa înarmărilor nu are loc doar în domeniul tehnicii obișnuite − avioane, tancuri, nave −, ci și, sau poate mai ales, în ceea ce privește softurile, cele care pot face diferența.

Eficacitatea unui militar dotat cu dispozitive de comunicații moderne, cu camere video și echipamente de tip Night Vision, crește exponențial față de cea a unui militar neconectat.

Unele dintre cele mai costisitoare investiții se fac, de altfel, în sistemele de comunicații și de strângere de date.

Dar nici hainele militarului nu sunt trecute cu vederea.

Iată doar câteva dintre echipamentele care-i vor ajuta pe infanteriștii secolului XXI pe câmpul de luptă, într-un video al armatei germane pe care vă recomand să-l urmăriți până la capăt:

Utilizarea dronelor și a inteligenței artificiale va transforma radical câmpul de luptă.

Roiurile de drone de mici dimensiuni pot fi folosite pentru a copleși sistemele inamice, în timp ce inteligența artificială poate oferi informații tactice necesare pentru a rezolva rapid situații complexe.

Spre mijlocul secolului am putea să ajungem chiar la armate constituite preponderent din roboți, în care elementul uman, extrem de prețios, face parte doar din structura care ia principalele decizii.

Informatizarea se vede și în aer. Avioanele americane F-35, care ar urma să echipeze și Forțele Aeriene române după 2030, nu-și pot atinge întregul potențial fără o logistică de suport informatic aflată la sol, inclusiv servere și sisteme de comunicație de mare viteză.

Rețeaua extinsă de senzori aflați atât la bordul avionului, cât și în afara acestuia îi permite unui F-35 să fie mult mai eficient decât un aparat cu viteză și manevrabilitate similare, dar care nu e conectat digital.

Avionul poate să angajeze ținte în mișcare aflate la zeci de kilometri distanță cu mult înainte ca sistemele acestora să-l detecteze.

Combinația dintre tehnologiile care-l fac invizibil pe radare și cele care-i permit să știe totul despre inamic este cea care îi oferă supremația.

Cum armata americană plănuiește să folosească avioanele F-35 și variantele acestuia până în 2070, putem spune că acest avion va marca secolul XXI.

Evident, informatizarea vine cu vulnerabilități. De exemplu, atunci când este lipsit de rețeaua de suport, avionul F-35 este inferior unor avioane de generație mai veche.

Sau: în zonele cu proastă acoperire GPS, avantajul militarilor moderni scade puternic.

Experiența de luptă din Afganistan și Siria a arătat că unitățile infiltrate adânc în teritoriul inamic sunt obligate deseori să recurgă la strategii desprinse din luptele medievale în loc să se bazeze pe avantajele echipamentului modern.

Șarja de cavalerie a trupelor speciale americane în bătălia de la Mazar-i-Sharif, din noiembrie 2001, a arătat cât se poate de clar acest lucru.

Lupta pentru mintea inamicului

Nu în ultimul rând, lupta se dă înainte de a începe ostilitățile pe teren. Rusia a demonstrat că poate produce daune majore sistemelor politice vestice cheltuind doar câteva milioane de dolari în campanii digitale foarte bine țintite.

Folosindu-se de tehnologia civilă de comunicații, în special de social media, statele agresive pot oricând să creeze disensiuni majore în democrațiile mature, cu efecte directe asupra capacității de reacție în cazul unor agresiuni armate.

Aici nu este vorba doar despre zecile de mii de conturi false care răspândesc fake news cu o viteză greu de contracarat de către mass-media tradiționale, ci și de strategiile care au scăpat deocamdată dezbaterii publice.

O simplă căutare pe YouTube cu privire la tematica militară vă arată zeci de canale aparent inofensive și obiective, dar care în realitate susțin propaganda rusă către zeci de milioane de privitori.

Este un cap de pod informațional care e menit să schimbe percepția cu privire la cine este agresorul în noua cursă a înarmărilor. Și nu este singurul.

Alte canale, dedicate subiectelor politice, fac același lucru, fără să-și afirme în vreun fel apartenența la Rusia, așa cum o fac mediile de propagandă oficiale americane.

Abundența acestor canale este copleșitoare pentru un public neinstruit, care echivalează informațiile distorsionate sau de-a dreptul false primite prin intermediul acestora cu cele transmise de presa tradițională.

Statele agresoare au învățat că pot câștiga foarte mult dacă seamănă confuzie în mintea publicului din statele democratice și deja excelează la acest capitol.

Astfel, nu mai este nevoie să-și facă griji că NATO dispune de capacități militare superioare dacă unele state-cheie din Alianță adoptă o poziție de neutralitate sau chiar o subminează din interior.

Amenințarea directă, pe canalele mediatice, a unor comunități care se află în proximitatea bazelor militare NATO, precum cea de la Deveselu, creează tensiuni între militari și localnici, fapt care poate duce la neutralizarea respectivei baze în caz de război.

În acest context, diferența dintre metodele de comunicare ale Armatei române și cele ale armatelor germană, franceză sau americană este una uriașă.

În timp ce vesticii arată în amănunt cum se pregătesc militarii lor și care este rolul pozitiv jucat de armată, pe canale cu sute de mii de abonați, comunicarea începută acum patru ani de România este nu doar timidă, însă una de paradă și nebăgată în seamă.

Un scurt exemplu:

Din păcate, acesta este doar unul dintre multele obiective pe care le are de urmărit România pentru a-și aduce forțele militare cu adevărat în secolul XXI.

Iar timpul, și de data aceasta, este de esență.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€