Like, share, panică. Cum au ajuns conturi de social media cu rețete și conținut AI să facă 20 de milioane de vizualizări din dezinformare despre drone

Oana Moisil

Două rețele de dezinformare au exploatat potențialul pericolului dronelor de a polariza societatea românească și au răspândit, în zilele precedente prăbușirii dronei rusești peste un bloc din Galați, mesaje care au ajuns la aproximativ 20 de milioane de vizualizări. 

Funky Citizens a descoperit rețelele și a publicat o analiză care arată cum funcționează metodele celor care operează astfel de grupuri. PressOne a vorbit cu Ana Mocanu, una dintre autoarele analizei, care subliniază faptul că statul român n-a luat măsurile necesare pentru combaterea dezinformării.

PressOne: Prima rețea identificată în analiza voastră cumulează aproape 3,7 milioane de urmăritori, peste 5,8 milioane de vizualizări și 44.000 de distribuiri, oferindu-i un potențial semnificativ de influențare a opiniei publice. Cum ajung 21 de pagini să aibă peste 5,8 milioane de vizualizări în câteva zile? 

Ana Mocanu, Funky Citizens: În primul rând, ne uităm și la oportunitatea momentului de a răspândi genul acesta de postări coordonate. Prima rețea identificată de noi a apărut pe 27 mai, unde au fost distribuite mesaje într-un interval foarte scurt, de 7 minute. Momentul n-a fost ales întâmplător, ci în contextul în care, pe 23 mai, am avut alerte de la autorități în care s-a vorbit iar de drone în județul Tulcea. 

Noi, la Funky Citizens, ne uităm la aceste rețele care au numere foarte mari de vizualizări, cum ar fi România mea iubită, și ne punem un semn de întrebare: cum a ajuns la 3,7 milioane de urmăritori sau 5,8 milioane de vizualizări? 

Vorbim în primul rând de oportunitatea momentului. Subiectul dronelor era deja în atenția publică, nu a apărut în noaptea de 28 spre 29 mai, ci încă din septembrie și chiar înainte, când regiunea a început să se confrunte cu această problemă. 

Apoi intervine strategia de a folosi mesaje scurte care să-ți intensifice ori frica, ori curiozitatea să vezi ce s-a întâmplat. Dacă ne uităm la cum arată paginile astea, de obicei sunt poze cu organe de poliție, cu tancuri sau o imagine care îți pune un semn de întrebare – ce se întâmplă, vine războiul peste noi?

Funky Citizens a arătat cum, la intervale de doar 7 minute, un mesaj identic era publicat pe mai multe pagini din rețea. Foto: raport Funky Citizens

Apoi, dacă apar foarte multe postări în decursul unui interval foarte scurt de timp, ai și potențialul ca platforma să te avantajeze, pentru că știm foarte bine – și pe TikTok, și pe Facebook, în momentul în care ai mult conținut și postezi foarte des, algoritmul, într-o formă sau alta, te avantajează, pentru că ești constant în comunicare. 

Un cuplu din conducerea Colegiului Psihologilor, în conflict de interese: câștigă milioane din teste obligatorii pentru accesul în profesie

Un cuplu din conducerea Colegiului Psihologilor din România (COPSI) - Florin Alin Sava și Laura Pătruț - a obținut, în ultimii ani, un profit de milioane de lei din vânzarea bateriilor de teste psihologice obligatorii pentru accesul în profesie sau avansarea în treaptă. 

O membră din conducerea Colegiului Psihologilor a ajuns în funcție pe baza unor informații false din CV

Laura Pătruț, președinta Comisiei muncii și membră în Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România, a ajuns în pozițiile de conducere fără să îndeplinească condițiile minime de vechime și pregătire profesională cerute de regulamentul instituției, arată documente oficiale din dosarul profesional intrate în posesia PressOne. 

Cum putem ști care este procentul de urmăritori reali ai acestor pagini și care este cel de boți, de urmăritori artificiali? 

Avem niște indicatori pe care îi folosim în analizele noastre și o normă metodologică destul de clară. Am mai avut rețele în trecut care aveau potențial de comportament coordonat, dar nu le-am publicat, pentru că nu bifau anumiți indicatori. 

