Cum a schimbat o rețea de carte clandestină destinul Europei de Est: Povestea spionului român care a inundat blocul comunist cu idei interzise 

Bianca Felseghi

Senior Editor

Doi bărbați, o femeie și un copil alunecă într-o barcă care plutește în mijlocul Central Park, din New York. E toamnă și e sfârșitul anilor ‘60. Afară e un albastru senin, iar copacii care încadrează lacul își păstrează încă acele ireale culori de galben, portocaliu și roșu, care fac peisajul să semene cu un desen naiv.

Deasupra cordonului de vegetație se profilează silueta clădirii San Remo, ca un iepure uriaș și monolitic, rămas la pândă. Băiețelul are cinci ani, se numește Johnny și stă lipit de mama lui, Marilyn, o femeie elegantă.

Primul bărbat are părul pieptănat peste cap, un nas cu personalitate și sprâncenele stufoase. Al doilea poartă pălărie, vâslește cu mișcări precise și are un zâmbet ironic pe care nu și-l poate masca. „Eu urmăresc astăzi numai două lucruri: informarea Estului european cu știri obiective și sporirea libertăților individuale de-acolo”, spune omul cu pălărie. Vorbesc amândoi în românește, cu un puternic accent american. Cei doi bărbați sunt Ion Rațiu și George Minden.

Aceasta este povestea încă nespusă în România a ceea ce s-a numit The West’s Secret Marshall Plan for the Mind - Planul Marshall secret al Vestului pentru salvarea minților din Europa de Est. 

Timp de aproape 35 de ani, George Minden a trimis cărți, reviste și casete video în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria și Uniunea Sovietică. Numărul materialelor trimise spre est în acest interval se apropie după unele estimări de 10 milioane, iar în ultimii ani ai comunismului ajunseseră la circa 300.000 anual.

Minden a fost un emigrant român care a condus timp de trei decenii ani cea mai vastă rețea de influențare a gândirii libere din spatele Cortinei de Fier.

În mod cu totul special, rețeaua lui nu livra arme, ci muniție care să trezească din amorțire popoare întregi

Povestea spionului de origine română apare într-un volum publicat anul acesta în Marea Britanie și care pune sub reflector unul din cele mai prolifice programe ale CIA din timpul Războiului Rece: distribuția masivă de cărți traduse în limba popoarelor aflate în zona de influență a URSS-ului.

Coperta cărții The CIA Book Club

Cartea, The CIA Book Club, scrisă de un fost ziarist al The Guardian pe nume Charlie English (apărută la editura HarperCollins Publishers, 2025), tratează mai ales filiera poloneză a rețelei Minden. Mergând pe firul devoalat de English, PressOne a descoperit că George Minden a colaborat îndeaproape cu Ion Rațiu, care a făcut parte din rețeaua clandestină de distribuție a cărților în România. Din „Jurnalul” lui Ion Rațiu, în care acesta a notat cu ambiție și acribie aproape zilnic, aflăm că Minden a stat în spatele distribuirii unor volume interzise la noi. Charlie English ne-a confirmat că numele lui Rațiu apare în documentele Minden pe care le-a studiat în pentru cartea sa. Fiul lui George Minden, Paul, ne-a spus într-un schimb de e-mailuri că tatăl său vorbea despre Rațiu ca despre „un vechi prieten drag” căruia îi aprecia simțul umorului.

În urmă cu 50 de ani, când începe povestea noastră, situația era similară cu cea din zilele noastre: la fel ca astăzi, nevoia de informații corecte și de conectare la pulsul global al culturii sau științei a fost vitală pentru supraviețuirea gândirii critice aflată sub asaltul propagandei sovietice.

Pe atunci nu existau nici internet, nici rețele sociale, nici podcasturi, nici algoritmi sau boți care să direcționeze mesajele politice țintite ale celor două blocuri politice implicate în războiul de anduranță care a început la finalul lui 1945. Dar existau Radio Europa Liberă, Radio Vocea Americii, existau și atunci fake news colportate la nivel oficial, precum și agenți de influență și oameni suficient de curajoși încât să demonteze temeinic și cu încăpățânare narațiunile falsificate despre viața minunată dăruită oamenilor captivi în sistemul totalitar imaginat de Stalin. 

