Impostura PSD: un partid pentru care plagiatul este cea mai mică problemă face zid în jurul unui ministru care și-a însăilat un doctorat Frankenstein

Adrian Mihălțianu

Publisher

Nu cred că se aștepta cineva ca ministrul Justiției Radu Marinescu să demisioneze la fel cum a făcut-o fostul ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu, atunci când presa i-a găsit neconcordanțe în CV. Până la urmă, vorbim de un ministru PSD, partid în care doctoratele plagiate sunt la ordinea zilei.

Dar reacția vehementă de susținere din partea PSD are câteva elemente interesante, care anunță desantul pregătit de acest partid pentru ce a mai rămas din democrația românească în 2026.

În primul rând, deși Emilia Șercan a arătat cu subiect și predicat că Radu Marinescu a preluat prin metoda copy-paste 140 de pagini întregi, unele cu tot cu notele de subsol ale lucrărilor din care a copiat, inclusiv un calup de 25 de pagini consecutive, PSD susține că jurnalista PressOne face doar o „manevră josnică, prin care acesta a fost acuzat de plagiat imediat după ce a anunțat că numirile șefilor la parchetele de rang înalt nu vor fi de natură politică.”

Ministrul însuși se întreabă „De ce acum? De ce eu?” Teză susținută de corul care insistă pe faptul că investigațiile de acest tip sunt „servite” și au un interes: acela de a pune presiuni suplimentare în momente-cheie ale lumii politice.

A răspuns Emilia la aceste acuzații, cât se poate de concret, nu mai reiau argumentele, ci doar țin să repet unul singur: ce fel de doctor în drept este acela care copiază 25 de pagini consecutive de text din altă carte și le lipește ca fiind ale lui în teza sa de doctorat? Ce fel de doctor Frankenstein în drept bântuie culoarele Justiției și ce fel de cădere are un astfel de personaj să decidă probitatea morală și intelectuală a celor care vor decide direcția Justiției din România?

Să fim bine înțeleși: dacă Radu Marinescu și-ar da demisia (au făcut-o și alți miniștri din guvernul Bolojan, unii dintre ei pentru lucruri mult mai mici și penibile), PSD nu ar pierde nimic. Ar putea decide în continuare cine taie și spânzură în Justiția din România. Iar PSD știe asta.

Dar duritatea reacției PSD arată altceva: dacă până acum ceva vreme, liderii săi încercau să vopsească gardul și să se prefacă a fi preocupați de probitatea morală și profesională a celor pe care-i trimit la vârful statului român, acum abandonează cu totul aceste pretenții. Dimpotrivă, ies la atac într-un limbaj cu nimic diferit celui pe care-l reproșează colegilor de la AUR.

Ce s-a schimbat? Păi s-a schimbat direcția în capitala Statelor Unite, acolo unde s-a dat deja tonul că puterea face totul, iar legile nu contează, morala și mai puțin. Dacă pe vremuri ambasada SUA făcea presiuni pentru ca politicienii români să respecte independența presei și să-și facă curat în partidele care colcăie de corupți, astăzi aceste presiuni lipsesc cu desăvârșire.

Dimpotrivă, jurnaliștii se află în prima linie de atac a politicienilor, iar acesta este doar începutul. Faptul că platformele de social media americane permit amenințările private precum cele primite de Emilia Șercan pe conturile ei face parte din „libertatea de exprimare”, versiunea nouă, în care oricine poate amenința sau insulta pe altcineva, cu precădere pe un jurnalist, dar acesta din urmă este considerat „vândut” atunci când nu face altceva decât să arate realitatea.

Realitatea e că avem un ministru care și-a pus de la sine în teza de doctorat 25 de pagini consecutive din altă carte, „fără citare, fără ca acea lucrare să fie măcar inclusă în bibliografia finală a lucrării, fără să fie menționat pe undeva în teză”, cum scrie Emilia în investigația ei. Și avem un partid care consideră „o manevră josnică” publicarea acestei investigații tocmai atunci când ministrul urma să ia decizii importante. Și avem o mulțime de indivizi care, în loc să se enerveze că deciziile în Justiție sunt luate de un astfel de personaj, se aruncă asupra celei care le arată ce-i poate, de fapt, pielea.

Acesta este comportamentul tipic pentru oameni care consideră că nu pot fi trași la răspundere în niciun fel, iar această atitudine va duce rapid și la alte evoluții.