Aici e foarte importantă metodologia. Ne uităm la paginile astea. O parte dintre ele făceau deja parte din baza noastră de date, pentru că au făcut asta și în trecut – în cazul exploziei de la Rahova, de exemplu, poate o parte dintre ele au acționat și în perioada alegerilor din 2025. 

Apoi ne uităm la care e potențialul ca aceste pagini să fie coordonate. În momentul în care ai același mesaj distribuit în doar câteva secunde sau câteva minute, în mod evident îți indică o distribuție automatizată. Este același mesaj, cu copy-paste, cu aceeași poză postată în același timp de aceleași pagini. 

Ulterior, dacă investigăm un pic mai mult, vedem că genul ăsta de valuri de amplificare s-au întâmplat și în trecut și nu vorbim de o reacție improvizată. 

Mai apoi, dacă ne uităm și la comentarii și la aprecieri și distribuiri, în măsura în care platformele ne lasă, ne facem o bază de date cu toate aceste profile care au interacționat cu pagina respectivă și avem o grilă de notare în care ne uităm când a fost creat contul, dacă au distribuit lucruri în trecut, dacă e un cont apărut peste noapte și – foarte important – ne uităm și la nume. 

Nu sunt puține cazurile în care profilele care relaționează cu genul ăsta de pagini nu au nume românești. Provin din zone care, de exemplu, nu au o diasporă semnificativă în România. Asta ne ridică semne de întrebare. De ce pe o pagină care se numește România mea iubită a interacționat o persoană din Asia care n-are nicio legătură nici cu dronele, nici cu România iubită? 

A doua rețea descoperită de voi, formată din 50 de pagini, a distribuit, pe parcursul întregii zile de 28 mai, mesajul „Apel către populație! Raed Arafat le cere românilor să fie pregătiți. Rucsacul de urgență ar trebui să acopere 72 de ore….” Așadar, cu doar câteva ore înainte ca drona să lovească blocul din Galați, aceste mesaje au circulat prin fața a milioane de oameni. Cum diferă de prima rețea? 

Mesajul din ce-a de-a doua rețea, comparativ cu prima, este mult mai înfricoșător. Asta pentru că vezi un oficial care îndeamnă populația să-și pregătească un rucsac de urgență. Vorbim de o instituție a statului care te îndeamnă să te pregătești de un potențial război sau de un potențial eveniment tensionat în spațiu fizic. Ele sunt cu mult periculoase pentru că personifică oficiali ai statului român și scot din context declarații care au existat, de fapt, în realitate. 

Declarația cu pregătirea rucsacului de urgență a fost făcută într-o conferință de presă ținută de Raed Arafat. Problema este că, în momentul în care Raed Arafat a zis asta, era în cu totul alt context, care n-avea treabă cu drona prăbușită în Galați. Așa că devine cu atât mai dificil ca utilizatorul să înțeleagă care este proveniența conferinței de presă în care s-a zis ce s-a zis. 

Am văzut chestia asta întâmplându-se și în contextul alegerilor – în care, și mai rău decât un screenshot dintr-o conferință de presă, vedeam pagini care luau numele instituțiilor oficiale, precum Ministerul Afacerilor Interne, Poliția Română. 

Un alt caz a fost când redacții cunoscute, cum sunt HotNews sau Libertatea, erau folosite ca vector de dezinformare. Ce au făcut acele pagini e că au luat identitatea sau brandul acelei publicații și au folosit-o pentru a răspândi dezinformări. 

Din punctul ăsta de vedere, în al doilea caz de rețea identificată – cu atât mai mult statul român ar trebui să intervină reactiv, în primul rând. Aș vrea și proactiv, dar până ajungem acolo, măcar reactiv, pentru că sunt folosite instituțiile oficiale pentru a populariza genul ăsta de rețele.

Ați scris în analiza voastră că dezinformarea în contexte de securitate „nu urmărește neapărat să convingă, ci să dezorienteze". Cu ce simptome vine acest efect de dezorientare asupra publicului? 

Aici vorbim și de o altă strategie foarte cunoscută și, de fapt, principalul propagator al dezinformării în perioada noastră: inundarea spațiului informațional cu zgomot. 

Nu e o strategie apărută cu dezinformarea modernă. Hannah Arendt a publicat această teorie acum câteva decenii, în care spunea că scopul actorilor maligni nu este de a te face să crezi într-un anumit adevăr, ci de a crea atât de multă confuzie și haos, încât adevărul nici măcar să nu să nu mai conteze. 