I. Obiectivul: adevărul contagios

INTERVIU. Stejărel Olaru: „Celibidache era un om împotriva curentului, un non-conformist fără îndoială”

Istoricul și scriitorul Stejărel Olaru explică, într-un interviu pentru PressOne, de ce Sergiu Celibidache a fost cu totul ieșit din tipare: un artist care a transformat muzica într-o formă de meditație și a refuzat să o „înghețe” în înregistrări.

Cravata Galbenă și realitatea: ce nu știai despre formidabilul Sergiu Celibidache

Istoricul și scriitorul Stejărel Olaru explică, într-un interviu pentru PressOne, de ce Sergiu Celibidache a fost cu totul ieșit din tipare: un artist care a transformat muzica într-o formă de meditație și a refuzat să o „înghețe” în înregistrări.

„Minden credea că adevărul este contagios”, scrie English. E ceea ce le repeta șefilor lui din CIA și politicienilor americani când voiau să-i taie finanțările, dar și beneficiarilor proiectelor culturale de care s-a ocupat, aproape patru decenii, de la Praga la Vladivostok. 

Minden înțelegea că orice publicație interzisă în Est avea o semnificație aparte, de vreme ce fiecare aspect al vieții, oricât de banal - de la artă la muzică și modă - era controlat de stat. Printre cărțile editate în zeci de mii de exemplare, în diferite limbi din Est, s-au numărat lucrări politice ca 1984 de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley, eseul „Rebelul” de Albert Camus, dar și reviste de stil de viață occidental, precum „Marie Claire” în franceză sau „Madame” în germană sau cataloage cu picturi din muzeele europene ori tratate de medicină cu ultimele descoperiri ale vremii. Cu ajutorul lui a ajuns în România și „Ferma animalelor”, tradusă de Ion Rațiu. Primul titlu de lucru, sugerat de Minden, a fost „Colhozul dobitoacelor” (cooperativă agricolă în URSS, n.red.)

Obiectivul tactic, scria spionul de origine română, era „să punem în mâinile cât mai multor persoane cărți care conțin informații vitale din toate domeniile cunoașterii”. Rețeaua cuprindea persoane care erau cel mai bine poziționate pentru a primi cărți venite din străinătate și pentru a acționa ca centre de răspândire a cunoașterii, cu riscuri minime pentru ele. Minden ar fi vrut să își înceapă „Planul Marshall pentru Minte” cu România, țara lui de baștină, însă nu a reușit să găsească oameni suficient de implicați și dispuși să-și riște libertatea, așa cum au fost polonezii. 

În 1978, când cardinalul Karol Józef Wojtyła a fost ales Papa Ioan Paul al II-lea, CIA i-a raportat președintelui Carter că noul pontif făcea parte din rețeaua condusă de Minden. Wojtyła fusese unul din corespondenții care primeau cantități considerabile de publicații în engleză și poloneză, fără să fi știut, însă, cine se afla în spatele acestei scheme complicate care cuprindea editori, edituri și numeroase noduri de transmisie.

Imagine din filmul 1984, după cartea lui George Orwell

A fost un joc de corespondență care fenta sistemele oficiale controlate de statele-satelit ale Moscovei. Edituri sau influenceri din Est trimiteau uneori și în orb publicații considerate interzise către destinatari din țările din spatele Cortinei de Fier. Unii destinatari erau chiar nomenclaturiști din rândul partidelor comuniste aflate la putere. Apoi așteptau. Dacă destinatarul raporta poliției secrete existența volumelor interzise, pista era abandonată. Dar dacă nu… 

În final, mulți dintre instigatorii revoluțiilor anticomuniste din Europa de Est s-au dovedit a fi asociați și corespondenți ai rețelei Minden sau cititori cărora li se trimiseseră ani de zile cărți și reviste. Liderul Solidarității, activist pentru drepturile omului, și președinte al Poloniei, Lech Wałęsa, Václav Havel, care avea să devină primul președinte ales democratic al Cehiei, Gábor Demszky, care avea să fie primar al Budapestei timp de două decenii, cu toții au fost promovați ani întregi de rețeaua lui George Minden. 

