Cum bâlbâie politicienii viitorul energetic al României, în timp ce votanții lor așteaptă gazul la aragaz de 30 de ani

În toată țara, oamenii așteaptă canalizarea sau gazele de zeci de ani, aproape ca pe o minune decisă la București în al 13-lea ceas. Doar că statul român a avansat în ritm de melc, iar acum încearcă să recupereze brusc decalajele de dezvoltare, tocmai când gazul a devenit o problemă pentru întreaga Europă occidentală.

România se pregătește să investească miliarde de euro în racordarea a sute de localități la rețeaua de gaze. Investițiile ar urma să fie făcute din bani europeni, dar mai ales din fonduri proprii direcționate de la buget prin deja celebrul program PNDL 3, denumit ”Anghel Saligny”.

Însă cât de bine mai e ales momentul și cât de valabil mai e planul aprobat în toamnă, din moment ce între timp a apărut o criză energetică amplificată de războiul din Ucraina? 

Sfântul gaz și Sfântul Așteaptă 

România beneficiază, pe hârtie, de resurse proprii de gaze naturale și se bazează, mai nou, pe exploatările viitoare din Marea Neagră. Legea offshore e însă împotmolită în coaliția de guvernare, iar estimările specialiștilor vorbesc de un necesar tot mai mare de gaze, influențat de nevoile industriilor și ale economiei. Între timp, România a rămas în urma Europei la toate capitolele ce țin de siguranța și eficiența energetică, de la simple programe care schimbă becurile în casele oamenilor, până la anveloparea locuințelor din mediul rural sau dotarea lor cu panouri solare.

Dacă îi întrebi pe politicienii români despre toate acestea, îți spun să nu te neliniștești, că au o strategie pe termen lung și o logică în ce fac. În realitate, e posibil ca lucrurile să nu stea deloc așa, mai ales că legea offshore se negociază politizat în Coaliție, iar războiul din Ucraina aduce variabile și riscuri cu care statul român profund birocratizat nu s-a mai confruntat, la un asemenea nivel. 

Rețeaua de gaze a României a crescut de la Revoluție încoace. România e în primii trei producători de gaze naturale din Uniunea Europeană, însă chiar și așa mai bine de jumătate din populație se încălzește cu lemne.

La țară, mai puțin de o treime din gospodării au acces la rețeaua de gaze. 

„Gazul e sfânt”, a zis  o viață întreagă bunică-mea de la Vatra Dornei, în timp ce schimba butelia la aragaz. În 2020, conducta a ajuns la 10 km de oraș, în 2021 lucrarea era executată în proporție de 90%. Bunică-mea a așteptat, a așteptat și a tot așteptat țeava de gaz la aragaz. Dar nu a mai apucat minunea. Iar micul oraș de munte unde a trăit o viață întreagă nu e nici pe departe un caz izolat.

„Încercăm, dacă e posibil, să prindem și proiectul pe gaz. Pentru a ne extinde rețeaua de la Fântânele la Tisa Nouă ne trebuie cam 1,8 milioane de lei. Partea noastră, de cofinanțare”, spunea la PressOne primarul din comuna arădeană, atunci când guvernul aproba, pe repede înainte și prin ordonanță de urgență, programul ”Anghel Saligny”, continuatorul celebrelor PNDL-uri. De altfel, toți primarii cu care PressOne a stat de vorbă în toamna anului trecut, indiferent de regiunea geografică, includeau racordarea la conductele de gaze naturale între nevoile urgente ale comunităților pe care le reprezintă. 

Ce s-a schimbat de atunci, de când premierul promitea 50 de miliarde de lei pentru a scoate România din sărăcie? Federația Rusă a invadat Ucraina și a declanșat un război care tulbură regiunea și continentul. Iar criza energetică și a facturilor se agravează și pune în dificultate guvernele din întreaga Uniunea Europeană. Florin Cîțu nu mai e premier.

Nimeni nu neagă nevoia racordării localităților la gaze, mai ales că sunt orașe mici sau comune unde țevile au ajuns la câțiva kilometri. În discuție sunt însă momentul ales și felul în care înțelege statul român să facă acești pași. Un moment total inoportun, după cum susține la PressOne Otilia Nuțu, expert în politici publice în energie şi infrastructură. 

„Acum, când producția noastră internă de gaz scade în fiecare an și cresc importurile de gaz rusesc, România se gândește să extindă rețeaua consumatorilor de gaz. Fără nicio măsură de eficiență energetică.”

PNL, PSD și USR urmăresc cu mare atenție legea offshore și deocamdată cam atât

În septembrie 2021 ministrul Energiei spunea, într-un interviu pe care ni l-a acordat, că legea offshore va fi gata până la sfârșitul anului. Nu s-a întâmplat așa. De ce?