Foto: ID 128003750 © Kiosea39 | Dreamstime.com

Efectul pe care îl are genul ăsta de strategii, în care arunci doar zgomot, clickbait, arunci foarte multe postări care, la sfârșitul zilei, este să obosească societatea românească și să creeze apatie. Nici măcar nu te mai interesează să verifici informația respectivă sau să îți aplici tehnicile de educație media sau de gândire critică. Pentru că, în atât de mult zgomot aflat pe rețelele de socializare, obosești. Și atunci nici măcar nu mai există o miză reală pentru tine, ca cetățean, să găsești adevărul în toate aceste postări. 

Asta vine la pachet, în mod evident, cu mai multe ingrediente. În România ne confruntăm și cu o încredere din ce în ce mai scăzută în instituțiile statului. Într-un moment în care cetățeanul deja își erodează încrederea în procesele democratice și în instituțiile publice, mai ai și acest gen de campanii pe feed-urile tale și fiind totul foarte vag, la un moment dat renunți. Pentru că nu mai ai de ce să te intereseze care este adevărul final. 

Una dintre paginile din rețelele identificate de analiza voastră este Puterea Dragostei – nu emisiunea, care este primul rezultat sugerat de Facebook. Așadar, pe pagina cu același nume ca emisiunea, pe 1 iunie apare o informație falsă despre cum Bolojan va fi din nou premier. O informație cu multe reacții negative ale unor conturi care par reale. Unii dintre acei oameni poate povestesc acum cu colegii lor de muncă sau cu familia despre cum Ilie Bolojan e iar premier. Și uite așa dezinformarea din online își face treaba în offline. Ce unelte are cineva să combată acea dezinformare în offline? Avem mai multe unelte în offline?

Exemplul cu Ilie Bolojan care a fost numit din nou prim-ministrul României nu e un caz nou. Pe exact aceleași pagini – Puterea dragostei, Uimește-ți mintea, România iubită  avem, în cazuri recente, postări în care Călin Georgescu va deveni președintele României. Da, la un an distanță de la alegerile prezidențiale, această narațiune încă este în floare. Vedem că și în perioada electorală a existat această rețea coordonată, de fix același tip de pagini, în care se spunea că fiul prim-ministrului a murit într-un accident de mașină.

Ilie Bolojan și Sorin Grindeanu. Foto: Inquam Photos / Simion Sebastian Tataru

Dacă ne uităm în spațiul offline, depinde foarte mult și de nivelul de rezonanță cognitivă pe care îl are publicul care interacționează cu acest acest gen de informații. Există posibilitatea ca zgomotul ăsta informațional să se rezume la a fi doar un zgomot, interacționezi cu el pe feed-ul tău și după îl ignori. 

Aici depinde foarte mult de ce unelte ai tu ca cetățean în momentul în care interacționezi cu aceste postări. Dacă le vezi și deja știi, prin educație civică și prin modul în care funcționează constituția României, că lucrurile nu se pot întâmpla așa – în mod evident îți este mult mai ușor să și explici oamenilor din jur de ce informație este falsă. 

Dar luăm exemplul unui cetățean care poate nu a beneficiat de educație civică sau poate nu înțelege exact care este procesul prin care ajunge cineva prim-ministru, cum este numit de președinte și așa mai departe. Acolo vorbim de o vulnerabilitate care merge mult mai departe de spațiul online, dezinformare, propagandă politică. Ne arată o altă verigă extrem de slabă pe care o are România în acest moment: cetățenii nu au abilitățile de a înțelege parcursul instituțional. 

Genul ăsta de narațiuni sunt cu atât mai ușor de înghițit și de crezut în momentul în care nu știi exact cum ajunge un prim-ministru în funcție. Un răspuns la întrebarea asta merge mână în mână și cu modul în care percepem democrația. De câțiva ani este și o problemă de percepție a democrației. Nu mai avem acest consens clar a ce înseamnă democrația în România și nu numai. 

Cred că soluția va fi, la un moment dat, să mergem spre oamenii care interacționează în online cu genul ăsta de conținut și să găsim variante prin care să-i aducem în offline. Pentru că, în realitate, nu sunt oameni care vor moartea nu știu cui. Ci sunt exact rețelele de socializare care îi îndeamnă să aibă genul ăsta de comportament online.