Obsesia lui a fost să îi ajute pe oamenii izolați din Blocul Sovietic să rămână „în contact cu gândirea lumii libere”.

II. Rațiu și Minden

Imaginea din introducerea acestui articol, cu Ion Rațiu și George Minden vâslind într-o barcă din Central Park, apare într-o intrare din volumul al treilea al „Jurnalului” lui Ion Rațiu din octombrie 1965. Aparent, cei doi se întâlneau de fiecare dată când Rațiu, stabilit în Marea Britanie, trecea Oceanul în America sau când Minden avea treabă în Europa. În iunie 1964, Ion Rațiu face prima referire la relația cu George Minden, menționând și că atunci când se întâlneau vorbeau în limba română. Îl descrie ca fiind „doct, inteligent, dar tinzând să micșoreze calitățile românilor”.

O imagine cu o parte din membrii formației Beatles, fotografiați lângă lacul din Central Park chiar în toamna lui 1964, cu un an înainte de episodul plimbării pe lac cu barca de care vorbește Rațiu în Jurnal.

„Îi trebuie o bună traducere a cărții «Panorama des idées contemporaines», de Gaëtan Picon. Mă gândesc, în special, la Vintilă Horia. Mi‐a cerut însă ca, în această chestiune, să păstrez un secret complet. Pe urmă, are nevoie de un redactor permanent (editor). Cum spune el, românii nu sunt muncitori”.

Relația lui Ion Rațiu cu George Minden nu era unidirecțională. Rațiu îl socotea unul dintre oamenii cu resurse, capabil să finanțeze inițiative editoriale provenite din România sau despre România și îi cunoștea afilierea la CIA. Din discuțiile cu Rațiu, Minden cunoștea, la rândul său în detaliu fricțiunile dintre grupările românești de expați, care se împotriveau comunismului și pe care le considera sterile și fără nicio forță. 

În toamna lui 1968, Rațiu participă la nunta uneia din fiicele lui Minden, Mica. Mai notează în Jurnalul său că i-a trimis lui Minden o analiză a unei cărți ungurești, „Az én népem” (Neamul meu, n.red) scrisă de Nyirö József și publicată în Florida. Organizația lui Minden, Divizia de Publicații și Proiecte Speciale a Free Europe Committee (FEC), se gândea să o distribuie în Ungaria și Transilvania, însă intervenția lui Rațiu pare să fi oprit inițiativa. 

Minden i-a trimis o scrisoare în care îi spunea: „Mulțumesc pentru bine gândita și bine scrisa analiză a cărții ungurești. Ai dreptate”. Nyirö József a fost un preot care a făcut politică de extremă dreapta în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și după Dictatul de la Viena.

George Minden. Fotografia provine din arhiva familie Minden, pentru care PressOne a primit acordul de publicare. Foto (c) Minden Family Archives

III. Legăturile cu România

„Minden a fost recrutul ideal pentru FEC: un exilat est-european care avea toate motivele să deteste sovieticii”, scrie Charlie English. Alte informații despre misteriosul român ajuns în CIA, provin de la istoricul Stejărel Olaru, care a îngrijit edițiile de jurnal ale lui Ion Rațiu și s-a ocupat de explicațiile suplimentare privind persoanele despre care se vorbește în paginile sale. 

George Robert Căpuțineanu Minden s-a născut în 1920 la București, din tată britanic și mamă româncă aristocrată. „Mamă româncă din Oltenia. O familie foarte bună - numele îmi scapă”, completează Rațiu.

George Minden a absolvit Facultatea de Drept la București, în 1943, și a fost șef de promoție. Ar fi fost coleg cu un avocat pe nume George Serdici, aflat și el în exil în anii ‘60-’70, om politic țărănist și om de afaceri stabilit în Marea Britanie, care în 1990 a fost numit consilier pentru relații externe și membru în Delegația Permanentă a PNȚCD.

