HARTĂ INTERACTIVĂ. Cine deține trecutul, deține și prezentul. Polonia, Slovacia, Ungaria și România față în față cu fantomele Armatei Roșii

Bianca Felseghi

Știri

26/07/2026

Îndepărtarea acestor elemente de propagandă din spațiul public din țările Baltice este în prezent în centrul unei acțiuni juridice preliminare declanșate de Rusia pe lângă ONU, care invocă încălcări ale Convenției privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (ICERD). 

Cazul ar putea ajunge în fața Curții Internaționale de Justiție a ONU, iar birocrația specifică utilizată de Rusia de a cere justificat sau nu explicații Estoniei, Letoniei și Lituaniei pentru politicile lor educaționale și culturale e văzută de diplomații implicați ca un război legislativ, parte a unei agresiuni hibride împotriva țărilor membre UE. 

Informația a fost confirmată pentru publicația Re:Baltica, care a făcut publice argumentele Rusiei: începând cu 2022, imediat după ce Rusia a atacat Ucraina, Letonia și Lituania au fost notificate diplomatic de cinci ori, în timp ce Estonia a primit patru note diplomatice în care Moscova califica drept discriminare împotriva cetățenilor ruși deciziile de derusificare puse în practică de autoritățile acestor state, ocupate de URSS până în 1990-1991. 

Prezervarea memoriei celui de-al Doilea Război Mondial exclusiv în termenii agreați de propaganda sovietică stă în aceste situri memoriale în care se află ancorele unei narațiuni în care Armata Roșie apare exclusiv ca forță eliberatoare.

Orice contestare a acestei versiuni este prezentată drept profanare, rusofobie sau falsificare a istoriei.

E un mecanism insidios despre care PressOne a scris pe larg aici și aici.  

Potrivit datelor Oficiului Național pentru Cultul Eroilor (ONCE), în România există în prezent 180 de monumente dedicate Armatei Roșii amplasate în 145 de localități, precum și 233 de cimitire ale soldaților sovietici. 

Regimul juridic al acestora este reglementat de două documente și un tratat internațional, Legea nr. 379/2003, un acord bilateral între România și Federația Rusă din 2005 și Convenția de la Geneva.

La fel ca în cazul României, și alte țări de pe actualul flanc estic al NATO, ocupate în trecut de URSS sau parte din Tratatul de la Varșovia, au o relație complicată cu aceste locuri ale memoriei dedicate Armatei Roșii și heraldicii bolșevice. 

Am investigat situația memorialelor de război și a cimitirelor sovietice din Ungaria, Polonia și Slovacia.

Firul comun este simplu, dar și îngrijorător: în timp ce Rusia poartă un război de agresiune în Ucraina, își folosește morții din 1944-1945 ca scut diplomatic și instrument de presiune în țările pe care le-a ocupat atunci. 

Monumentele ridicate de multe ori din inițiativa directă a Marelui Stat Major al Armatei Roșii nu comemorează. Ele servesc propagandei moderne. Acest instrument funcționează nestingherit, chiar în inima Europei și a Alianței Nord-Atlantice.

POLONIA. De la Dzerjinski la Mausoleul din Varșovia, bătălia memoriei

În 2016, Polonia a introdus o legislație specifică prin care se interziceau promovarea comunismului sau a oricărui alt sistem totalitar prin denumiri și monumente în spațiile publice.

Abia în februarie 2022, însă, după începutul invaziei din Ucraina, a început să fie aplicată în mod concret. Legea a devenit baza legală pentru ca autoritățile locale să demonteze „monumentele de recunoștință" față de Armata Roșie, iar în cazul inacțiunii municipalităților, decizia putea fi luată de prefectul județului. Multe monumente au rămas, însă, în picioare - nu exista obligația de a demonta, de exemplu, monumentele situate în cimitire sau cele înscrise în registrul monumentelor istorice.

Procesul s-a accelerat după invazia Ucrainei din februarie 2022. În martie, pe atunci-președintele Institutului Memoriei Naționale (Instytut Pamięci Narodowej - IPN), Karol Nawrocki (actualmente președintele Poloniei), a făcut un apel public către autoritățile locale pentru a înlătura din spațiile publice toate denumirile și simbolurile care comemorează comunismul.

