Războiul bătut în piatră. Sute de monumente și cimitire sovietice păstrează o imagine falsificată a istoriei

Bianca Felseghi

Senior Editor

„Prin prezentul proiect de hotărâre propunem amplasarea unui panou informativ la intrarea în cimitirul sovietic din Sighișoara, cu scopul de a oferi comunității locale și vizitatorilor o informare corectă și echilibrată asupra contextului istoric al evenimentelor din perioada anilor 1944-1945”. 

Proiectul de Hotărâre de Consliu Local a fost depus în aprilie 2025 și vizează un cimitir cu 59 de monumente funerare și o statuie a unui comandant sovietic pe nume C.D. Isacov. 

În preajma orașului Sighișoara nu s-au purtat lupte, spun inițiatorii documentului, iar numărul mare de soldați din cimitirul sovietic s-ar datora faptului că aici a funcționat, în ambele războaie mondiale, un cimitir militar retras în spatele frontului, unde „și-au găsit sfârșitul o parte din cei răniți și cu boli asociate”, cum ar fi tifosul. Soldații sovietici ar fi fost inserați la un loc cu morminte cu rămășițe neidentificate, dar nu au existat nici un fel de cercetări arheologice sau documentări ulterioare care să verifice aceste ipoteze. 

Captură imagine cu cimitirul restaurat în centrul orașului Sighișoara.

Practic, după ce în septembrie 1944 cimitirul sovietic a fost fondat, el a rămas să existe în memoria locală și pe lista națională a monumentelor istorice. În documentul argumentativ, inițiatorii spun că istoricii locali au documentat de-a lungul timpului numeroase abuzuri comise de soldații sovietici asupra populației civile, români, maghiari și sași deopotrivă, constând în jafuri, violuri și crime, fapte care se regăsesc în rapoarte oficiale din epocă și în relatările supraviețuitorilor. 

Într-una din Anexele proiectului au fost incluse o serie de fapte documentate la care s-ar fi dedat trupele sovietice în timp ce frontul avansa asupra populației civile din fostul județ Târnava Mare, în localitățile Șeica Mare, Archita, Copșa Mică, Mureni, Ațel, Vânători și Mediaș. O parte din mormintele din cimitir sunt cenotafuri - adică monumente funerare ridicate în amintirea unor persoane decedate ale căror oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. Acestea au fost doar amenajate ca să dea aparența unui cimitir memorial. Statuia ridicată în cinstea maiorului C.D. Isacov, „căzut în lupta pentru eliberarea orașului în luptă cu ocupanții fasciști”, nu corespunde realității și nu se cunosc circumstanțele în care acest comandant și-a pierdut viața în septembrie 1944.

Andrei Călugăr este consilier local în Sighișoara din partea USR și unul dintre inițiatorii proiectului. Foto: arhiva personală.

De prima documentare care a stat în spatele proiectului de HCL s-a ocupat un colonel în rezervă pe nume Alexandru Teodoreanu, despre care consilierul local USR Andrei Călugăr spune că a petrecut „zeci și sute de ore în arhive sau discutând cu puținii martori oculari ai ocupației sovietice din Sighișoara”. Concluzia lui Teodoreanu a fost că e vorba de un fals cimitir. 

„Singurele pierderi pe care armata roșie le-a avut în Sighișoara au fost datorate luptelor cu populația civilă, care încerca să se apere de jafuri și violuri. De asemenea, este menționat în documente de arhivă și cazul a doi soldați ruși care s-au înecat în alcool la propriu, în pivnița unui gospodar sas. Cunoscând aceste informații, am realizat că a fost un abuz încă de la bun început, impus de Armata Roșie”, a declarat Călugăr pentru PressOne. 

Nimfomane Forum: O platformă pe care se dau note pentru servicii sexuale face bani din abonamente pentru escorte și clienți. Conținut care favorizează proxenetismul, tolerat de DIICOT și Poliția Română  

În 2007, Bogdan Velescu, un bărbat stabilit în Oradea lansează mai multe domenii online care publică conținut video pentru adulți și anunțuri publicitare despre femei care prestează servicii sexuale contra cost. Unul dintre ele este site-ul nimfomane.com.

EXCLUSIV. Episcopul Iosif Păuleț, cercetat penal pentru nedenunțare după dezvăluirile PressOne în cazul preotului condamnat pentru agresiune sexuală

Iosif Păuleț, episcopul romano-catolic de Iași, este vizat de un dosar penal pentru infracțiunea de nedenunțare, după ce procurorii au constatat că acesta a știut despre agresiunea sexuală comisă de preotul Augustin Benchea asupra unei minore, însă nu a sesizat autoritățile statului. 

El mai spune că e „nedemn ca municipalitatea să contribuie la continuarea unei minciuni”  și la proslăvirea „celor care ne-au terorizat bunicii sau străbunicii”.