Cum ar trebui, în spațiul fizic, offline, să arate această întâlnire? 

Asta e o dezbatere pe care ar trebui s-o avem mai mult la nivelul societății și în dialog cu statul român – cum rezolvi și cum combați dezinformarea prin unelte pe care le ai în spații offline. Prin spații culturale, prin spații comunitare și prin dezvoltarea culturii la nivel local. 

Aici intrăm în toată discuția legată de lipsa bibliotecilor, a spațiilor de întâlnire cu oamenii. Nu revoluționăm noi lucrurile astea. Republica Moldova deja a început să investească foarte mult în asta ca fiind o unealtă foarte importantă în combaterea dezinformării. Vedem și în alte state întâmplându-se asta, precum Danemarca, Finlanda, Suedia.

Scrieți în raportul vostru că analiza celor 8.913 de postări vizând direct incidentul din Galați confirmă că în spațiul online au circulat narațiuni care minimizau amenințarea sau amplificau starea de panică – toate exploatând același gol: intervalul dintre producerea evenimentului și furnizarea de informații oficiale clare și complete. Ce ar fi trebuit să facă instituțiile diferit, în primele minute după un astfel de incident?

În situații în care ai un eveniment cu un impact atât de emoțional și de-o intensitate atât de mare, este mult mai important să fii rapid decât să ai toate informațiile. Ne-am confruntat cu o situație în care președintele României a venit după ce alți oficiali din afara României au răspuns și au condamnat atacul Rusiei. 

Vorbim despre nevoia unei reacții rapide în loc de a sta trei zile, de a avea toate informațiile și apoi a veni în spațiul public. Acest gol este foarte mult exploatat în spațiul online. Este foarte ușor să dai drumul la o rețea coordonată și la genul ăsta de narațiuni în rețelele de socializare înainte ca președintele României sau orice altă autoritate să vină cu declarații. 

E un defect, aș spune eu, de comunicare strategică care există în România, faptul că avem această temere de a veni în fața oamenilor fără să știm toate informațiile. Din punctul meu de vedere este greșit – și zic ca un om care lucrează în domeniul combaterii dezinformării. 

Dacă lași și trei, patru ore ca evenimentul ăla să prindă amploare pe rețele, tu, în loc să te confrunți cu situația inițială pe care ai avut-o, adică un atac la adresa României venind din partea unui actor malign – în cazul ăsta, Federația Rusă – tu în momentul ăla deja te confrunți cu o și mai mare problemă. Ai societatea deja polarizată, deja au apărut teoriile conspiraționiste. 

Concret, însă, ce ar fi trebuit să facă mai bine autoritățile? 

Unu, o comunicare extrem de rapidă în care măcar liniștești oamenii că facem rost de toate informațiile și vom veni în fața voastră și vom comunica aceste lucruri. 

Doi, în comunicarea strategică a instituției sau a președintelui României să abordezi și pericolul dezinformărilor. Cum spuneam, subiectul dronelor n-a apărut săptămâna trecută. Noi știam că există deja aceste probleme și ne-am confruntat cu ele din septembrie, s-a confruntat Polonia, s-au confruntat multe alte țări. Tu, ca stat, trebuie să integrezi cumva existența acestor narațiuni în comunicarea ta strategică. 

Pe lângă asta, trebuie să și răspunzi acestor narațiuni. Nu putem să ne facem că nu există, pentru că vedem și în aceste două rețele pe care le-am identificat noi, vorbim despre aproape 20 de milioane de vizualizări.

Nu putem să facem abstracție de ce se întâmplă în mediul online. Când vine vorba de răspunsul statului, trebuie să învățăm, chiar dacă o s-o facem strâmb la început, că trebuie să înceapă de undeva o comunicare integrată și cu ce se întâmplă în spațiul online. 

Pe 31 mai am văzut că au fost postate dovezile că drona provine din Rusia, dar după am văzut și o necoordonare între președintele României și Ministerul Apărării, în care informațiile nu erau aceleași. Nu putem să mai lăsăm loc de așa ceva într-un context în care deja ne confruntăm cu încredere scăzută în instituții, în procese democratice. Nu mai poți să faci comunicare cum ai face în general ca instituție publică.