În 1938, când Minden avea numai 18 ani, era tânărul moștenitor al unor terenuri petrolifere din zona Ploieștiului. S-a transformat peste noapte într-unul din cei mai bogați oameni din România. Documentându-se pentru volumul „The CIA Book Club”, English a discutat cu urmașii lui George Minden stabiliți în SUA. Din relatările lor aflăm că Minden s-a trezit de două ori sub tirul bombardamentelor americane, care atacau Ploieștiul și instalațiile de petrol care alimentau din România mașinăria de război nazistă. Averea familiei Minden a fost confiscată de noul regim, iar în 1946, Minden și soția lui de atunci, Margarete, împreună cu cei doi copii mici ai lor, au fost nevoiți să fugă în străinătate. A luat cu el câteva obiecte prețioase, pe care le cususe în pernițele umerilor hainei.

Prima căsătorie a lui Minden nu a supraviețuit avalanșei din viața lui. Minden a plecat din Marea Britanie în Spania, unde a vândut mașini sau a predat limbi străine. La Madrid și-a cunoscut a doua soție, pe Marilyn Miller, o americancă din Pittsburgh. Rațiu spune despre ea că ar fi fost jurnalistă pentru revista Life, că e „drăguță și inteligentă”. Tot Rațiu spune că Minden era un bun cunoscător al Americii Latine, fiindcă ar fi lucrat în Mexic ca profesor și director de liceu înainte să se stabilească în SUA. Aparent, vorbea fluent șase limbi. 

În 1955-1956, Minden era analist la secția română a Radio Europa Liberă, iar 1957 a devenit șeful Free Europe Press Book Center, care gestiona proiectul de expediere a cărților în blocul Estic. 

Ion Rațiu și soția lui Elisabeth Pilkington Raţiu. Foto: Ratiu Family Charitable Foundation

IV. Secția specială

În 1959, Minden a aflat adevărata identitate a șefilor săi, cei care finanțau întreaga operațiune. Era vorba de CIA. Ulterior, a fost verificat, a trecut prin procedurile de securitate categoria întâi și recrutat să coordoneze în continuare programul, inclusiv după succesive transformări și fuzionări condiționate financiar. Programul a fost redenumit  International Literary Centre (ILC) în 1975, și, ulterior, a jucat un rol esențial în susținerea logistică și lobby pentru dizidenții și opoziția democratică din Polonia, Mișcarea Solidaritatea. 

ILC a fost condus de George Minden până în 1991. 

Tot prin intermediul ILC-ului lui George Minden, în Europa de Est erau trimise filme de la Hollywood, inclusiv unele din franciza Bond, selectate încât să fie antisovietice. Cel puțin în cazul Poloniei, care e documentat în cartea lui English, casetele video și audio erau trimise prin aceleași canale ILC folosite pentru cărți și materiale tipărite. Rețeaua Minden din Polonia căuta un român care să conducă proiectul video destinat României. Candidatul preferat ar fi fost istoricul Mihnea Berindei, emigrat în 1981. Nu știm detalii dacă această colaborare a existat sau nu. 

Interesant rămâne și faptul că în România anilor ‘80 a existat un fenomen video, despre care Stejărel Olaru a scris în volumul „A fost ca-n filme”. În cazul țării noastre, însă, de afacere s-a ocupat un informator al Securității, Teodor Zamfir, protejat de ofițeri din cadrul poliției secrete a lui Ceaușescu. Istoricii români nu au putut însă identifica filiera prin care casetele ajungeau în România, ci doar sistemul pus la punct de Zamfir, care trimitea copiile piratate în toate orașele din țară, dublate în românește cu celebra voce a Irinei Margareta Nistor. Informații suplimentare despre afacerea Securității, puteți citi aici.

Afișul filmului From Russia with Love din seria James Bond, apărut în 1963.

V. Ferma animalelor 

Într-o notiță din iulie 1973 (Jurnal, vol. 4 Anii rezistenței 1969-1973, Corint, 2020), Ion Rațiu scrie că s-a înțeles cu George Minden să publice în română „Ferma Animalelor”, romanul lui Orwell. „El sugerează titlul «Colhozul dobitoacelor». Ne va da comandă pentru 400 de exemplare și sugerează să facem o ediție de 1.000 de exemplare”, mai scrie Rațiu. În același fragment adaugă încă un detaliu interesant: Minden încerca să îi pună în legătură pe activiștii din diaspora românească din Londra cu activiștii din Polonia. I-ar fi indicat lui Rațiu să intre în legătură cu dizidentul Andrzej Stypułkowski, care coordona publicarea unei antologii occidentale și i-a cerut lui Rațiu să înceapă să scrie după același model un manuscris similar în românește. 