IPN a pregătit o listă cu aproximativ 60 de monumente ce urmau să fie demolate sau relocate.

În octombrie 2022, o demontare coordonată de monumente a avut loc simultan în mai multe orașe (Głubczyce, Byczyna, Bobolice și în împrejurimile orașului Staszów) în prezența oficialilor IPN. Statul și-a asumat simbolic responsabilitățile deținute anterior de autoritățile locale.

O hartă a monumentelor demontate a apărut în „Gazeta Wyborcza", unul dintre cele mai importante ziare din Polonia.

Deși Polonia a subliniat că acordurile încheiate cu Rusia protejează cimitirele de război și că demontarea vizează monumentele propagandistice, Rusia a reacționat la aceste acțiuni cu o opoziție vehementă, acuzând Polonia de „falsificarea istoriei victoriei asupra fascismului" sau de „profanarea mormintelor" și chiar inițiind dosare penale împotriva unor oficiali locali polonezi.

În 2023, Comitetul de Anchetă al Rusiei instrumenta cel puțin un dosar penal privind distrugerea sau deteriorarea monumentelor și memorialelor soldaților sovietici în mai multe țări, inclusiv Polonia, iar Ministerul de Interne rus a plasat politicieni și funcționari din Polonia, Estonia, Letonia și Lituania pe lista persoanelor urmărite.

Îmbrânceli în fața Mausoleului

Cel mai important memorial pentru autoritățile ruse în prezent este Mausoleul Soldaților Sovietici din Varșovia, situat pe strada Żwirki i Wigury.

În fiecare an, ambasadorul Rusiei depune aici coroane de flori pentru a marca Ziua Victoriei, sărbătorită în Rusia pe 9 mai. De la izbucnirea războiului din Ucraina, aceste evenimente au fost însoțite de proteste și manifestații anti-ruse, uneori destul de violente. 

De exemplu, în 2022, ambasadorul a fost stropit cu vopsea roșie de către protestatari, iar în noaptea de 8-9 mai a fost vărsat sânge și au fost împrăștiate oase pe treptele mausoleului. În plus, activiștii s-au întins în fața monumentului înfășurați în pânze pătate cu roșu.

În 2026, ambasadorul a depus flori încă din data de 7 mai, iar Ambasada Rusiei a relatat despre acest eveniment pe rețelele de socializare, subliniind „amintirea recunoscătoare” față de Armata Roșie, deplângând „distrugerea și profanarea monumentelor memoriale de război din Polonia” și denunțând „rusofobia”.

În același timp, în fața cimitirului, Muzeul celui de-Al Doilea Război Mondial a amenajat o expoziție alcătuită din zece panouri, care amintea, printre altele, de Pactul Ribbentrop-Molotov, de invazia sovietică a Poloniei din 17 septembrie 1939, de faptul că după alungarea germanilor NKVD-ul a trimis mii de soldați ai Armatei Interne (Armia Krajowa) în lagăre de muncă, precum și de violurile și crimele care au însoțit înaintarea Armatei Roșii spre vest, prin Polonia.

Expoziția purta titlul: „Sovieticii în Polonia. Așa arată eliberarea?”

Rusia șterge memoria poloneză

Dacă în Polonia monumentele îndepărtate sunt considerate propagandistice, Rusia a început să demonteze monumente dedicate victimelor poloneze ale represiunii.

Serviciul rus al BBC a relatat că memorialele dedicate polonezilor - exilați polonezi, victime ale Gulagului și ale altor forme de represiune - sunt frecvent vizate, ceea ce face parte dintr-o politică de ștergere a memoriei crimelor imperiale și staliniste. 

Potrivit datelor colectate, presa a relatat despre cel puțin o duzină de monumente și plăci comemorative dedicate polonezilor care au îndepărtate din diferite regiuni ale Federației Ruse. 

