Graba cea prea înceată a domnului Bode

„Grăbiți-vă încet”. Asta a fost soluția ministrului de Interne Lucian Bode după un weekend cu 24 de morți pe șosele.

În afara acestui panseu demn de un împărat roman întins într-o rână pe o banchetă, domnul ministru de Interne nu a venit însă cu vreo soluție pentru masacrul de pe șosele care face să dispară dintre noi, în medie, aproape 1900 de români pe an. Și, din păcate, este doar ultimul dintr-un lung șir de miniștri de Interne care au avut tot felul de alte priorități, dar nu și scoaterea României de pe rușinosul loc 1 la numărul de morți din accidente rutiere raportat la populație.

De ce se moare, totuși, pe șoselele României?

Mulți dau vina pe infrastructură – iar aici același domn ministru și-ar putea aminti cu plăcere de anul în care a gestionat Transporturile, timp în care a pregătit în tihnă, într-o țară blocată din cauza pandemiei, strategia prin care să putem uni cumva cele trei provincii principale românești la nivel de autostradă și tren rapid până în 2030 (da, mai sunt zece ani până atunci, zece. Dar să fim îngăduitori, nu e singurul responsabil).

Sigur, infrastructura poartă o vină, până la un moment. De acolo începe responsabilitatea personală a șoferilor, care pot fi încurajați prin măsuri similare luate în mai toate statele Europei. Preponderent de prevenție, monitorizare și, după caz, coercitive.

Dacă tot a reușit să pună bazele Contractiadei actuale de noi drumuri desfășurate de domnul ministru Drulă, n-ar putea să facă la fel în privința haosului absolut care domnește pe șosele? Este, de altfel, principalul om în stare să o facă. Bine, dar cum?

Prevenție – cât de bine colaborează Poliția Rutieră cu RAR? Este prima întrebare pe care ar trebui să și-o pună domnul Bode, pentru că avem pe șosele milioane de mașini mai vechi de 15 ani, majoritatea într-o stare precară. Nimănui nu-i pasă de starea tehnică abisală a mașinii personale până în momentul în care se produce un accident grav tocmai din cauza acesteia. Câte filtre RAR ați văzut în trafic? Câte ar putea fi, dacă autorităților le-ar păsa? Exact.

Câte marcaje puse anapoda, inclusiv pe autostrăzile noi, duc la accidente? Știe domnul Bode, laolaltă cu urmașul său domnul Drulă, că sunt nu mai puțin de trei spații de servicii închise de pe A3, între București – Ploiești – care sunt semnalizate ca fiind accesibile, șoferii având surpriza să dea brusc peste niște parapeți improvizați, fix la capătul bretelelor de acces? Mulți au dat și fizic…

Au apreciat domnii miniștri semnalizarea rutieră de la capătul A3 (Ploiești) și capătul A2 (Agigea) care avertizează șoferii să reducă viteza de la 130 km/h la 30 km/h pe o distanță extrem de scurtă, fără dublarea avertismentelor pe asfalt pe distanțe lungi, așa cum se practică în țările cu apă caldă tocmai pentru a preveni frânările bruște (ambele capete sunt și în curbă)? Știu domniile lor câte zeci de șoferi români se urcă pur și simplu pe frâne în acele zone, din cauza neatenției, firește, dar și pentru că lipsesc aceste măsuri de prevenție?

Nu mai vorbesc despre marcajul de pe E85, cel care a dus la nenumărate morți pentru că e interpretat diferit de șoferi, unii considerând că au două benzi la dispoziție (nu au) și forțându-i pe ceilalți să meargă pe acostament? Cam câți ani trebuie să treacă și câte sute de români trebuie să mai moară până când un ministru de Interne, laolaltă cu un ministru al Transporturilor, să ia măsura informării prin panouri a cercopitecului român posesor de mașină că acolo e un drum cu o bandă pe sens, dacă tot nu sunt în stare să-l lărgească la două benzi reale?