Deocamdată evoluția proiectului este incertă. După depunerea lui, Primăria a invocat necesitatea confirmării informațiilor din surse multiple, de la instituții publice precum IICCMER - Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului din România, ISPAIM - Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Arhivele Naționale și a cerut și avizarea textului plăcuțelor care ar urma să fie amplasate de către Comisia Județeană de Atribuire de Denumiri. 

Călugăr spune că a decis retragerea temporară a proiectului, după care a înaintat cereri către aceste instituții și urmează să redacteze o variantă cu mai multe șanse de reușită în Consiliul local. Până în acest moment, adaugă el, inițiatorii au primit un răspuns favorabil din partea ISPAIM, care confirmă existența crimelor de război săvârșite de Armata Roșie în zona Sighișoara. 

„Vom continua să facem toate demersurile necesare pentru ca sighișorenii și cei care ne vizitează să afle adevărul despre acest cimitir. Consider că este o rușine pentru orașul nostru acest monument al minciunii și al falșilor eroi, care pe deasupra funcționează și ca un vector de propagandă pentru Rusia lui Putin. În contextul politic internațional actual, aceste monumente ale propagandei sunt niște mere otrăvite în sânul comunităților noastre”, adaugă Călugăr.

Cazul județului Suceava

Potrivit Oficiului Național pentru Cultul Eroilor (ONCE), organismul din subordinea Ministerului Apărării Naționale care gestionează regimul juridic al mormintelor și operelor comemorative de război, acestea sunt reglementate de două documente și un tratat internațional, Legea nr. 379/2003, Acordul bilateral cu Federația Rusă din 2005 și Convenția de la Geneva. 

Cifrele ONCE arată că în prezent în România există 180 de monumente dedicate Armatei Roșii, amplasate în 145 de localități. Există, de asemenea, 233 de cimitire ale soldaților sovietici căzuți în luptele purtate pe teritoriul românesc, în 216 localități. 

ONCE mai spune că obligația legală de a asigura evidența detaliată, protecția, întreținerea, conservarea și finanțarea lucrărilor necesare revin administrațiilor publice locale, consiliilor locale și județene. 

Unul din județele în care incidența monumentelor sovietice și a cimitirelor sovietice este foarte mare e Suceava. În lista Institutului Patrimoniului figurează astfel de locuri la Boroaia, Fălticeni, Liteni, Solca, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Vicovu de Sus, Cârlibaba și în reședința de județ de la Suceava. 

Monumentul din Fălticeni, ridicat în 1949, a fost chiar renovat în 2017. Memorialul este alcătuit din 41 de morminte ale unor militari ruși, marcate cu pietre funerare pe care sunt reproduse stele și pe care sunt fixate plăci, din marmură, inscripționate, și un obelisc înalt de 5 metri, realizat din ciment și piatră, pe fața căruia sunt fixate o placă din marmură și steaua sovietică, în cinci colțuri.

Fișa Obeliscului sovietic din Fălticeni, restaurat în 2017, potrivit CIMEC.

Cele câteva sute de cimitire militare sovietice de la noi au fost produse în România într-o vreme când țara „se colorase în roșu”, spune și istoricul Virgiliu Țârău de la Universitatea Babeș Bolyai. Reglementarea regimului juridic și de protecție al acestor monumente s-a făcut prin două tratate bilaterale româno-ruse din 1995 și 2005. Ultimul dintre ele a permis și autorităților române să-și comemoreze morții de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Primul cimitir militar român din Federaţia Rusă a fost inaugurat abia în 2015 la Rosoşka. Conține 70 de morminte ale unor militari care au căzut la Stalingrad. 

„Una dintre probleme e următoarea: de obicei n-au fost lupte acolo unde sunt cimitirele. Asta e prima afirmație care trebuie făcută. În unele dintre ele sunt morți sovietici, dar care au murit în circumstanțe să le spunem de drept comun. Aveam un caz cu un arhivist de la Sibiu care din greșeală și-a descărcat arma într-un ofițer sovietic care stătea deasupra lui pe balcon. Sunt și alte foarte multe cazuri în care soldații oficial sovietici au murit din rațiuni de comportament. O parte dintre victime au apărut după ce frontul a trecut. Sovieticii n-au făcut aceste cimitire doar pentru cei care au decedat. Au făcut-o ca parte a unei politici de stat. Sunt niște situri care nu dispar niciodată. Și pot deveni pe urmă obiectul negocierii politice dintre două state. Există o legislație internațională, Convenția de la Geneva care pune statele să păzească aceste locuri de veci, aceste monumente, care aduc aminte de lucruri din trecut traumatice și care trebuie să rămână în identitatea istorică a oamenilor”, spune Țârău.