După cum a informat PAP (Agenția de Presă poloneză), citând-o pe activista organizației Memorial, Aleksandra Polivanova, printre plăcile care au dispărut se numără cele din Tomsk, dedicate victimelor represiunilor staliniste din anii 1930–1936, un monument dedicat exilaților polonezi din Buriatia, monumentele polonez și lituanian din Pivovarishche (regiunea Irkutsk), precum și memorialele din Petrozavodsk, Vorkuta, Sankt Petersburg, Șlisselburg, Galașor, Iakuțk și Bialystok din regiunea Tomsk. 

Deosebit de dureroasă pentru polonezi a fost vestea că simbolurile poloneze - basoreliefurile Ordinului Virtuții Militare și ale Crucii Campaniei din Septembrie - au fost, de asemenea, îndepărtate din cimitirele de la Katyn și Mednoe. Acestea sunt locuri asociate cu masacrul de la Katyn - execuția, în primăvara anului 1940, de către ofițeri ai NKVD-ului, a aproape 22.000 de polonezi, dintre care aproape 15.000 erau ofițeri militari și de poliție.

Când în noiembrie 1989, statuia lui Felix Dzerjinski - revoluționarul bolșevic de origine poloneză care, la apogeul carierei sale, a condus poliția secretă sovietică CEKA - a fost demontată, gestul a primit o încărcătură simbolică similară cu sfârșitul unei epoci.

Zeci de ani, din 1951, statuia monolitică și gri, care trona în centrul Varșoviei, a însemnat un memento permanent despre violența sovieticilor și autoritatea totalitară care subjuga orice formă de libertate. 

Într-un pasaj emoționant din cartea sa, The CIA Book Club (2025), jurnalistul Charlie English preia mărturiile unor dizidenți polonezi care au participat la demontarea ubicuu-lui Felix. Autoritățile au adus o macara cu care să o coboare de pe soclu, convinși că va fi extrem de grea, însă s-a dovedit că statuia era goală pe dinăuntru. 

După schimbarea de regim, Polonia a continuat să demonteze în principal monumentele asociate cel mai strâns cu comunismul. Monumentele lui Vladimir Lenin au dispărut de pe străzile orașelor. Unele busturi și plăci comemorative au fost mutate în depozite sau în muzee ori transferate în cimitirele militare ale soldaților sovietici, iar denumirile străzilor au fost, la rândul lor, schimbate pe scară largă.

ROMÂNIA. Fantomele Armatei Roșii

În prezent, situația din Europa de Est este sintetizată cel mai corect de o docu-ficțiune a regizorului moldovean Dragoș Turea, intitulată Pionul lui Lenin și lansată în 2026.

Un personaj la limita schizofreniei începe să vâneze statuile și busturile lui Lenin din Republica Moldova, o țară care a primit în iunie 2022 statutul de țară candidată la UE, pe care le distruge la adăpostul nopții, cu un baros. Leninul desfigurat reprezintă o schimbare atât de drastică pentru comunitățile și autoritățile locale, încât acestea caută resurse financiare din fonduri publice ca să salveze și să restaureze iconografia atât de familiară, chiar fără să existe legi care să le protejeze sau să pedepsească vandalizarea acestora. 

În România nu a existat o preocupare în direcția îndepărtării sistematice din spațiul public a monumentelor, statuilor, numelor de străzi care onorau memoria Armatei Roșii sau a personalităților politice sovietice.

Unul dintre județele în care incidența monumentelor sovietice și a cimitirelor sovietice este foarte mare e Suceava. În lista Institutului Patrimoniului figurează astfel de locuri la Boroaia, Fălticeni, Liteni, Solca, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Vicovu de Sus, Cârlibaba și în reședința de județ de la Suceava. 

Monumentul din Fălticeni, ridicat în 1949, a fost chiar renovat în 2017. Memorialul este alcătuit din 41 de morminte ale unor militari ruși, marcate cu pietre funerare pe care sunt reproduse stele și pe care sunt fixate plăci, din marmură, inscripționate, precum și un obelisc înalt de 5 metri, realizat din ciment și piatră, pe fața căruia sunt fixate o placă din marmură și steaua sovietică, în cinci colțuri.