Câte campanii de conștientizare a pasagerilor că trebuie să poarte centura pe toate locurile mașinii ați văzut în ultimii ani? Câte clipuri video care să comunice în masă, în special în perioada vacanțelor, nevoia unei conduite preventive la volan și ce înseamnă în mod concret acest lucru? Câte campanii de educare cu privire la șofatul pe banda II a autostrăzii? Poate mi-au scăpat.

Monitorizare – România are circa 120 de camere radar fixe, detaliate cu grijă pe site-ul UNTRR, să știe șoferii de camioane și dubițe unde să reducă viteza. Nu știm câte dintre ele sunt funcționale.

Prin comparație, o țară precum Italia, cu șoferi cu stil de condus destul de asemănător cu al românilor (cel puțin în partea centrală și de sud), are 7979 de camere radar fixe. În Germania sunt 3828. În Franța, 2712. În Polonia, ca să dăm exemple mai apropiate de fostul lagăr estic, sunt 511. Ungaria are 260, Slovenia – 109, iar Cehia are 150. Și așa mai departe. Bulgarii, care sunt fix sub noi ca număr de morți la milion (90 față de 96), au 81 de camere.

Dacă vom compara aceste numere cu dimensiunile infrastructurii rutiere ale fiecărei țări vom reuși să înțelegem ce rol important joacă monitorizarea în reducerea accidentelor grave – nu doar pe autostrăzi, ci mai ales în localități, acolo unde avem mare parte dintre accidentele mortale. Nu, nu cu radare ascunse care pot duce la accidente, ci cu camere fixe, dese, care nu te mai lasă să te grăbești aiurea, în special pe tronsoanele de drum periculoase.

Sigur, camerele fixe montate în trecut împreună cu restricții aberante de viteză pe același E85 de către primăriile locale nu au fost altceva decât o tâlhărie cu legea-n mână. Dar asta nu înseamnă că n-ar trebui să avem câteva sute de camere radar fixe în principalele localități de pe drumurile naționale, cuplate cu alte câteva sute de camere capabile să facă media de viteză pe toate drumurile de mare viteză. Puse, laolată cu limite decente de viteză, printr-o colaborare armonioasă între Ministerul de Interne și cel al Transporturilor (nu râdeți).

Coerciție – dacă tot am avea aceste camere, poate n-ar strica să procedăm tot ca în Austria, Germania sau majoritatea țărilor menționate mai devreme, și să primească onor vitezomanii amenda prin poștă de fiecare dată când încalcă regulile, chiar și de 5-6 ori pe același drum, dacă au călcat pe bec de repetate ori.

Și nu doar când depășesc viteza, ci și când îi agresează pe alți participanți la trafic, merg pe banda de urgență sau, de ce nu, pe contrasens pe autostradă. Iar dacă nu le plătesc sau repetă figura, să rămână fără carnet și chiar fără draga lor mașină.

E chiar atât de greu? Și-au propus măcar așa ceva domnii miniștri sus-menționați? Au făcut o celulă de criză, măcar o amibă, ceva? Sunt curios.

Scriam în precedentul editorial că România arată mai bine decât acum trei ani pe șosele. Și numărul de morți a scăzut în ultimii 12 ani, de la 2797 în 2009 la 1864 în 2019 (2020 nu contează, oamenii n-au mai circulat). Dar numărul de accidente a scăzut foarte puțin, de la 9253 la 8642, iar în ultimii 5 ani nu a scăzut practic DELOC.

Diferența la numărul de morți au făcut-o așadar, cel mai probabil, sistemele moderne de siguranță ale mașinilor, precum și cele câteva sute de kilometri de autostradă, iar nu reducerea numărului de accidente grave propriu-zise.

Aș aștepta de la domnul ministru Bode un plan concret de reducere a victimelor accidentelor rutiere, cu procente clare, pe ani, prin măsuri rapide și coerente.

Mi-e teamă însă că se va grăbi prea încet pentru alte sute și sute de români care vor pieri în timpul mandatului său din cauză că traversează o țară lăsată de izbeliște fix de cei care ar trebui să facă să domnească legea. În acest caz, poate l-ar ajuta un girofar…