Trebuie să intri în comunicare de criză. Nu știi s-o faci tu? Îți iei niște oameni care pot face lucrul ăsta.

De ce funcționează exploatarea anxietății pentru propagarea informațiilor false? 

M-aș uita un pic în trecut, la momentele în care exploatarea emoțiilor, a fricii și a anxietății a început să fie mult mai intensă în România. Am trecut prin pandemie, am trecut prin declanșarea războiului în Ucraina, care au fost momente cheie pentru societatea românească, în care ne-am dat seama că frica chiar funcționează în propagandă și dezinformare. 

În momentele de criză, psihologia umană are o reacție puternică. În momentul în care ai un șoc emoțional, când ești confruntat cu evenimente traumatice, când vezi că pericolul este în fața ta și e posibil să te afecteze și într-o formă fizică, cum a fost cu prăbușirea dronei în Galați, creierul intră într-o stare de alertă, de vigilență sporită. Cauți rapid explicațiile și încerci să înțelegi care sunt amenințările potențiale care pot apărea în viața ta. Și asta e o reacție naturală. 

Orice funcționează în dezinformare pornește de la niște reacții naturale pe care le avem în momentul în care suntem vulnerabili la mesaje care exploatează emoții intense sau nevoia de a găsi vinovați. Și în momentul ăla, în mod evident, rațiunea ajunge pe locul doi. 

Cumva gândirea critică este diminuată și tendința de a accepta informații care îți oferă o explicație foarte rapidă și care îți poate liniști un pic stările astea crește crește semnificativ. Iar asta se traduce în dezinformare printr-un teren foarte fertil. 

Cum s-ar putea apăra cineva de dezinformare – având în vedere că emoțiile puternice ne pun la încercare pe fiecare dintre noi, oricât de multă educație media avem sau nu?

Ce recomandăm noi – și în momentul în care vorbim cu publicul nostru, și în momentul în care facem traininguri pe educație media, este să ne detașăm un pic de reacția pe care o provoacă informația cu care interacționezi. 

Un prim sfat pe termen scurt este ăsta, să luăm un moment de pauză, 10 secunde, 15 secunde, să ne liniștim, să lăsăm reacția asta naturală să existe, și apoi să venim cu întrebări, care sunt și jurnalistice, de altfel. Să ne întrebăm de ce a apărut informația asta la mine, cine poate beneficia de reacția mea puternică și de faptul că aș putea crede această informație și de ce acum. 

În momentul în care deja ne punem întrebări, ne antrenăm creierul să lase emoțiile un pic deoparte și să se mute în zona de raționament și de gândire critică. 

Într-un plan realist, de altfel în care ne aflăm și în România, în care avem crize peste crize, e foarte greu să navighezi în genul ăsta de peisaj. E important să fii informat, e important să te uiți la știri. În același timp, trebuie să faci un pact foarte sincer cu tine – până în ce punct te duci, astfel încât să-ți protejezi un pic și sănătatea mintală. 

Foto: ID 161393345 © Casimirokt | Dreamstime.com

Pe termen lung, sunt soluții specifice pe care putem să le integrăm în viața noastră, astfel încât să construim ceea ce eu numesc dietă digitală. Să ne curatoriem foarte bine sursele de informare – în momentul în care vedem că un anumit actor, o anumită redacție sau o anumită pagină pe Facebook ne-a provocat genul ăla de reacții, să evităm cât mai mult să interacționăm cu ele și să ne punem întrebarea asta: cine poate beneficia, la sfârșitul zilei, ca eu să fiu vulnerabil? 

Nu e nicio surpriză că ne aflăm în momentul ăsta în România într-un război hibrid și trebuie să facem un pic abstracție de emoțiile noastre naturale, pe cât putem, și să ne uităm la cadrul mai larg. Trebuie să înțelegem ce s-a întâmplat în pandemie, dar și odată cu războiul din Ucraina și cu anularea alegerilor în România și să ne dăm seama că asta e noua realitate în care trăim. Dieta pe care am avut-o până acum, cu verificatul celor trei surse, s-ar putea să nu fie de ajuns și să fie nevoie de mai mult lucru cu noi înșine, să vedem cum putem face ponderea între raționament și emoții. 