De altfel, județele Suceava și Iași au cele mai multe astfel de locuri ale memoriei, 31, potrivit datelor ONCE. Mureșul (29), Aradul (20), Timișul (20), Clujul (18), Vasluiul (20) sunt județe în care există, de asemenea, o întreagă rețea de monumente sovietice edificate. 

O discuție incipientă și timidă în sensul nevoii de a corecta adevărul istoric al relațiilor româno-ruse din 1944-1945 a fost purtată anul trecut, după ce un consilier local dintr-o mică comunitate din Sighișoara a depus un proiect de hotărâre prin care solicita amplasarea unui panou informativ la intrarea în cimitirul sovietic din localitate.

Scopul acestuia ar fi fost de „a oferi comunității locale și vizitatorilor o informare corectă și echilibrată asupra contextului istoric al evenimentelor din perioada anilor 1944-1945”. 

Proiectul de Hotărâre de Consiliu Local a fost depus în aprilie 2025 și viza un cimitir cu 59 de monumente funerare și o statuie a unui comandant sovietic pe nume C.D. Isacov. 

Asta pentru că în preajma orașului Sighișoara nu s-au purtat lupte, spun inițiatorii documentului, iar numărul mare de soldați din cimitirul sovietic s-ar datora faptului că aici a funcționat, în ambele războaie mondiale, un cimitir militar retras în spatele frontului, unde „și-au găsit sfârșitul o parte din cei răniți și cu boli asociate”, cum ar fi tifosul. Soldații sovietici ar fi fost inserați la un loc cu morminte cu rămășițe neidentificate, dar nu au existat nici un fel de cercetări arheologice sau documentări ulterioare care să verifice aceste ipoteze. 

O parte dintre mormintele din cimitir sunt cenotafuri - adică monumente funerare ridicate în amintirea unor persoane decedate ale căror oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. Acestea au fost doar amenajate ca să dea aparența unui cimitir memorial.

Statuia ridicată în cinstea maiorului C.D. Isacov, „căzut în lupta pentru eliberarea orașului în luptă cu ocupanții fasciști”, nu corespunde realității și nu se cunosc circumstanțele în care acest comandant și-a pierdut viața în septembrie 1944.

Istoricul și cercetătorul Șerban Pavelescu, specializat în istoria celui de-al Doilea Război Mondial, a confirmat că lista oficială a monumentelor sovietice inventariate de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor (ONCE) nu beneficiază de o minimă verificare a trecutului istoric pe care îl rememorează. 

Pavelescu a vorbit despre un eveniment similar demontării statuii lui Dzerjinski, care a dus la îndepărtarea din Piața Victoriei din București (actualmente locul în care se află sediul Guvernului român) a Monumentului Ostașului Sovietic, un grup memorial comisionat și plătit direct de Armata Roșie. 

Ostașul Sovietic a fost amplasat abuziv în piața dedicată statuii regelui Ferdinand I. Ferdinand Întregitorul - monarhul sub care România s-a reunificat în 1918, a fost demontat de pe soclu, cedând locul ocupanților sovietici după cel de-al doilea război mondial.

Ulterior, sub Ceaușescu, statuia a mai fost mutată o dată pe Șoseaua Kiseleff, iar ulterior, sub presiunea publică după 1989, în cimitirul militar din Pipera, unde se află și astăzi. 

Aici, conform informațiilor obținute de PressOne, Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului București, a pus la dispoziție un teren în suprafață de 15.016 mp (aproximativ 2 terenuri de fotbal) pentru Cimitirul Eroii Sovietici Pipera. Documentul în baza căruia s-a stabilit această alocare datează din 1974. 

Conformația terenului, parcela cu locuri de veci marcate cu steaua roșie, înconjurată de un parc cu copaci, care îl delimitează de Cimitirul Herăstrău, a atras obiecții din partea comunității din cartier.

Lipsa spațiului verde în București este o problemă, iar o asociație a încercat să obțină fără succes acordul autorităților pentru a organiza ateliere pentru copii în parcul respectiv. Cimitirul Eroilor Sovietici Pipera este locul tradițional în care reprezentanții Ambasadei Ruse se întâlnesc anual cu susținătorii lor cu ocazia Zilei Victoriei, 9 mai.

