Nopțile pierdute și câștigate ale Emiliei Șercan

Adrian Mihălțianu

Publisher

Sorin Cîmpeanu și-a dat demisia din funcția de ministru al Educației. Mai bine spus, i s-a pus în vedere s-o facă, dacă e să ne luăm după modul în care și-a petrecut ultimele trei zile, încercând din răsputeri să minimalizeze dezvăluirile Emiliei Șercan.

Este un semn că democrația funcționează? Nu. E un semn că presiunea publică și mediatică are rolul ei, într-un context în care partidele aflate la guvernare dau semne tot mai multe că vor să înăbușe în fașă orice idee de reformă reală - de la Legile Justiției, la reforma educației.

Rolul presiunii publice și mediatice este unul limitat (când nu se transformă în vot), dar are efecte importante - pentru că stabilește tonul conversației dintre cetățeni și cei aflați la putere. Iată, Cîmpeanu a fost aruncat din brațe după luni de zile în care a făcut tot ce a putut pentru a salva plagiatorii, cu binecuvântarea președintelui însuși, speriat că s-ar putea să rămână fără premierul său militar în fața războiului din Ucraina.

Dar cine sunt acești plagiatori? Oameni aflați în cele mai importante funcții în stat, multe ele ținând de siguranța statului. Premierul însuși a beneficiat de pe urma unor manevre care pun crunt la îndoială independența justiției. Ministrul de interne, domnul Bode, se face că plouă, deși e clar pentru oricine că vrea să întârzie cât mai mult publicarea propriei opere, de care se pare că tare se mai rușinează. De domnul Grindeanu ce să mai zic, că n-are rost.

Alături de ei sunt șefi din Poliție, din Armată, din SRI, din tot felul de structuri de forță ale statului. Unul mai puternic ca altul, unul mai îngrijorat ca altul că fără ei se face praf statul român, cel de grija căruia nu mai pot dormi ei noaptea.

În fața lor, o femeie. O femeie care de ani de zile le-a luat la puricat impostura. O femeie care de ani de zile publică, uneori chiar și în ciuda amenințărilor cu moartea, tot ce reușește să afle, după luni și luni de muncă grea, despre impostura acestora. Toți acești împărați plini de tinichele sunt goi, în lumina adusă de o jurnalistă asupra marilor opere care i-au făcut doctori, profesori, rectori și care stau la temelia unor cariere răsplătite financiar din plin.

Credeți că e ușor să te lupți cu toți aceștia? Credeți că îi e ușor Emiliei Șercan să primească amenințări cu moartea? Credeți că îi e ușor să stea ani de zile în procese pentru a reuși să smulgă statului român informațiile care ar trebui să fie publice, sau să-și apere demnitatea în fața calomniatorilor? Credeți că n-are altceva mai bun de făcut decât să stea cu zilele prin biblioteci și să caute cu încăpățânare până dă de marile opere însăilate de toți acești mari bărbați de partid și de stat?

Dar lucrul cu adevărat sinistru întâmplat în ultimele luni n-a fost faptul că premierul și ministrul educației au manipulat legea după bunul plac, ci faptul că s-au folosit de o parte a presei pentru a încerca să cenzureze sau să discrediteze munca Emiliei Șercan și dezvăluirile făcute la PressOne, dar și de către G4Media, Recorder, Libertatea sau Europa Liberă.

Ținta a fost simplă: hai s-o ținem ocupată pe Emilia cu acuzații de care să fie nevoită să se apere, cu calomnii lipsite de orice temei și cu o campanie de discreditare de care nu putem fi legați așa ușor, că poate ne lasă-n pace. Hai să punem batista pe țambal, dacă populația care se uită la TV nu află, n-au decât să se streseze unii pe feisbuc, ei nu contează la vot.

Ei bine, în ciuda nopților nedormite, a stresului enorm, a unor mii de euro cheltuiți prin tribunale și a unui sprijin anemic din partea societății civile, Emilia nu s-a lăsat. Și nu se va lăsa, așa cum o cunosc, nici de acum încolo. De ce? Pentru că demisia ministrului Cîmpeanu e doar o supapă de ventilare a presiunii publice.

Ea ar trebui să fie, dimpotrivă, doar un timid început.

