Ciobanul, drona și de ce războiul hibrid al Rusiei în România devine tot mai agresiv. Autoritățile ne spun „Păstrați-vă calmul”

Mihnea Lazăr

De ce ajung „primii la dronă” niște cetățeni simpli și nu cetățenii speciali, din cadrul instituțiilor de forță ale statului român?

Marți, 8 septembrie, a fost emisă o nouă alertă de drone în România. Elementul de noutate l-a reprezentat faptul că alerta a fost emisă pentru cinci județe, iar aeroportul din Iași a fost închis.

Drona a intrat în România din Ucraina, via Republica Moldova.

S-au emis clasicele mesaje RO-Alert privind „posibilitatea căderii unor drone”, iar NATO a ridicat în aer două avioane de luptă spaniole F-18 de la baza Mihail Kogălniceanu „să monitorizeze situația”.

Business as usual.

„Rusia ne testează”. O propoziție simplă, devenită în ultima vreme o banalitate care nu mai impresionează sau îngrijorează pe nimeni. Sună aproape ca o lozincă golită de sens.

Războiul hibrid – o noțiune deja similară cu Rusia – e în plină desfășurare inclusiv în România. Conform celor mai recente date furnizate de MApN, din 134 de incidente cu drone aeriene, navale și mine înregistrate în România de la începutul invaziei ruse în Ucraina, jumătate au avut loc doar în 2026.

De asemenea, din 44 de „pătrunderi neautorizate” ale dronelor în spațiul aerian al României, mai bine de jumătate (25) au avut loc tot în 2026. În ultimele două luni, s-au înregistrat, de altfel, și primele patru cazuri de drone aeriene doborâte deasupra României.

Ciobanul genist 

În România, creșterea incidentelor cu drone a dus și la momente anecdotice: un cioban s-a transformat, fără voie, în genist militar și a dezamorsat, cu propriile mâini, o dronă, „ceva negru, care țiuia și se aprindeau luminile”, după cum chiar el a spus.

„Nu am ştiut ce e. Dacă exploda, ce era să-mi facă?”, a declarat ciobanul care a descoperit drona.

Într-un alt caz, o turistă aflată pe plaja de la Eforie a scos resturile unei drone din apă cu nonșalanța cu care ai scoate resturile unei cutii de televizor și le-a aruncat apoi „sub foișorul salvamarilor”.

E destul de greu, în 2026, și cu un război uriaș la graniță, să nu mai știi ce înseamnă „o dronă”. Și mai ales de ce poate fi în stare. Ce spun, însă, astfel de scene despre capacitatea statului român de a face față unor astfel de situații de criză și de a le gestiona?

Banii partidelor și agenda presei. Cum site-urile de știri care au primit cei mai mulți bani pentru publicitate politică n-au băgat în seamă subiectul Pahonțu

PressOne a urmărit cum a fost relatată investigația Recorder despre Lucian Pahonțu pe câteva dintre site-urile care apar ca principalii beneficiari ai contractelor de publicitate politică.

Transportul feroviar din România, un pacient cu hemoragie: din 11.000 de km de cale ferată, doar 600 sunt într-o stare decentă. Ce s-a întâmplat cu banii din PNRR alocați rețelei feroviare

Bilanțul PNRR pe transport feroviar este un succes doar parțial: proiectele mari de modernizare, precum Cluj-Napoca - Oradea sau Arad - Timișoara - Caransebeș, au înregistrat mari întârzieri din cauza birocrației și a lipsei de capacitate administrativă

Sau, altfel spus, cum și de ce ajung „primii la dronă” niște simpli cetățeni și nu cetățenii speciali, din cadrul instituțiilor de forță ale statului român?

Costul inacțiunii statului 

„România și-a asumat foarte târziu – și nici acum pe de-a întregul – faptul că suntem într-un conflict hibrid cu Federația Rusă”, susține Oana Popescu-Zamfir, Senior Research Fellow în cadrul Institutului pentru Studii Strategice de la Londra (RUSI) și șefă a programului RUSI de Securitate și Transformare Europeană.