SLOVACIA. Statul care a îmbrățișat narațiunea Kremlinului

„De mai multe ori am putut să constat că rebelii cei mai înverșunați sunt printre subiecții cei mai sensibili la fastul puterii”, scrie Giuliano da Empoli în Magul de la Kremlin. Începe așa descrierea unei întâlniri-fictive între un consilier imaginar a lui Putin cu un personaj real, dar a cărui prezență în cercurile de putere pare ea însăși desprinsă dintr-o distopie. 

E vorba de Alexandr Zaldostanov, liderul unei găști de motocicliști numiți „Lupii Nopții”. În cartea de ficțiune, Zaldostanov e cooptat să ajute la lupta pentru recuperarea măreției Rusiei și la înrolarea adevăraților patrioți în tabere de vară naționaliste, să organizeze concerte și adunări, cluburi sau site-uri care să atragă adeziunea populară cea mai largă în jurul deciziilor lui Putin. 

Zaldostanov și „Lupii Nopții” există în realitate. Și la fel cum în perioada sovietică țările satelit copiau, păstrând proporțiile, instituțiile, poliția secretă și modelul birocratic al URSS-ului, acest lucru rămâne valabil și în zilele noastre într-o țară din inima Europei, Slovacia. Aici există până și o copie a lui Zaldostanov, Matúš Alex, liderul unui club de motocicliști, „Brat za brata” („Frate pentru frate”). 

Operațiuni informaționale pe motociclete

Ambasada Rusiei în Slovacia menține o prezență online foarte puternică. Pe platformele de socializare, aceasta este cea mai activă ambasadă rusă din Uniunea Europeană. Cel mai puternic canal neoficial de influență al său, care funcționează simultan și ca instrument de soft power rusesc în Slovacia, este acest club de motocicliști, „Brat za brata”. 

De alfel, istoria sa este legată de filiala europeană a grupării motocicliștilor ruși „Lupii Nopții”.

Gruparea „Brat za brata” a fost înființată în 2014 și, începând cu 2015, organizează periodic tururi prin Slovacia cunoscute sub denumirea de „Cursa Libertății” (Ride of Freedom). În timpul fiecărui eveniment, coloana de motocicliști vizitează mai multe cimitire militare, afișând în mod vizibil steagurile Uniunii Sovietice și ale Federației Ruse.

În prezent, „Brat za brata” este actorul local distribuit cel mai frecvent pe conturile de social media ale Ambasadei Rusiei. Reprezentanții grupării participă la recepțiile organizate de ambasadă și călătoresc în mod regulat la memoriale de război din Rusia.

Liderul grupării, Matúš Alexa, s-a întâlnit anterior cu șeful Serviciului rus de Informații Externe (SVR), Serghei Narîșkin. Mai mult, gruparea a participat activ la operațiunile informaționale ale Federației Ruse.

Cel mai cunoscut incident a avut loc în septembrie 2022 și a implicat cimitirul militar din localitatea Ladomirová. Ambasadorul Bratchikov și gruparea „Brat za brata” au susținut că autoritățile locale au distrus și profanat în mod intenționat cimitirul.

Primarul localității, Vladislav Cuper, s-a confruntat ulterior cu amenințări, inclusiv unele venite direct din partea motocicliștilor.

Investigația nu a identificat nicio infracțiune și nicio profanare a mormintelor. Primarul a primit, însă, o amendă simbolică de 50 de euro pentru că nu a notificat la timp modificările efectuate în cimitir, modificări care aveau scopul de a facilita întreținerea acestuia. Cu toate acestea, scandalul i-a afectat cariera politică. În mod paradoxal, întreaga controversă privea un cimitir din Primul Război Mondial și nu un cimitir rusesc, așa cum fusese prezentat atunci publicului, deși acolo sunt într-adevăr înhumate și rămășițe ale unor soldați ruși.