Stypułkowski s-a ocupat și de traducerea în poloneză a unei cărți de-a lui Ion Rațiu, care a fost distribuită în Polonia. Rațiu vorbește despre acest episod într-o intrare din jurnal din noiembrie 1975.

„Ferma Animalelor” a apărut până la urmă în 1974, într-o traducere de Ion Rațiu și Ion Vulpe, și multiplicat într-o tipografie clandestină din Novi Sad. George Minden a finanțat operațiunea de distribuție prin Iugoslavia. 

Organizația condusă de George Minden a mai finanțat în 1968 o serie de publicații aniversare despre unirea Basarabiei cu România, care au fost distribuite românilor care ajungeau în Occident. 

În ciuda faptului că Minden a fost mereu nemulțumit de capacitatea românilor din Occident de a se uni în jurul unui obiectiv comun și obișnuia să își reverse frustrarea legată de aceste aspecte în discuțiile private avute cu Ion Rațiu, a păstrat mereu legătura cu realitatea politică de la noi.

În februarie 1972, Rațiu povestește cum i-a făcut la International Advisory Council (IAC) - un alt nume pentru aceeași rețea de distribuție de cărți, după succesive reorganizări - o vizită neprogramată:

„Citește tot ce contează în domeniul acesta al activității de lungă durată în Europa Răsăriteană. Cum am sosit pe nepusă masă, neanunțat, l‐am găsit cu o selecție foarte interesantă de cărți din România și pentru România pe biroul lui. Și‐a schimbat doar firma și cred că el va ști să păstreze secretul că depinde de CIA”. 

Un singur om citește la o coadă din România comunistă. 1967. Imaginea provine din Arhiva Asociației Culturale Minerva

Rațiu a avut mai multe discuții tehnice cu George Minden despre edificarea unei rețele de distribuție de publicații și în România, pe aceeași filieră susținută financiar de CIA: „Mă sfătuiește să organizez un grup de oameni cu bani care să prezinte credibilitate că ei, fără niciun ajutor occidental, acționează pe teren și mențin idealurile democratice în Europa Răsăriteană. (...) Totul trebuie păstrat complet secret. Nimeni, dar absolut nimeni nu trebuie să știe de această înțelegere”.

VI. Epilog

George Minden a murit în 2006, la vârsta de 85 de ani. În cele din urmă, povestea rețelei sale de „contrabandă intelectuală” aruncă o lumină crudă asupra modului în care ideile au circulat într-o epocă în care cuvintele erau arme. De la Ion Rațiu la George Minden, de la disidenții polonezi la cititorii anonimi din România, povestea acelor ani arată că rezistența intelectuală nu este niciodată zadarnică. Ea lasă urme tăcute, dar decisive. Iar faptul că o parte din Europa de Est a reușit, în cele din urmă, să se desprindă de sfera de influență rusească se datorează și acestor fire invizibile, întinse răbdător, vreme de decenii, între oameni care au crezut că libertatea începe cu o carte deschisă.

În cartea lui, „The CIA Book Club”, Charlie English spune că programul de cărți coordonat de George Minden n-a primit decât târziu în cadrul Agenției CIA recunoașterea pentru influențarea mersului Războiului Rece. Când s-a pensionat, Minden ar fi primit o scrisoare de la Walter Raymond Jr., și el fost ofițer CIA, asistent special al președintelui George H. Bush, în care îi spunea că ar trebui să simtă „o mare mândrie personală pentru toată munca valoroasă și discretă” pe care a reușit să o facă „în numele libertății de gândire și al exprimării ideilor independente”. A făcut o mare diferență, i-a scris, prin „menținerea legăturilor deschise cu milioane de oameni al căror nenoroc a fost acela de a se afla în jumătatea estică a Europei”.

Cărți într-o bibliotecă comunistă. Imagine din Arhiva Asociației Culturale Minerva

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€