Printre paginile care au răspândit același mesaj fals și alarmist, înainte să cadă drona pe blocul din Galați, se numără unele ale căror titluri par să nu aibă nicio legătură cu politica sau cu știrile – Singur Acasă 1, 2, 3, 4, Muzica Eurodance, Paradisul Florilor, Îngeri printre Stele sau Remedii Naturiste. Ce se întâmplă pe aceste pagini de obicei? Cu ce îi atrag pe urmăritorii lor ca să le câștige încrederea? 

De departe, ce este cel mai de succes în campaniile de dezinformare este ceea ce se numește comportamentul coordonat inautentic. Sunt pagini care se numesc Viața la țară, România Frumoasă, Viața la bunici și așa mai departe, care nu au nicio legătură cu prăbușirea dronei din Galați. Aceste pagini fac parte din analize anterioare, nu sunt noi, au fost folosite și în momentul tragediei din Rahova și au fost folosite și în septembrie 2025, când a avut primul primul incident cu căderea dronei în în județul Tulcea. 

Aceste pagini nu au conținut politic electoral de actualitate, cum sunt paginile redacțiilor. Dacă ne uităm la aceste pagini, putem observa cum acum o săptămână publicau rețete sau imagini făcute cu inteligență artificială, cu bunici care sunt pe câmp. Genul ăsta de pagini sunt construite pentru clickbait. 

Este posibil ca tu, ca utilizator pe rețelele de socializare, să fi interacționat în trecut cu genul ăsta de pagină, pentru că ai văzut o rețetă sau un video cu o pisică. Și dacă tu ai dat follow sau ai interacționat distribuind, lăsând un comentariu sau apreciind una dintre aceste pagini, când ele sunt folosite pentru campanii de coordonare și de amplificare a dezinformării, automat îți vor apăra și ție în feed.

Ele nu sunt pagini care apar când o dronă se prăbușește, când se întâmplă o tragedie. Ele sunt pagini care acumulează în timp un număr foarte mare de utilizatori, un număr foarte mare de urmăritori și, în momente cheie în care societatea are potențial a fi polarizată, se activează pentru a da genul ăsta de dezinformări. 

Dacă ne uităm și la postările pe care le-am identificat noi în această rețea coordonată, nu găsim foarte multe detalii. Avem această impersonare a lui Raed Arafat, cu o scoatere din context a unei declarații și cam atât. 

De cele mai multe ori, este vorba doar de o singură propoziție în care nu-ți dă informații despre ce se întâmplă, unde se întâmplă, cine a făcut ce. E pur și simplu o propoziție care, de multe ori, e însoțită și de ultima oră, boom, breaking news, care să-ți amplifice starea starea de anxietate. Mai ales că n-ai foarte multe detalii, ai tendința de a zice: Aoleu, ce se întâmplă? Vine războiul peste noi. Deci cam asta se întâmplă în momentul ăsta din ce observăm. Și avem din ce în ce mai multe rețele de comportament coordonat. 

În cazul analizei de față, o rețea de 21 de pagini și alta de de 50 de pagini nu exploatează în sine evenimentul prăbușirii dronei, ci în general evenimente care au potențial de a polariza și de a răspândi panică.

La ce să ne mai așteptăm în viitorul apropiat când vine vorba de aceste rețele de dezinformare? 

Principala mea observație legată de propagarea dezinformării – și în România și în Republica Moldova – este că rețelele deja au învățat, au început să se activeze în momentul în care există un potențial mare de polarizare în societate. Cum spuneam, evenimentul din Galați nu a fost unul izolat. 

Aceste rețele coordonate nu existau sau nu aveau atât de multă amploare acum câțiva ani. La ce putem să ne așteptăm sunt noi tehnici prin care dezinformarea poate să fie propagată pe social media, iar aici aș atrage atenția asupra folosirii inteligenței artificiale. 

Este foarte rapid să faci comportament coordonat sau să faci dezinformare prin videoclipuri, imagini, comentarii și texte făcute prin inteligența artificială. În primul rând, este foarte ieftin să faci asta și, în al doilea rând, îți și sporește eficiența ca actor de dezinformare în rețelele de socializare. Cred că într-acolo ar trebui să să ne uităm. 

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.

Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Letonia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).

Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.