Sărutări călduroase din partea lui Putin

Clubul moto este cunoscut și pentru alte activități desfășurate în beneficiul Federației Ruse. În ianuarie 2025, acesta a anunțat formarea unor celule partizane pe întreg teritoriul Slovaciei; după critici puternice, a renunțat, însă, la aceste planuri și le-a redefinit drept activități de ajutor umanitar pentru persoanele sărace sau aflate în nevoie.

În octombrie 2025, „Brat za brata” a anunțat înființarea unui serviciu paralel de informații, denumit Serviciul Național de Informații (NIS). Ambiția declarată a acestuia era colectarea de informații despre persoanele care „vor să distrugă țara noastră”.

„Crearea unor structuri paralele cu ambiții de putere poartă semnele unor operațiuni hibride menite să submineze încrederea în instituțiile democratice și să creeze spațiu pentru influența străină”, explică institutul de securitate NEST, un organism format din foști experți guvernamentali în amenințări hibride, îndepărtați din serviciul public după venirea la putere a guvernului Robert Fico.

În aceeași perioadă în care acest serviciu paralel de informații a fost creat, liderul grupării, Matúš Alexa, a primit o distincție din partea lui Vladimir Putin. Premiul i-a fost înmânat personal de ambasadorul Bratchikov pentru „contribuția sa semnificativă la păstrarea memoriei rolului decisiv al Armatei Sovietice în victoria asupra fascismului”.

Activitățile grupării au fost investigate atât de Parchetul General, cât și de Ministerul de Interne, însă anchetele nu au dus la aplicarea niciunei sancțiuni.

„Inacțiunea statului consolidează percepția că acesta este incapabil să își protejeze cetățenii sau propria suveranitate. Acest lucru poate conduce la o diminuare suplimentară a încrederii publice și la slăbirea securității interne”, adaugă NEST. 

Există sute de monumente mai mari și mai mici dedicate celui de-al Doilea Război Mondial în Slovacia și încă și mai multe locuri comemorative de dimensiuni reduse. Astfel este întreținută oportunitatea promovării acestei narațiuni nu doar cu ocazia marilor aniversări și în cele mai importante locuri memoriale, ci practic pe tot parcursul anului. 

După formarea guvernului lui Robert Fico, la sfârșitul anului 2023, statul însuși a început să se implice activ în agenda Ambasadei Federației Ruse în Slovacia. Oficialii guvernamentali vizitează cimitire militare, comemorează aniversări importante și subliniază semnificația istorică a Armatei Roșii.

Ambasadorii Rusiei sunt invitați în mod obișnuit la toate aceste evenimente. Până de curând, acest post a fost ocupat de Igor Bratchikov. În decembrie 2025, el a fost înlocuit de Serghei Andreev, care, după un mandat controversat în Polonia, a sosit cu reputația de nou coordonator al operațiunilor de influență rusească în Slovacia. Statul slovac a acceptat nominalizarea sa fără nicio rezervă.

Slovacia zilelor noastre e o țară care nu a făcut niciun efort consistent pentru a-și recupera istoria națională a celui de-al Doilea Război Mondial. De fapt, guvernul lui Robert Fico a jucat cel mai important rol în răspândirea perspectivei ruse asupra istoriei războiului. Promovarea narațiunii potrivit căreia soldații ruși au fost eliberatorii Europei a devenit o componentă consacrată a politicii interne și externe a statului. 

În Slovacia, importanța acestui subiect a crescut după 2014, iar activitățile din jurul memorialelor de război s-au intensificat. Al doilea val de interes din jurul cimitirelor militare sovietice a avut loc după invazia Rusiei în Ucraina, din 2022. 

Oficialii de rang înalt ai Republicii Slovace călătoresc în mod regulat la Moscova, Sankt Petersburg sau Volgograd. Prim-ministrul Robert Fico s-a întâlnit personal cu Vladimir Putin de patru ori în ultimii doi ani. Două dintre aceste întâlniri au avut loc chiar cu ocazia celebrării Zilei Victoriei din luna mai, prin care Federația Rusă comemorează înfrângerea fascismului în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Potrivit Kremlinului, acest război ar fi început abia în 1941, omițând astfel complet rolul Uniunii Sovietice în declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în anul 1939.

