De ce am ajuns să ne temem în România. Statul, eșec pe linie în combaterea amenințărilor fasciste

Răzvan Filip

Reporter

Indiferent dacă George Simion va mai avea o carieră politică sau nu, tonul amenințător folosit recent transmite un mesaj cât se poate de clar: extrema dreaptă va continua să reprezinte un pericol pentru democrație și ordinea constituțională post-decembristă. Votanții AUR, POT și SOS sunt în continuare furioși. Iar politicienii celor trei partide vor continua să mintă și să manipuleze pentru a-i menține furioși și sub impresia că România este într-o continuă stare de asediu.

„Vărsare de sânge” invocată cu lejeritate în discursul extremist al lui Simion

Victoria lui Nicușor Dan a generat, pentru câteva zeci de ore, un sentiment de ușurare în rândul societății civile. Inițial, George Simion și-a recunoscut înfrângerea. Ceea ce a alimentat speranța că va exista un transfer pașnic al puterii, iar România nu va urma un scenariu de tip Trump (2021) sau Bolsonaro (2022), doi politicieni care și-au contestat violent înfrângerile. 

Apoi, la presiunile unui electorat condiționat din 2020 încoace să vadă conspirații și „fraude” la tot pasul, președintele AUR s-a răzgândit și a anunțat că va contesta la CCR rezultatul alegerilor din 18 mai 2025. Principalul argument: ingerințe străine în procesul electoral, în principal ale Franței și Republicii Moldova. CCR i-a respins, în cele din urmă, cererea. 

„Doar pentru faptul că am evitat duminică, pe 18 mai, o vărsare de sânge, doar pentru faptul că am ales să citesc corect numărul de voturi din urne și că nu-mi doresc dispariția României ca stat, nu înseamnă că putem fi luați de proști”, a declarat Simion când a anunțat contestarea alegerilor, printre alte amenințări mai mult sau mai puțin voalate. 

România a început să ia-n serios amenințarea fascistă abia în ultimul ceas

Ca să-l parafrazăm pe George Simion, forțele așa-zis pro-europene au câștigat duminică seara „o bătălie, nu și războiul”. Neofasciștii și neolegionarii dezgropați și instrumentați electoral de Simion, Șoșoacă și Georgescu nu vor pleca nicăieri, chit că unii dintre ei se vor plimba, pentru o vreme, prin tribunale (și poate pușcării). Și atunci, ce e de făcut pe mai departe? Cum am ajuns aici? Ne explică Adina Marincea, cercetătoare în cadrul Institutulul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW).

Din punctul ei de vedere, lupta împotriva extremismului trebuie continuată în primul rând de instituțiile statului român. Deși cadrul legal le permitea deja să acționeze împotriva discursului instigator la ură, negării Holocaustului sau glorificării personalităților/organizațiilor fasciste, pare că autoritățile române au început să ia în serios pericolul fascist abia după ce ascensiunea neanunțată  a lui Călin Georgescu a dat socotelile „sistemului” peste cap.

Georgescu, Simion și alți exponenți ai mișcării așa-zis suveraniste n-au început să flirteze cu retorica fascistă și neolegioanară peste noapte, doar în contextul alegerilor prezidențiale din 2024. Pe numele lui Georgescu, de exemplu, se deschidea dosar penal pentru promovarea cultului lui Zelea Codreanu și Ion Antonescu încă din iarna anului 2022, când fostul prezidențiabil extremist declara că cei doi fasciști interbelici au făcut „și fapte bune”. 

Declarațiile aveau să genereze un divorț temporar între AUR și Georgescu, care în 2020 și 2021 fusese propunerea partidului pentru postul de premier al României. Despărțirea avea loc în aceeași perioadă în care Simion fredona cântece legionare în timpul unui eveniment din Dobrogea, conform unei anchete a publicației Info Sud-Est.