Scenele de mai sus reprezintă goluri lăsate de inacțiunea statului român, care, în ultimii ani, a preferat o politică a struțului: s-a uitat în altă parte și a sperat că războiul din Ucraina ne va ocoli.

„Ba de teamă ca nu cumva să escaladăm răspunsul și să generăm o escaladare din partea Rusiei, ba să nu panicăm populația, ba să nu trebuiască să ne asumăm niște decizii la nivel instituțional – de coordonare, de modificare a cadrului legislativ”, adaugă experta.

„Să nu panicăm populația”- Ce se ascunde sub această marotă invocată perpetuu de autoritățile române

Dar ce înseamnă obsesia autorităților de „a nu panica populația”? Ce înțelege statul român prin „populație panicată”?

Există însă o problemă: populația e oricum „panicată” de mesajele și clipurile de pe TikTok sau cele apocaliptice de la televiziuni.

„Cumva, ideea asta că se panichează populația (dacă informează prea precis autoritățile – n.r.) este destul de străvezie”, adaugă Degeratu.

Așa se ajunge la situația în care oamenii au mai multă încredere într-un influencer, decât în „autorități”.

Iar Rusia stă după colț și ia notițe.

Un studiu de caz relevant a fost publicat recent de Funky Citizens, referitor la „incidentul” provocat de drona care a căzut pe un bloc din Galați la începutul verii, rănind două persoane.

„Astfel, pe 27 mai, o rețea de 21 de pagini coordonate a distribuit simultan un mesaj identic alarmist «ULTIMA ORĂ! Dronă rusească în România! Populația a fost evacuată» – exploatând anxietatea publică acumulată în jurul incidentului real pentru a amplifica frica și dezinformarea în rândul populației”, se arată în raport.

Toate cele 21 de pagini au distribuit mesajul în decurs de doar șapte minute (între 12:33:40 și 12:40:55).

„Un interval atât de scurt indică o distribuție automatizată sau coordonată central, în care conținutul a fost pregătit în prealabil și lansat simultan, sugerând că această campanie nu a fost o reacție improvizată, ci o acțiune premeditată, sincronizată cu subiectul dronelor aflat deja în atenția publică”, se arată în raportul Funky Citizens, despre care PressOne a scris aici.

Ulterior, pe 28 mai, cea de-a doua rețea identificată, formată din 50 de pagini, a distribuit un mesaj identic care se folosea de imaginea lui Raed Arafat pentru a îndemna populația să-și pregătească rucsacul de urgență pentru 72 de ore. Conținutul a „mimat” astfel comunicarea oficială privind protecția civilă, conferindu-i aparența de legitimitate instituțională.

Comunicarea instituțională post-eveniment

În noaptea de 28 spre 29 mai 2026, o dronă de proveniență rusească a lovit un bloc din Galați și două persoane au fost rănite. Foto: Inquam Photos / George Călin

Claudiu Degeratu susține că autoritățile române comunică doar „post-eveniment”, astfel că există încă lipsuri mari în privința comunicării strategice preventive.

„Nu am avansat cu pregătirea populației prin comunicare strategică și asta se vede și în cazurile în care cetățenii întâlnesc asemenea resturi de drone. Ar trebui să li se spună exact - așa cum se spune pentru alte situații - dacă vedeți, nu vă apropiați, anunțați”, explică Degeratu.

Apoi, mai e o problemă pe care statul român – în speță MApN – a început să o rezolve abia de câteva luni, cu toate că războiul de la granița cu Ucraina e activ de peste 4 ani și jumătate. 

„Autorităților le scapă unele drone pentru că sistemele pe care le-am instalat, le-am instalat destul de târziu”, susține experta RUSI.

Astfel, abia la mijlocul lunii august 2026, românii au aflat, de la ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, că sistemele antiaeriene ale armatei române „nu se văd între ele” și că nu există un sistem unic, integrat. Motiv pentru care inginerii militari au fost nevoiți să intervină „manual” și să modifice setările unor sisteme de detecție diferite, de producători diferiți și din perioade tehnologice diferite, pentru a „forța” comunicarea datelor între aceste sisteme.