„Nu ministerul Energiei face legea offshore. O face Parlamentul”, se disculpă acum ministrul liberal Virgil Popescu, pentru PressOne. La acest moment, legea este în discuții la coaliția de guvernare, confirmă și senatorul PSD Radu Oprea, purtător de cuvânt al partidului. 

Ministrul Energiei admite nevoia unor programe de îmbunătățire a eficienței energetice, dar transmite că instituția pe care o conduce nu se ocupă de așa ceva. Anveloparea caselor din mediul rural, schimbarea becurilor cu unele LED, economice sau alte măsuri similare țin de ministerele Dezvoltării sau Mediului, după caz. 

„Evident că mi se pare normal. Cred că ar trebui să ajutăm oamenii și să schimbe becurile și să-și eficientizeze exact ce ați spus dumneavoastră, să-și anvelopeze locuințele și să aibă cât mai puține pierderi. Și evident că acesta ar trebui să fie un program național. Trebuie să întrebați însă la ministerul Dezvoltării”, pasează Virgil Popescu. 

Pentru actualul ministru al Energiei, statul român se bazează pe gazele din Marea Neagră, iar racordarea a peste un milion de consumatori noi la rețeaua națională de gaze naturale ar urma să-și arate beneficiile în timp. 

„Dezvoltarea rețelei de gaze pentru încălzirea populației rămâne un obiectiv, în condițiile în care România are rezerve de gaze și nu depinde de gazele rusești. Alt obiectiv al nostru și al UE este scăderea dependenței de gazele rusești și exact la asta acționăm. În momentul când vom avea și gazele din Marea Neagră, din Neptun Deep, vom avea nevoie să le consumăm în România. Nu să le scoatem și să le exportăm în mare parte, ci să le consumăm în mare parte în țară. Iar rețeaua de gaze este esențială și își va dovedi viabilitatea exact când vom avea gazele din Marea Neagră”, precizează ministrul.

Cu o cotă asumată de 60% din profiturile de la Marea Neagră pentru statul român și 40% pentru investitorii privați, legea offshore ar urma să fie scoasă în această sesiune parlamentară, face noi promisiuni ministrul Virgil Popescu. 

Noul termen e confirmat și de senatorul PSD Radu Oprea, care însă spune, sincer, că „încă nu știu ce a ajuns la Coaliție”.

„Știu ce subiecte rămăseseră în discuție, în punctele sensibile: predictibilitatea, să existe garanții în lege că investitorul, timp de 30 de ani, va beneficia de lege fără să fie schimbată și sigur că erau discuțiile legate de valoarea dărilor către stat, să le spun așa, generic”, adaugă purtătorul de cuvânt al PSD.

Pentru social-democrați, legea ar fi fost tergiversată de fapt de ministerul Energiei, condus, cum altfel, de liberali. 

PSD consideră o veste bună anunțul recent venit de la Bruxelles, unde Uniunea Europeană a decis să cumpere în viitor gaze la comun, după modelul vaccinurilor. Și tot pentru PSD, scenariul ideal este acela în care războiul se termină, iar piața de energie și prețurile facturilor revin la normal. Și PSD susține alocări masive de bani publici către localități, pentru racordarea lor la gaze naturale. 

„Acum este o zonă de conflict și una în care piața nu este rațională. Într-un viitor previzibil în care conflictele din proximitatea noastră vor fi stinse, atunci ne putem gândi că într-adevăr va scădea și prețul. De aceea ideea de a investi în rețelele de gaze, ținând cont și de noile cerințe de a deveni mai verzi și de a putea eventual introduce și hidrogen pe conducte, ceea ce ar putea fi o oportunitate pentru România”, explică Radu Oprea.  

PressOne l-a întrebat pe senatorul social-democrat cât timp s-ar putea alimenta România din gazele pe care estimează că le are acum în zăcăminte și rezerve și dacă există vreo îngrijorare la partid că efectul strategiei actuale ar putea fi advers, respectiv dacă o creștere majoră a consumului ar putea duce la raționalizări, în viitor. 

Rezervele care există în acest moment în România arată un orizont de timp de 30 de ani, fără probleme, dă asigurări Radu Oprea, care propune și un exercițiu de imaginație. 

„Dacă România ar fi o insulă, atunci am putea din resurse proprii să avem aceste gaze necesare consumului. Nu cred în raționalizări ale consumului de gaz în viitor, acesta este doar un scenariu.” (Radu Oprea, PSD)

România nu a fost și nu este însă o insulă. Este o țară aflată în imediata apropiere a unui conflict militar grav, dar pe care politicienii români se pregătesc declarativ să-l transforme într-o oportunitate. 