În ciuda controverselor și dosarului penal, Georgescu fost lăsat să participe (și să câștige primul tur) la alegerile prezidențiale din 2024, în condițiile în care candidatura Dianei Șoșoacă fusese interzisă de Curtea Constituțională a României din cauza unor acțiuni și declarații similare. 

Din noiembrie 2024 încoace, autoritățile au deschis mai multe anchete care vizează figuri publice ce au convingeri de extremă dreapta. Horațiu Potra, de exemplu, un apropiat al lui Călin Georgescu, este suspectat, printre altele, de acțiuni împotriva ordinii constituționale, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, instigare publică, operațiuni (fără drept) cu articole pirotehnice și inițierea/constituirea unei organizații cu caracter fascist. 

„Cu privire la arme nu vreau să declar nimic. O să îmi asum nerespectarea regimului armelor şi muniţiei. Dar vreau să mai zic o vorbă. Decât să mori în legalitate, mai bine să trăieşti în ilegalitate”, declara Potra în luna februarie, după ce polițiștii găseau la el acasă un întreg arsenal militar. Reamintim că tot el, în calitate de contractor militar, a creat în ultimii ani o adevărată armată privată, una formată din rezerviști (uneori și cadre active) ale MApN și MAI. 

„Întrebarea este ce se va întâmpla cu dosarele deschise, cu urmăririle penale și cu trimiterile în judecată care sunt în curs? Cred că este o miză în a continua cu seriozitate pe zona aplicării sancțiunilor legale și a monitorizării grupărilor de extremă dreapta, neolegionare și neonaziste, care se înmulțesc și pare că devin din ce în ce mai violente”, se întreabă Adina Marincea.

EXCLUSIV. Tineri români, recrutați pe Telegram de o grupare neonazistă din Republica Moldova care îi îndeamnă să ucidă „subumani” și să facă trafic de droguri pentru „cauză”

Un neonazist din Republica Moldova recrutează tineri români, majoritatea de liceu, pe Telegram. Recruții sunt puși să bată oameni ai străzii, să vandalizeze monumente evreiești și să-și ucidă "dușmanii", iar acțiunile lor sunt recompensate cu puncte, asemenea unui joc video.

Spotmedia.ro: Avertisment din Ungaria. Este un eșec, un faliment personal și colectiv. Viktor Orban a dat ordin să nu fie susținut Nicușor Dan. Interviu

Sistemele autoritare promit foarte mult, dar dau foarte, foarte puțin. Ungaria, Serbia sau Rusia nu sunt povești de succes, sunt povești despre faliment – faliment personal și faliment colectiv. Și cred că asta trebuie spus nu pentru a face propagandă, ci pentru că este adevărul, spune istoricul de origine italiano-maghiară Stefano Bottoni, într-un interviul pentru spotmedia.ro.

Legi avem, dar cine le aplică?

2 legi sunt relevante când vorbim despre fascism în România. Prima este ordonanța 31 din 2002, care interzice organizațiile, simbolurile, faptele ce au caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și cultul unor persoane vinovate de genocid și crime de război. A doua este legea 217 din 2015, care modifică și completează ordonanța din 2002. Deci cadrul legal care ar fi putut împiedica proliferarea mișcărilor neofasciste sau neolegionare există de cel puțin 10 ani. 

Însă, în unele medii, au existat și continuă să existe până în ziua de astăzi dezbateri legate de caracterul fascist al mișcării legionare. Completările aduse de legea din 2015 ar fi trebuit să limpezească puțin lucrurile, susține Adina Marincea, pentru că până la promulgarea ei încă nu era foarte clar dacă, în ochii statului român, mișcarea legionară a fost fascistă nu. În acest fel, a fost evitată, ani la rând, criminalizarea propagandei fasciste și legionare. 

