Un oraș smart discută cu cetățenii săi și se preocupă de ei.

Ce înseamnă, de fapt, un „smart city”?

Când vorbim despre orașe smart, ne gândim în primul rând la tehnologie. Tot felul de dispozitive care ar trebui să ne ajute să ne deplasăm mai repede, să găsim mai ușor ce avem nevoie și să putem comunica cu autoritățile atunci când nu ne convine ceva.

Toate administrațiile locale de la noi umblă la vedere cu lozinca „smart” în ultimul timp, ba încă aruncă cu milioane de euro din banii noștri în tot felul de tehnologii, însă realitatea este, mai degrabă, crudă: încă avem sisteme primitive în tot ce înseamnă reglarea traficului, găsirea informațiilor și interacțiunea cu autoritățile.

Vizita mea în Boston din această toamnă m-a învățat că „smart” înseamnă cu totul altceva, cel puțin în orașele care lucrează de un deceniu cu acest concept.

Ce este și ce nu este orașul smart

Boston are o echipă dedicată pentru “noile mecanici urbane”, MONUM, o duzină de experți care încearcă să transforme acest oraș american într-unul smart. Am stat de vorbă timp de o săptămână pe teme de urbanism, iar concluziile cu privire la orașul inteligent m-au luat prin surprindere.

Biroul echipei MONUM din primăria Boston se ocupă de oameni, nu de tehnologie. Românii de la primăria Cluj, aflați în vizită, au priceput acest lucru

În primul rând, conform acestei echipe, „smart” nu se referă la tehnologie, ci la abordarea problemelor de către administrația publică. Cei din Boston nu se mai concentrează asupra senzorilor și tehnologiilor de măsurare și strângere de date, ci asupra modului în care acestea pot îmbunătăți semnificativ viața locuitorilor. Nu se mai uită la aparate, ci doar la efectul dorit.

Atunci când edilii noștri vorbesc despre orașe smart, ei se află, de obicei, lângă un exemplu de infrastructură experimentală cu impact mic și foarte mic asupra bunăstării locuitorilor, de la o bancă cu wifi, la o banală tabletă care-ți arată în câte minute va veni autobuzul în timp ce tu ai ajuns deja în stație. Dar smart înseamnă, de fapt, altceva.

Diferența între un proces teoretic de implementare și unul real arată cam așa.

Este o ecuație complexă, în care tehnologia este doar una dintre variabile. De exemplu, atunci când Boston vrea să afle părerea locuitorilor săi, poate folosi panouri interactive aflate în zonele cu spații pietonale, însă acestea pot arăta într-o măsură limitată ce gândesc ei de fapt. Soluția colectării de feedback de la cetățeni include și o aplicație numită BOS:311, prin care aceștia pot semnala problemele din zona lor, dar și întâlniri față în față la primărie, sondaje făcute prin intermediul formularelor Google sau, de ce nu, focus-grupuri. Fiecare are rolul său și nu poți lăsa doar în seama tehnologiei acest element esențial al democrației locale.

Boston este unul dintre orașele-lider în domeniul „smart cities”

Mai țineți minte când a fost ultima dată când primarul vostru a venit în cartier să discute problemele care vă preocupă? Exact. Cu foarte puține excepții, primarii noștri sunt de negăsit timp de patru ani de zile, până vine campania electorală. Iar tehnologia nu compensează interacțiunea directă.

Orașele smart nu sunt, în același timp, doar o colecție de senzori și de căi de feedback. Este minunat să strângi date despre traficul auto dintr-o anumită zonă, dar acestea nu servesc, în sine, la mare lucru. Ele devin utile abia în momentul în care sunt analizate și cuplate cu un sistem de semaforizare inteligentă și cu acțiuni concrete ale primăriei pentru a fluidiza traficul acolo unde apar probleme. Iar răspunsul și implicarea cetățenilor este esențial în orice soluție încercată în oraș, pentru că tehnologia uneori poate face mai mult rău decât bine.

Primăria Boston cooperează cu asociația arhitecților în crearea și implementarea proiectelor

„Nu putem controla totul, trebuie să inspirăm oamenii să facă schimbări în viața lor.”
Sabrina Dorsainvil, Director of Civic Design, Boston Mayor’s Office of New Urban Mechanics

Uneori, aceste sisteme sunt date peste cap de faptul că zeci de mii de șoferi folosesc Waze sau Google Maps pentru a ajunge mai rapid la destinație, aglomerând zone care erau înainte liniștite, fapt care duce la accidente și la ambuteiaje și mai grave. Dependența de tehnologie și incompatibilitatea dintre sisteme pot duce la exact opusul unui oraș inteligent, pentru că aceste inteligențe artificiale care stau în spatele aplicațiilor pot începe să se lupte între ele prin intermediul nostru, pe un teren pe care nu-l înțeleg încă: străzile și cartierele sunt nu doar bucăți de infrastructură, ci parte a unui organism social complex.