Ce-i mai împiedică pe liderii PSD (și o parte din cei PNL) să renunțe la orice pretenții democratice

Aceasta pare a fi doar o avanpremieră a ce va urma în viitorul apropiat, cât timp liderii marilor partide de la noi simt că vântul bate din altă direcție.

Dacă nu s-au repezit în haită până acum să sfâșie ce a mai rămas din democrația românească, e pentru că, pe de o parte, au mai mult de pierdut din punct de vedere financiar dacă schimbă tabăra acum, iar pe de alta, că nu sunt siguri că administrația de la Washington îi va lua cumva în brațe, în detrimentul partidului AUR, pe care tot ei l-au umflat cu pompa până le-a scăpat de sub control.

Beneficiile pe termen lung ale mufării la banii europeni - multe, multe miliarde de euro absorbite preponderent cu firmele lor de casă - atârnă încă mai greu în balanță decât presupusele beneficii care ar veni dintr-o dinamitare completă a instituțiilor democratice românești. Anularea alegerilor, practic un răspuns hibrid la un atac hibrid la care tot ei au pus umărul, poate fi continuată acum doar cu asigurarea unui control extrem de strict asupra Justiției.

Expert polonez în securitate: „Societatea civilă este elementul slab al posturii de apărare europene”

Fără societatea civilă, apărarea Europei riscă să devină o carapace fragilă. Organizațiile societății civile (OSC) construiesc rețele de încredere care contracarează dezinformarea, promovează coeziunea socială și susțin legitimitatea democratică în contextul amenințărilor.

Schimbarea prin forță a regimului din Venezuela: sfârșitul dreptului internațional ca paravan pentru interesele autocraților de orice fel

Deși acțiunea „cinetică” a administrației Trump în Venezuela încalcă fără îndoială toate principiile dreptului internațional, ea nu este câtuși de puțin ceva nou. Dimpotrivă, se încadrează într-un pattern foarte întins în timp și are un singur element de noutate: renunțarea la dreptul internațional ca paravan pentru o acțiune în forță.

Cât timp acest sistem le convine, vor continua să poarte masca democrației. Dar e foarte posibil ca lucrurile să se schimbe în vară, iar din acel moment o alianță cu AUR va fi subit mai interesantă decât orice pretenții democratice (evident, va fi făcută tot în numele democrației).

Interesantă este și poziționarea politicienilor din „opoziție” - AUR a dat cu toate tunurile în miniștrii USR, dar acum are altă treabă, iar dacă ministrul Justiției ar trebui să-și dea demisia, ar fi pentru alte lucruri, nu pentru faptul că a profitat ani de zile de pe urma unei teze de doctorat care ar fi fost respinsă oriunde în lumea civilizată.

Ce ne împiedică pe noi să scăpăm de acești politicieni de toată jena?

Dacă de la politicieni nu avem mari așteptări, măcar publicul să înțeleagă că plagiatele absolut oribile și indecente ale celor care ne conduc destinele nu sunt o joacă, nu sunt o glumă neinteresantă pe fundalul grijilor noastre zilnice. Dimpotrivă, ele sunt un simptom: politicieni șantajabili, trimiși în funcții cheie, ca să ia decizii cheie așa cum li se dictează - asta e una dintre sursele majore de rău în România de azi (și dintotdeauna).

Iar sărăcia sau abuzurile statului provin tocmai din cauza acestui comportament de haită din partea partidelor precum PSD, pentru care expertiza cuiva este dovedită doar printr-o țidulă făcută pe genunchi, iar loialitatea de partid e mai importantă decât orice. Așa a ajuns România să aibă un deficit uriaș, așa au ajuns să fie mărite taxele și impozitele, așa am ajuns să plătim tot noi prostia și lăcomia lor.

Ce ne împiedică să scăpăm odată de ei și de sistemul lor corupt? Doar un răspuns: dacă și noi am ridicat din umeri la aceste lucruri „mici”, care nu sunt deloc mici, atunci piedica principală suntem chiar noi înșine. Atunci când ne vom ralia cu vehemență pornind inclusiv de la aceste teme, vor învăța și politicienii că, înainte să-și facă calcule cu cine-i sprijină sau le dă peste mână din afara țării, trebuie să răspundă în primul rând în fața noastră.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€