„Foarte mulți dintre istoricii, jurnaliștii, intelectualii și activiștii din zona neolegionară au protestat și continuă să protesteze până în ziua de astăzi împotriva legii. De exemplu, Miron Manega sau Dumitru Manea, care acum este senator SOS”, continuă cercetătoarea. De asemenea, argumentează ea, autoritățile au transmis până recent senzația că nu iau în serios pericolul pe care-l generează promovarea și glorificarea unor personalități fasciste. 

„E foarte posibil ca inclusiv în rândul autorităților care trebuie să aplice legea să existe o educație precară cu privire la aceste aspecte istorice, politice și ideologice. Poate există niște prejudecăți care persistă, poate există niște afilieri care îi încurajează pe unii din reprezentanții statului să empatizeze cu valorile mișcării legionare”, susține Adina Marincea. 

Electoratul din România e polarizat. foto: PressOne / Luiza Popovici

Cercetătoarea atenționează și asupra confuziei pe care o generează, de exemplu, legea care a instituit în 2017 o zi națională (n.r. 14 mai) de cinstire a martirilor din temnițele comuniste. Deși poate bine intenționată, caracterul vag al legii le permite celor cu simpatii neolegionare să comemoreze, an de an, inclusiv fasciști sau legionari care au sfârșit în pușcării comuniste. 

„În fiecare an s-a defilat cu portretele unor lideri ai mișcării legionare sau ale unor criminali de război, s-ar recitat poezii din Radu Gyr, s-au cântat imnuri legionare, deci nu foarte diferit de ce s-a întâmplat la Tâncăbești”, argumentează Adina Marincea. 

Partidele tradiționale ar trebui să reducă polarizarea, nu să fure teme de propagandă de la AUR, POT și SOS

Pe lângă aplicarea legilor deja existente, Adina Marincea crede că partidele mari trebuie să-și revizuiască discursul public și să promoveze mai multă incluziune. Adică, pe plan intern, să-i sancționeze în mod pe asumat pe acei membri care instigă la ură și împrumută din terminologia patentată de AUR, în speranța că vor fura electorat de la partidele așa-zis suveraniste (în ciuda cercetărilor care arată că este o strategie pierzătoare ce întărește extrema dreaptă). 

În timpul campaniei electorale, de exemplu, Marcel Ciolacu - pe atunci încă președintele unui partid social-democrat - avertiza că, în eventualitatea alegerii lui Nicușor Dan, bărbații ca el vor fi obligați să poarte fuste. Fostul șef PSD nu făcea decât să rostogolească narațiuni instigatoare la ură popularizate de AUR, POT și SOS, care acuză de ani buni că Nicușor Dan și foștii colegi din USR ar intenționa să transforme România într-o dictatură pro-LGBT. 

Cu toate că retorica de tipul acesta a fost învinsă pe 18 mai la urne, candidatul coaliției PSD-PNL, Crin Antonescu, acuza la 2 zile distanță că, în fața „ofensivei neormarxiste și globaliste”, reprezentarea dreptei conservatoare a fost lăsată exclusiv în seama AUR.

„Nu este deloc un semnal bun că acești lideri renunță, cu atâta ușurință, la valorile pe care se presupune că ar trebui să le aibă niște partide cu ideologie liberală sau social-democrată. Poate că este un moment bun să se remarce noi lideri politici din partidele tradiționale, niște lideri mai serios aliniați cu valorile democrate și europene”, susține cercetătoarea Institutului Elie Wiesel. 

Un front important de luptă: reducerea inegalităților

O altă capcană în care ar putea pica noua administrație, crede Adina Marincea, este austeritatea. În condițiile în care toată lumea vorbește astăzi despre necesitatea de a reduce deficitul și, implicit, cheltuielile statului, există riscul ca anumite măsuri economice din următorii ani să adâncească inegalitățile - care se află, într-o oarecare măsură, la originea tensiunilor sociale ce au asigurat succesul partidelor suveraniste la ultimele alegeri.  