„Pierde” România războiul hibrid început de Rusia? „Răspunsul nostru e șchiop”

„Depinde cum definim a pierde”, e de părere Oana Popescu-Zamfir. „Momentan, arătăm o lipsă de pregătire. Ce se întâmplă e că, în continuare, vedem că avem vulnerabilități mari, pe care eșuăm să le adresăm corespunzător și pe care, firește, inamicul le va vâna de câte ori va avea ocazia”.

Experta RUSI precizează că, în prezent, României îi lipsește, „la nivel strategic”, asumarea pericolului pe care îl reprezintă Rusia, precum și un plan coerent de măsuri.

Astfel, președintele și CSAT-ul ar trebui să dezvolte o strategie foarte clară, care să identifice nu doar riscurile prezente, ci și pe cele viitoare, precum și măsurile de reacție. 

„Dacă în continuare ezităm să dezvoltăm soluții de reziliență și răspuns, atunci riscăm să pierdem războiul. N-aș zice că-l pierdem în momentul de față, aș zice că răspunsul nostru e șchiop, dar dacă nu înțelegem că aceste vulnerabilități trebuie acoperite urgent cu soluții și că alte vulnerabilități vor continua să apară, nu vom reuși să recuperăm handicapul”. Iar Rusia dezvoltă în fiecare zi noi modalități de a ataca hibrid, subliniază experta.

Zamfir adaugă că, dacă nu reușim nici măcar să ajungem la zi „e foarte dificil să presupunem că vom putea anticipa și să dezvoltăm un sistem care, în cazul apariției unui nou atac rusesc, să vină repede cu niște soluții”. 

Exemplu: rușii deja au făcut trecerea la drone cu reacție de tip Shahed, mult mai greu de interceptat, în timp ce protecția civilă a statului român a rămas la nivelul adăposturilor antidronă înființate la Plauru acum 3 ani. O problemă încă nerezolvată rămâne și situația precară a adăposturilor de protecție a populației civile.

„Principalul obstacol pe care îl avem în momentul de față este lipsa clarității de responsabilitate instituțională. De pildă, nu este limpede cine apără infrastructura critică. Pentru că infrastructura critică e deținută de privați. Răspunderea e a deținătorului privat, care lucrează în coordonare cu statul, dar el trebuie să-și asume niște răspunderi”, a spus Oana Popescu-Zamfir.

MApN, MAI, autorități locale: cine face ce?

Un raport al Congresului SUA referitor la acțiunile războiului hibrid al Rusiei contra Europei și NATO menționează România de nu mai puțin de 46 de ori drept ținta acestui conflict inițiat de Moscova.

„E vorba de un plan prin care Rusia culege informații privind capacitatea la nivel național și la nivel aliat de reacție în cazul unei drone, de pildă”, a spus expertul în securitate Claudiu Degeratu.

În plus, susține acesta, atunci când Rusia alege să trimită, de pildă, o dronă de recunoaștere sau una care vizează direct Zona Economică Exclusivă a României, ori cea a apelor teritoriale sau spațiul aerian național, „atunci se intră în adevăratul test al Alianței”, iar Rusia „urmărește dacă incidentul e declanșator pentru o reuniune NATO, conform Articolului 4 din Tratat, sau dacă se ajunge la celălalt nivel, în care se invocă Articolul 5”.

„În continuare nu vrem să definim ce e de domeniul MApN – ai un atac militar și trebuie să-l recunoști ca atare, trebuie să știi că drona e cu încărcătură explozivă -, ce e apoi la MAI, pentru că trebuie să iei măsuri de protecție civilă și ce la nivelul autorităților locale și cine ce trebuie să facă în toate cazurile astea. Aici ne lipsește nouă coordonarea și, până nu va exista, de sus în jos, o misiune clară către instituții lipsa de asumare va continua”, avertizează Oana Popescu-Zamfir.

Editor: Laura Popa

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.

Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Latvia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).

Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.