„Eu știu de pe vremea când era antreprenor că trebuie să transformi fiecare criză într-o oportunitate. Cred că este foarte important să ne uităm la rezerva de gaze ca la un potențial de a aduce valoare adăugată în economie. Aici m-aș uita foarte atent. Adică, de la tot ce înseamnă partea aceasta de îngrășăminte de care avem și va fi nevoie în economie, la alte componente care aduc valoare adăugată”, mai spune Radu Oprea. 

Din perspectiva USR, partid aflat inițial la guvernare și trecut apoi în Opoziție, deficitul de dezvoltare al României este real și nu există, pe termen scurt și mediu, soluții verzi care să înlocuiască gazul la o scară atât de mare. 

„Pot fi de acord că este de actualitate medie, să zicem și că pe termen lung alternativele verzi trebuie să intre în funcțiune. Dar pe termen scurt și mediu varianta cu gazul este una actuală și în acest context presiunea pe care am făcut-o, din păcate fără succes, de demarare a exploatării gazelor din Marea Neagră, prin legea offshore”, afirmă la PressOne Dan Barna, vicepreședinte USR. 

O bună parte din tensiunile ce au provocat decizia USR de a ieși de la guvernare au fost alimentate și de programul de investiții ”Anghel Saligny”, adică tocmai de strategia de investiții prin care se vor finanța noile conducte de gaze pentru populație. PressOne l-a întrebat pe Dan Barna cât de temeinic a fost făcută analiza. 

„Strategia a fost mai degrabă primul venit, primul servit și nu una de oportunitate. Proiectele nu știu să fi fost gândite în logica «unde e rețeaua și care e dezvoltarea proximă firească». Mai degrabă localități care au primari gospodari care și-au făcut studii de fezabilitate și au depus proiectul sunt în prima linie”, răspunde reprezentantul USR, care face și acuze grave la adresa actualei coaliții de guvernare.

„Îndrăznesc să spun că legea offshore e blocată intenționat. Deși premisele erau clare: industria dăduse punctul de vedere pentru parametrii ca legea să poată fi funcțională și exploatarea să poată să înceapă. Și totuși, lucrul ăsta nu s-a întâmplat.”

“N-am date să spun ce agendă a fost promovată. Că a fost agenda Rusiei, că a fost a altor state, nu am date să spun. Dar în mod cert modul în care a acționat ministerul Energiei nu a fost în interesul statului român”, susține Dan Barna.  

Cum inovează România doar pe hârtie

Pentru cercetătorul Ionuț Purica, inovarea e unul din cei trei piloni fundamentali ai Uniunii Europene, alături de strategia de combatere a schimbărilor climatice și de strategia energetică. România, crede însă Ionuț Purica, nu a avut și nu are nici acum o viziune strategică, pe termen lung. Și pentru ca lucrurile să fie mai clare, specialistul în energie relatează o întâmplare pe care a trăit-o în 2005, în Japonia, unde a vizitat un combinat de oțel.

„Domnule, au zis japonezii, noi acum colectăm hidrogenul care apare în procesele de fabricație a oțelului și de laminare. Îl lichefiem și îl ținem într-un depozit special. Am făcut socoteala că peste vreo 20 de ani va fi nevoie de hidrogen pentru vehiculele care vor fi puse în mișcare de celule de combustie, deci mașini electrice. Oamenii ăia văd lucrurile pe 20-30 de ani. Europa spune acum ”hidrogen”. E clar că trebuie să băgăm bani în inovare, în primul rând.”

Pentru Ionuț Purica, banii de care dispune România trebuie investiți în primul rând în inovare și tehnologie de viitor. Iar războiul din Ucraina ar trebui să dea autorităților de la București întocmai acest semnal. „Să încercăm să accelerăm inovarea și să scurtăm timpul de ajungere în piața de energie al penetrării tehnologice. Asta ar trebui să facă România, dacă vrea să miște lucrurile. Să fim acolo unde tehnologiile se dezvoltă și să le implementăm rapid și noi.”

În Planul său Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România a inclus hidrogenul, la presiunea Comisiei Europene. Cu o mențiune însă: strategia Hidrogenului ar urma să fie gata abia în 2023, după cum se arată în documentele oficiale. 

Dincolo de explicații tehnice ce țin de procesul de producere al hidrogenului, Ionuț Purica are o concluzie simplă: „Hidrogenul are prostul obicei, dacă se combină cu oxigenul din aer, să explodeze.” Situație în care ideea extinderii unor conducte de gaze care apoi să fie adaptate să primească și hidrogen pare desprinsă din filme, fără ani de cercetare autohtonă în spate și ținând cont de materialele din care sunt făcute țevile. 