În afară de canalul „Brat za brata”, alți doi actori politici care operează în favoarea narațiunilor Federației Ruse și a problematicii memorialelor de război sunt Alexander Riabov și soția sa. 

Mai exact, aceștia au militat pentru păstrarea unui monument din orașul slovac Košice, pe care este reprezentată secera și ciocanul. Cel mai recent, ei s-au implicat într-un alt caz, în orașul Prešov, care a fost amendat cu o mie de euro pentru că a permis amplasarea unui stand cu băuturi și alimente lângă memorialul Armatei Roșii în timpul unui târg de Crăciun.

UNGARIA. Monumente sovietice renovate cu bani rusești, în plin război

La fel ca în Slovacia, Ungaria, o țară care în timpul guvernării lui Viktor Orbán s-a apropiat constant de Kremlin și de politica rusească în Europa, duce o politică de restaurare și nicidecum de restabilire critică a adevărului istoric. Și asta s-a întâmplat mai ales după începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei. 

În Csákberény, un mic sat maghiar cu o populație de o mie de locuitori, a fost dezvelit un monument militar reconstruit în onoarea soldaților sovietici căzuți în cel de-Al Doilea Război Mondial. Inaugurarea a avut loc în iunie 2023, la aproape un an și jumătate de la începutul invaziei ruse pe scară largă a Ucrainei.

Întreținerea și restaurarea mormintelor și monumentelor militare nu este surprinzătoare, întrucât aceasta este o obligație a statului. Totuși, renovările complete și ceremoniile care le însoțesc sunt mai puțin obișnuite. Dezvelirea monumentului de la Csákberény a avut loc pe 19 iunie, zi care este marcată în Ungaria ca zi națională de comemorare, aducând aminte de faptul că ultimul soldat sovietic a părăsit țara în această zi, în 1991.

Dezvelirea a atras, însă, atenția în mod semnificativ nu atât din cauza aniversării, cât din cauza faptului că monumentul militar sovietic a fost dezvelit în Ungaria - un stat membru NATO - în timp ce în vecinătate, în Ucraina, se desfășura de aproape 16 luni un război. Guvernul maghiar nu a comentat public restaurarea acestui monument sau a altor monumente rusești.

Evenimentul a primit o atenție considerabilă din partea rusă: au fost prezenți mai mulți diplomați de rang înalt de la Ambasada Rusiei la Budapesta, iar agenția rusă de presă de stat TASS a relatat pe larg despre eveniment. Sherali Mamasoliyev, diplomat la Ambasada Rusiei, a declarat că negocierile cu autoritățile locale privind restaurarea au durat mai mulți ani și s-au dovedit extrem de dificile. Printre factorii care au complicat procesul, acesta a menționat, de exemplu, obstacolele birocratice și situația politică.

Războiul dintre Uniunea Sovietică și Germania nazistă de pe Frontul de Est al celui de-al Doilea Război Mondial s-a încheiat pe 9 mai 1945, eveniment pe care rușii îl numesc victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Ambasada Rusiei la Budapesta sărbătorește în fiecare an această aniversare; la ceremonia de anul acesta s-a menționat că, în ultimii cinci ani, ambasada a renovat și restaurat 68 de locuri de înmormântare folosind fonduri de la bugetul de stat rus.

Raportul TASS a mai dezvăluit că renovarea monumentului de la Csákberény a fost finanțată „din banii contribuabililor ruși”, iar lucrările au fost realizate de compania ÚRI-HÁZ Építőipari Kft., care a restaurat numeroase alte morminte și monumente militare rusești în ultimii trei ani.

Primarul independent al orașului, László Vécsei, a declarat pentru hvg că, din cauza războiului din Ucraina, „nu a considerat potrivită” organizarea inaugurării. Însă nu a avut niciun cuvânt de spus în această privință, deoarece, pe de o parte, monumentul nu se află pe teritoriul orașului, ci în afara acestuia, într-un parc național, iar pe de altă parte, în anii ’90 au fost încheiate mai multe acorduri reciproce privind mormintele și monumentele militare ruse și maghiare.