Șerban Pavelescu este istoric și co-autor, alături de Alina Pavelescu, al volumului „Istoria orbilor. România în război, 1940–1945” (editura Humanitas, 2025). În 2023 a participat la Atena la o conferință pe tema monumentelor din cel de-al Doilea Război Mondial și, ulterior, a publicat un studiu despre cazul României în volumul „Memory and Oblivion in the Balkans and Central-East Europe” (nr. Memorie și uitare în Balcani și în Europa Centrală și de Est). 

Autorul observă că în multe din cazurile notorii de la noi, inițiatorul memorialelor a fost chiar Marele Stat Major al Armatei Roșii. 

Instaurarea regimului politic comunist în România, scrie Pavelescu, a marcat distorsiuni și reinterpretări majore ale faptelor istorice. Rolul acestor falsuri prin omisiune a fost de a modela discursul istoriografic după un canon ideologic. Producția în serie de cimitire și memoriale închinate sovieticilor a creat „locuri ale memoriei” inserate în spațiul public care depozitează o memorie falsificată, edulcorată în favoarea Armatei Roșii.

Până și dispunerea lor în funcție de regiunile istorice s-a făcut în baza unui plan propagandistic deliberat. În est, în Moldova, există puține monumente chiar și vag legate de comemorarea participării Armatei Române în al Doilea Război Mondial. Ulterior, în anii național-comunismului lui Ceaușescu a fost „corectat” numărul de monumente, ridicându-se unele și pentru militarii români căzuți în război.

Monumentul Ostașului Sovietic din Cimitirul Eroilor Salaj

Monumentele sovietice din Europa de Est: demontate și vandalizate după invazia rusă din Ucraina 

După 1989 monumentele dedicate Armatei Roșii din toată Europa Centrală și de Est, au devenit mai mult decât simple relicve ale celui de-al Doilea Război Mondial. Au devenit câmpuri de luptă simbolice. Ce fusese construit pentru a glorifica „eliberarea” sovietică a început să fie citit ca ocupație, impunere ideologică și falsificare a memoriei.

La Batina, în Croația, un monument realist-socialist, cu soldați monumentali, stele roșii și tancuri din bronz, a stat zeci de ani ca un altar al mitologiei sovietice. Abia după invazia Rusiei în Ucraina, în 2022, localnicii au început să-l vopsească repetat în albastru și galben. Gestul nu era doar un semn de solidaritate cu Ucraina, ci și o formă de adevăr tardiv: cei mai mulți dintre soldații sovietici morți în bătălia din 1944 erau, de fapt, ucraineni. 

În Ungaria, soluția nu a fost demolarea, ci reinterpretarea. Monumentul Libertății de pe colina Gellért din Budapesta, ridicat în 1947 ca omagiu Armatei Roșii, a rămas la locul lui. Dar inscripția care mulțumea „eliberatorilor sovietici” a fost schimbată după 1989. Astăzi, nu mai glorifică o armată străină, ci vorbește despre sacrificiul generic pentru libertate. 

În Cehia, ruptura a fost mai brutală și mai vizibilă. În 1991, artistul David Černý a vopsit în roz tancul sovietic din Praga, un monument al „eliberării” din 1945. A pus și un deget mijlociu uriaș deasupra lui. Statul nu l-a readus la „forma corectă”, ci a acceptat scandalul ca parte dintr-o memorie care nu mai putea fi cosmetizată.

Cel mai recent și tensionat caz rămâne în Bulgaria. Monumentul Armatei Sovietice din Sofia a fost, timp de peste un deceniu, vandalizat ritualic. Soldații au fost pictați ca supereroi Marvel, apoi în culorile drapelului bulgar, polonez sau ucrainean. Au apărut mesaje despre Katyn, despre 1968, despre Ucraina.

În anii ’90, experți ai municipalității spuneau deja că glorificarea „eliberatorului” este incompatibilă cu demnitatea națională. Dar un tratat cu Rusia, semnat în 1992, a blocat orice intervenție majoră. Monumentul a rămas în picioare ca un fel de „Zid al Berlinului bulgar”, care împărțea societatea în două.

Abia în 2023, autoritățile au decis să-l demonteze și să-l mute în Muzeul de Artă Socialistă. Un consilier local a glumit sarcastic, declarând că nu a fost vorba de demolarea monumentului, ci de o operațiune specială de conservare. 

Scandalul din 2011, când Monumentul Armatei Sovietice din Sofia a fost repictat de artiști ca personaje din benzile Marvel și cultura pop americană.

Într-un interviu acordat publicației PressOne, pe care-l vom publica mâine, Șerban Pavelescu vorbește despre câteva cazuri notorii de monumente comisionate de ruși, rămase încă în spațiul public ca mărturie a relațiilor româno-ruse. 

„Să ne întrebăm, la ce slujește toată povestea asta? Servește la modul în care se rescrie istoria”, spune Pavelescu. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€