Otilia Nuțu de la Expert Forum pune lucrurile într-o ordine mai clară și insistă că extinderea consumului, la acest moment, nu ar fi realistă. Discuția din toamna trecută nu mai are cum să fie valabilă astăzi, e de părere Otilia Nuțu. 

„Este ceva complet împotriva a tot ce se întâmplă. În vremuri normale se poartă discuții de la caz la caz și se fac calcule. Dar acum problema este securitatea energetică. Să extindem acum consumul este ceva de neimaginat.”

Și atunci ce ar putea face statul pentru oamenii cărora le promite de zeci de ani gazul în case? 

„Ar trebui în primul rând să ne gândim la cum renovăm tehnic acele case. Poți face încălzirea mai eficientă, poți să izolezi termic casele. Să micșorezi consumul de energie fără să compromiți calitatea locuirii”, răspunde Otilia Nuțu. 

Realitatea e că România nu are până acum niciun program de renovare a caselor din mediul rural, așa cum sunt de exemplu programele de anvelopări de blocuri la oraș. Spre deosebire de țările din regiune, precum Polonia, Cehia sau Slovacia.

„Acolo sunt programe începute încă din anii 90 pentru renovarea clădirilor, inclusiv a caselor individuale. Noi nu avem așa ceva. În afară de acel program «Casa Eficientă Energetic», care este totuși pentru oameni care au bani să facă lucrul ăsta. Acolo trebuie să pui toți banii jos și după ce s-a făcut investiția se vede dacă acele cheltuieli sunt eligibile sau nu.”

În evaluarea Otiliei Nuțu, România nu ar face altceva decât să-și crească vulnerabilitatea prin dependența de gaz, situație în care promisiunile decidenților politici nu ar fi credibile, din moment ce nici măcar legea offshore, vitală pentru scoaterea gazelor din Marea Neagră, nu e gata, deși a fost promisă în nenumărate rânduri, inclusiv la PressOne.

„România merge contrar întregii Europe. Întrebarea este «Ok, bun, dar de unde va veni gazul ăsta?». Trăncănim de doi ani jumate, de când este ministru liberal despre modificarea legii offshore, dar n-am văzut niciun text al legii. Și spunem cât este de important să creștem producția de gaze. Doi ani și jumătate ce au făcut?” se întreabă retoric Otilia Nuțu. 

Pentru ea și alți experți în energie, precum Ionuț Purica, România a ratat șansa ca gazul să fie un element de tranziție spre surse verzi. Concluzia lor? Înainte de a trage conducte noi, autoritățile ar trebui să se asigure că va avea și ce livra populației prin ele. 

„Cel mai bine e să investim în aducerea gazului din toate sursele posibile către piața noastră de gaz. Asta înseamnă reducerea importurilor. Aducerea din offshore, creșterea producției din zăcămintele interne, conectarea la gazul azer care vine prin Turcia, Grecia și Bulgaria. Importul de gaze nu e extraordinar de mare, dar contează, dacă începi să racordezi localități la consum de gaz. Nu vi se pare mai logic așa?” concluzionează Ionuț Purica. 

În România se consumă peste 11 miliarde de metri cubi de gaze anual, pentru uz casnic, oameni care au centrale de apartament, de exemplu. Consumăm gaze pentru producția de energie electrică și căldură. Și pentru producția de îngrășăminte, ce va deveni esențială, din moment ce doi mari actori globali în domeniu, Rusia și Ucraina, se află în conflict deschis, iar criza alimentară bate la ușă. 

Se estimează inclusiv la nivel oficial că în următorii zece ani consumul ar putea crește cu peste 50%, respectiv cu peste 8 miliarde de metri cubi pe an, față de nivelul de acum. Ar putea fi o creștere a nevoii de gaze de 4,4 miliarde metri cubi din conectarea populaţiei la rețele. Restul, din punerea în funcţiune de capacităţi noi de cogenerare a energiei electrice.

„Cred că nici dacă reușim să aducem gaze din toate sursele posibile soluția nu este viabilă pe termen lung. În momentul în care ai puține surse de gaz trebuie să te gândești fie să mărești rapid cantitățile disponibile, fie să îți reduci consumul de undeva. Și mă întreb de unde ar trebui să reducem consumul: de la consumatorii casnici, de la producătorii de îngrășăminte?”

„Ar trebui așadar să ne gândim foarte bine care sunt consecințele războiului din Ucraina asupra securității noastre energetice. Și noi discutăm în loc de asta, în România, de lucruri care aveau relevanță în octombrie, anul trecut”, concluzionează și Otilia Nuțu.