O lege din 1997, adoptată pe baza unui acord bilateral semnat de cele două țări, declară că părțile se angajează să conserve și să întrețină corespunzător mormintele cetățenilor ruși înmormântați pe teritoriul Ungariei și ale cetățenilor maghiari înmormântați pe teritoriul Rusiei, precum și monumentele situate la aceste locuri de înmormântare.

Cele două țări au încheiat, de asemenea, un acord mai detaliat sub forma unei hotărâri de guvern, care prevede, de exemplu, că părțile își vor pune la dispoziție reciproc, gratuit, terenul ocupat de locurile de înmormântare militară și de facilitățile comemorative, atât timp cât acestea servesc acestui scop, și că fiecare parte va asigura, pe cheltuiala proprie, întreținerea și îngrijirea locurilor de înmormântare militară pentru cealaltă parte.

Incidentul de la Csákberény a atras multă atenție în 2023, dar nu a fost singurul monument și mormânt de război sovietic dezvelit în Ungaria de la începutul războiului ruso-ucrainean.

Potrivit unui site afiliat Rusiei, un monument de război sovietic a fost dezvelit și la Gödöllő, în același an. Potrivit relatării, Oleg Smirnov, atașatul militar al Rusiei în Ungaria - reluând o afirmație făcută în mai multe rânduri de președintele rus Vladimir Putin - a declarat că:

Un alt exemplu este acela că, în august 2023, un monument sovietic din Nagybajom a fost renovat cu sprijinul companiei ruse Gazprom, iar pe 11 octombrie 2024, la Gánt a fost dezvelit „un monument de război rusesc dedicat Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în urma unor renovări ample”.

Au existat și numeroase critici din partea publicului cu privire la monumentele rusești existente sau renovate de la începutul războiului. De exemplu, la doar cinci zile după dezvelirea de la Csákberény, civili au acoperit monumentul cu o folie de plastic neagră. Ulterior, aceștia au adăugat simbolul Revoluției din 1956 - un steag maghiar cu o gaură în el — precum și un steag ucrainean și unul al Uniunii Europene.

Persoana din spatele acestei campanii (un avocat pe nume Zoltán Keresztény) lansase anterior o inițiativă de referendum prin care cerea ca cel mai cunoscut monument sovietic din Budapesta - care fusese deja vandalizat de mai multe ori - să fie acoperit cu o folie neagră, ca semn că mulți oameni din Ungaria condamnă agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

„Cred că, aliniindu-se lui Putin, premierul maghiar (Orbán) a adus țara într-o criză morală cum nu s-a mai văzut de mult timp. Am vrut să răspund la acest lucru prin această acțiune - pentru a arăta clar că acum nu este momentul să comemorăm cel de-al Doilea Război Mondial, ci mai degrabă să ne amintim victimele agresiunii ruse și să numim vinovatul”, a declarat el pentru 444, referitor la acțiunea cu folia de plastic din 2023.

Dincolo de granițele naționale, tiparul rămâne identic din Marea Baltică până în Balcani. Polonia a ales confruntarea directă cu acest trecut, demontând simbolurile propagandei totalitare, însă, ca represalii, memoria victimelor poloneze de pe teritoriul Federației Ruse a început să fie ștearsă. 

Slovacia și Ungaria, în schimb, ilustrează varianta opusă - cea a acomodării tacite sau chiar a complicității instituționale pentru prezervarea cultului Armatei Roșii.

În același timp, România rămâne în această hartă a memoriei disputate, cazul cel mai tăcut: nici demontare, nici confruntare critică, ci o inerție administrativă care lasă sute de monumente și cimitire - multe dintre ele cu istorii neverificate sau de-a dreptul fabricate, să funcționeze ca scenă anuală pentru diplomația rusă. Moscova are încă, în inima Europei terenul pregătit.

La articol au mai contribuit și Dominik Uhlig (Pol), Martin Hodás (Sk), Dezső Annamari (Hu).

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.

Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Latvia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).

Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.