Rezultate alegeri: Elena Lasconi, cu 2178 de voturi înaintea lui Ciolacu. Călin Georgescu vine de nicăieri și cucerește țara și Diaspora.

Peste 18 milioane de români sunt așteptați la primul tur al alegerilor prezidențiale. PressOne vă prezintă cele mai importante evenimente din ziua votului. 

Călin Georgescu, emanația unor „grupuri de reflecție” conectate la servicii?

Putinistoidul și legionarul Călin Georgescu de astăzi, cel care a câștigat turul I al alegerilor prezidențiale, este produsul electoral creat și cultivat cu răbdare în laboratoare obscure, dirijate de oameni vechi și noi ai serviciilor secrete.

Fie că e vorba de plagiate, de bani de la partide pentru presă sau contracte oneroase, sub mandatul domnului Ciucă s-a dezvoltat ceva ce n-am mai văzut de pe vremea lui Năstase: cenzura a fost adusă în presa mainstream, calomnia și kompromatul au fost considerate arme potrivite în lupta cu jurnaliștii, iar informarea publică a devenit mai greoaie ca oricând. Pur și simplu trebuie să te lupți să obții o informație la care ar trebui să ai acces în secunda doi.

Contextul războiului din Ucraina e folosit drept pretext pentru o osificare fără precedent a statului român, fix în momentul în care acesta are nevoie de modernizare urgentă. Nu de stabilitate are nevoie România acum, ci de o capacitate rapidă de reacție și de reformă. Nu de osificare în impostură, ci de scuturare a tuturor atârnătorilor care devin de-a dreptul periculoși în aceste momente.

Cu cine să faci această reformă? Cu miniștri care-și pun numele pe cursurile altora sau își țin ascunse lucrările de doctorat? Cu un prim-ministru doctor în științe militare pe sistem copy-paste, incapabil să lege în mod coerent două cuvinte, a cărei singură calitate e obediența? Oameni ușor șantajabili, mai preocupați de titlurile lor decât de ceea ce sunt în stare, de fapt, să facă?

Ce vor face toți acești purtători de tinichele dacă războiul ajunge la granițele noastre? Ce capacități au ei - capacități REALE - în caz de urgență? Am mai văzut acest film, în 1916, la conducătorii politici și militari ai României de atunci. Și s-a lăsat cu sute de mii de morți inutile și cu o țară aproape ștearsă de pe harta Europei. Ce motive avem să credem că nu s-ar repeta tragedia?

Competența nu e un moft, în special în structurile de siguranță ale statului, ci este o condiție vitală pentru însăși existența nației. Cine nu-și dă seama de acest lucru atât de simplu și ridică din umeri la lupta Emiliei Șercan împotriva plagiatelor și a titlurilor luate în mod fraudulos nu pricepe cât de șubredă este, de fapt, construcția statului democratic român.

Vedem cum se dezagregă Rusia și cum riscă să ne tragă pe toți în prăpastie cu ea. Vedem cât de greu rezistă Ucraina - și cu ce costuri enorme își plătește corupția și deceniile pierdute în oligarhie. Vedem cât de dure sunt consecințele imposturii inclusiv în democrații mult mai vechi decât a noastră (Mare Britanie e un exemplu perfect). Și credem că noi vom scăpa, așa, fără să plătim?

Vom continua să publicăm la PressOne investigațiile Emiliei Șercan, așa cum o facem de șapte ani încoace. Ne vom strădui să o sprijinim în toate procesele pe care le are de dus - și despre care vorbește prea puțin - cu un sistem scelerat, care vrea să sufoce cu orice preț bruma de democrație care ne-a mai rămas.

O putem face, așa cum am mai spus, doar cu ajutorul vostru. O puteți ajuta pe Emilia în mod direct aici, tot la fel cum puteți ajuta întreaga echipă PressOne aici. Și puteți lua parte la această luptă citindu-ne și dând mai departe ceea ce scriem.

Noi nu avem audiența televiziunilor obediente, plătite din greu din bani publici. Dar vă avem pe voi. Și, sper eu, în nopțile nedormite ale Emiliei Șercan vă veți găsi loc și voi. Și o veți face să zâmbească și să prindă energie să continue. Să știți că o va face oricum.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€