Foto: Eugen Moritz

#NuUităm

Mircea Gherase l-a întâlnit pe cameramanul Ljuba Becejski, în urmă cu câteva luni, la un workshop de imagine. Acolo, din vorbă în vorbă, pe românește, Ljuba avea să ne ofere un cadou nesperat, venit din partea unui necunoscut: o fereastră înspre România de acum 30 ani, atunci când el, angajat al unei televiziuni din Novi Sad, pe atunci Iugoslavia, a fost trimis la București să filmeze Revoluția română.

Ochiul operatorului este rece, el nu vede nuanțe, ci doar înregistrează, cu precizia unui ceas, momentul și omul. Dar Ljuba nu a fost atunci, în decembrie 1989, doar omul momentului.

A vrut – spune chiar el într-un interviu acordat pentru PressOne – să afle dacă există viață după Revoluție și cum își imaginau românii „ce va fi după”?


După ce ultimul glonț va fi fost tras.

După ce Armata a fraternizat cu poporul.

După ce ultima fașă îmbibată de sânge va fi lăsat în urmă o cicatrice proaspătă și curată.

După ce ultimele lumânări se vor fi stins în băltuțele lor de ceară, pe mormintele celor morți.

După ce și ultimele cioburi vor fi fost măturate de pe străzi.

După ce Iliescu va fi închis receptorul telefonului roșu.

După ce vom fi învins.


Cadoul lui Ljuba pentru noi, românii, sunt aceste imagini dezgropate dintr-o arhivă neștiută de nimeni. Sunt o serie de interviuri cu personalități, luate imediat după 22 Decembrie 1989, dar care par să vină dintr-o altă viață. E viața părinților noștri acolo și o parte însemnată din viața unora dintre noi.

Pentru cei născuți după 1990, aceste imagini vin dintr-un anotimp necartat. De când era mereu frig și foame. Dar ele prefigurează un fel de trecut spre viitor. Au fost filmate pe stradă, în instituții publice, în studiouri improvizate sau în apartamente de bloc. Odată ajunse la PressOne, imaginile-brut au trecut printr-un proces de montaj, fiindcă materialul lui Ljuba Becejski este vast.

Cineastul Ljuba Becejski a filmat începând cu 22 Decembrie 1989, Revoluția română. Imagine: Lucian Muntean.

Pe casetele beta pe care le-a pus la dispoziția noastră apar, printre alții, actorii Victor Rebengiuc și Ion Caramitru, poetul Ioan Alexandru, Mircea Daneliuc și o parte a reprezentanților viitoarei Opoziții politice.

Am programat pentru următoarele zile, cinci episoade din seria #NuUităm. Cu mintea și ochii de acum, veți vedea cât de fragili și naivi erau oamenii aceia, care nu cu mult timp în urmă, au dat țara peste cap, spunând „Nu mai vrem comunism. Niciodată.

Veți fi surprinși, așa cum am fost și noi, cum nu aveau, pur și simplu, cuvinte cu care să spună ceea ce gândeau, pentru că limba de lemn devorase în ei orice sclipire de idei.

Nu mai știam să gândim. Nu mai știam să vorbim. Nu mai știam să comunicăm între noi pe înțeles. Pe urmă, veți descoperi cât de mult prețuiește o minte limpede, în stare să vorbească despre temerile si speranțele fiecăruia dintre noi.

Poate cele mai emoționante imagini pe care le-am găsit îl înfățișează pe Corneliu Coposu, în ziua în care a fost re-înființat Partidul Național Țărănesc. Tot acel cadru, cu țărăniștii adunați în jurul unei mese, cu bradul împodobit și un pendul care bate la ore fixe, într-o zi de Crăciun, are ceva dintr-o pictură renascentistă, cu mult întuneric și puțină lumină.

Îl veți vedea pe Caramitru care avea atunci, la 2 zile după Revoluție, o revelație. Caramitru își joacă propriul rol, în interviul luat de Ljuba Becejski, prin mijlocirea lui Adrian Sârbu, care le-a pus la dispoziție un spațiu de dialog la Studioul Sahia. E un actor obosit, îmbătat de propriile fraze, pe alocuri incoerente.

Dar îl veți asculta pe Mircea Daneliuc, a cărui voce taie ca diamantul. Pentru el era clar că în următoarea perioadă vom fi doar noi și ei, oamenii dinainte și oamenii de după 1989. O cotitură care va da măsura tuturor lucrurilor.

Îl veți recunoaște pe Rebengiuc rostind câteva din întrebările la care nici astăzi n-am găsit răspuns. „Știu că trebuie libertate, dar cum se poate câștiga această libertate, nu știu. Cum vom putea noi să ne păstrăm puritatea, cum vom putea stabili cine este oportunist și cine nu este? Pentru că și acum se vor ivi foarte mulți oameni, chiar și dintre cei care au avut și până acuma funcții de răspundere și avantaje dintr-astea, pentru că au fost niște slugi, vor încerca din nou să fie în fruntea listelor. Ei, cum să-i dai pe ăștia la o parte, cum să poți să…să?”.

Privind această selecție inedită de imagini, cu tristețe și înțelegere, cu bucurie eliberatoare și cu jenă, cu furie și ironie, vă veți întreba și dumneavoastră: „Cum poți să… să?”

Să #NuUităm.


Primul video: Victor Rebengiuc

Al doilea video: Ion Caramitru

Al treilea video: Coposu

Al patrulea video: Aripa creștină

Al cincilea video: Mircea Daneliuc

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...