Și atunci, pe lângă măsurile imediate de reducere a deficitului, e nevoie ca viitorul guvern și președinte să regândească fundamental felul în care sunt distribuite resursele în societate. Altfel, ne putem trezi peste 3 ani și jumătate, respectiv 5 ani, că 2 treimi din Parlament este „suveranist”, nu doar o treime, iar acel 45,4 % luat de George Simion s-a transformat în 50 și ceva la sută. 

Cum lupți cu propaganda fascistă fără a da senzația că cenzurezi?

Simion, Georgescu și Șoșoacă au putut exploata furia legitimă a oamenilor și pentru că, spre norocul lor, au candidat într-o eră social media în care conținutul politic controversat se viralizează atât de rapid (cu sau fără ajutor de la boți), încât autorităților, jurnaliștilor și ONG-urilor preocupate de fact-checking le este aproape imposibil să facă față. 

De aceea, crede Adina Marincea, statele europene ar trebui să se implice mai mult în reglementarea rețelelor sociale. În acest sens, platformele social media active în Uniunea Europeană ar trebui presate în continuare să-și transparentizeze algoritmii și metodologia de moderare a conținutului ilegal și instigator la ură (reamintim că, după realegerea lui Donald Trump, Meta a anunțat că intenționează să renunțe la programul de fact-checking). 

„Ar trebui să dea mai mult acces cercetătorilor și jurnaliștilor la date și să investească mai mult în partea asta de moderare. Din păcate, e fix inversul trendului pe care îl vedem, pentru că ei taie resursele în sensul acesta și pasează responsabilitatea pentru conținutul publicat pe platforme fie unor ONG-uri, fie unor autorități ale statului”, continuă Adina Marincea. 

În același timp, moderarea conținutului politic postat pe social media atrage deseori acuzația de cenzură, chiar și atunci când sunt înlăturate clipuri sau postări care încalcă în mod evident legislația privind discursul instigator la ură. Simion, Șoșoacă, Georgescu și omologii lor din Occident se victimizează constant din acest punct de vedere, acuzând autoritățile, respectiv rețelele sociale că le încalcă libertatea de exprimare și îi favorizează pe adversarii lor politici.

Studiu de caz: în ianuarie 2021, după tentativa de insurecție de la Capitoliu, Donald Trump a fost banat temporar pe mai multe platforme, pentru rolul jucat în instigarea violențelor care au avut loc atunci. S-a ales, de asemenea, cu mai multe dosare penale. Cu sprijin de la aliați și parteneri de afaceri, a creat propria rețea socială, Truth Social, unde a continuat să propage narațiuni false despre alegerile prezidențiale din 2020 și adversarii săi politici. 

Chiar și așa, izolat de audiența marilor rețele și cu dosare penale, a reușit să obțină nominalizarea Partidului Republican pentru următoarele alegeri - pe care le-a și câștigat. Care este riscul ca România să se trezească la următoarele prezidențiale într-un scenariu similar, cu un Simion renăscut din propria cenușă, după ani și ani de victimizare și acuzații de fraudare a alegerilor din 2025? Ce poate face noua administrație pentru a nu-l transforma într-un martir?

„Autoritățile ar putea să comunice mai mult, mai bine și mai transparent cu publicul, să-i explice care sunt limitele libertății de exprimare, care nu este un drept absolut. (...) Se poate explica chiar și pentru publicul care l-a votat (n.r. pe Simion) că libertatea de exprimare nu este absolută, în sensul că există un efect toxic în societate și se generează foarte multă violență atunci când spunem absolut orice, când instigăm la ură, de exemplu. 

Pentru că în viața reală sunt puțini oameni care ar spune fix aceleași lucruri îngrozitoare pe care le spun în online, iar o parte din electoratul care a avut altă opțiune politică decât Nicușor Dan ar înțelege asta. Pentru că miza nu este să ții cu un candidat sau altul, ci să explici niște principii mai degrabă universale”, încheie Adina Marincea.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€