Din acest motiv, mi-au spus experții primăriei din Boston, orice inițiativă tehnologică trebuie să ofere date care să poată fi apoi preluate și prelucrate în mod integrat, iar una dintre greșelile făcute în trecut a fost faptul că au apelat la furnizori diferiți de senzori care ofereau tehnologii incompatibile. Bazele de date provenite de la fiecare dintre aceștia trebuie să poată fi consultate la comun, trebuie să genereze câmpuri similare, altfel primăria ajunge ca, după zece ani (iar aceasta a fost exact experiența americanilor) să aibă mari dificultăți în a integra aceste date într-un sistem coerent.

Băncile smart cu încărcare solară și conexiune USB sunt drăguțe și utile, dar nu suficiente pentru un oraș inteligent

Da, este frumos să ai bănci smart, care îți pot încărca telefonul de la soare prin niște panouri solare sau care îți oferă conexiune wireless. Este la fel de interesant să poți avea acces gratuit la internet din partea primăriei în mijlocul orașului sau să poți ști când vine autobuzul printr-o aplicație de pe telefon – toate acestea încep să apară și la noi. Dar un oraș cu adevărat smart este unul cu o strategie în spate, în care toate aceste tehnologii sunt integrate treptat și coerent, altfel se cheltuie zeci de milioane de euro în fiecare ciclu electoral pe noi și noi aplicații și dispozitive care sunt abandonate apoi cu rapiditate de noii edili.

Cum dezvolți un oraș cu adevărat smart

Când vorbim de strategii, nu vorbim de planuri mărețe care durează doi ani să fie elaborate și două luni să fie abandonate. Nu vorbim nici de planuri pe termen lung și foarte lung, mai ales într-un context în care tehnologia se schimbă cu rapiditate.

Pe aceste durate, cu adevărat smart sunt valorile pe care le adoptă un oraș (valorile celor din primăria Boston sunt, în mod surprinzător: Încredere, Curiozitate, Grijă și… Încântare).

În colțul din dreapta sus, valorile surprinzătoare ale Primăriei Boston

„Nu avem mari planuri strategice pe 20 de ani, ci experimentăm diferite lucruri în timp ce ne concentrăm pe OAMENI”
Jaclyn Youngblood, Chief of Staff, Mayor’s Office of New Urban Mechanics

Cum te ajută aceste valori, atunci când nu le pui doar ca să dea frumos într-o prezentare? Destul de simplu, așa cum mi-au explicat oamenii MONUM:

  • Încrederea este esențială. De exemplu, dacă oamenii nu au încredere că datele lor personale sunt în siguranță, vor refuza sistemele avansate de identificare facială sau biometrică, sau vor lupta împotriva sistemelor care le urmăresc felul în care se mișcă prin oraș etc. Încrederea se clădește prin comunicarea cât mai clară a obiectivelor reale ale fiecărei tehnologii aduse în spațiul public, nu prin anunțarea din senin a unor măsuri luate în grabă (cum s-a întâmplat la noi);
  • Curiozitate – primăria este mereu curioasă nu doar ce gândesc cetățenii orașului, dar și cu privire la soluțiile implementate de alte orașe similare, indiferent că vorbim de transport public, de traficul auto individual, de gestiunea deșeurilor sau educație. Curiozitatea îi face să experimenteze la scară mică și să vadă ce merge și ce nu înainte de a lua măsuri la nivel de cartier sau oraș;
  • Grija – este valoarea care îi forțează să nu se pripească atunci când iau măsuri sau când implementează o nouă tehnologie. De exemplu, au crezut că implementarea unui sistem de parcări cu senzori ar putea duce la o imagine clară și în timp real cu privire la care locuri de parcare sunt libere în oraș, fapt care ar fi redus masiv timpul pierdut de șoferi în trafic. Dar după implementarea locală au văzut că rata de eroare de 20% făcea sistemul inutilizabil, iar acum caută un alt sistem care să fie mult mai exact înainte să fie implementat la nivelul orașului. Tot grija îi face să creeze pistele de biciclete separate de traficul auto și pietonal, dar și ferite de ușile mașinilor parcate.
  • Încântarea – probabil cel mai curios cuvânt prezent pe vreo listă de valori, dar extrem de important. Nu e suficient, în opinia celor din Boston, ca orașul să fie eficient. E esențial ca locuitorilor să le placă să locuiască în el. Să aibă o atmosferă, un vibe plăcut, care să te încânte. Iar Boston, în ciuda problemelor de trafic și de infrastructură, are acest vibe. De ce? Pentru că primăria colaborează cu mediul privat pentru a reface zonele urâte și cu probleme și a le transforma în oaze în care să te simți bine. Pentru că primăria îi invită pe cetățeni să vină cu propriile proiecte de renovare urbană și să le aplice în propriile comunități.

Sunt suficiente niște valori într-un context atât de tehnologizat?

Valorile acestea enunțate de americani par a fi concepte abstracte, dar realitatea arată că orașele care au succes le aplică încă de la fundamentarea noilor proiecte, nu le adaugă doar ca pe o glazură la contracte deja stabilite dinainte cu clientela locală.

Semafoarele inteligente nu rezolvă singure traficul. E nevoie de mult mai multe măsuri coerente pentru a rezolva problema.

Un oraș cu adevărat smart este dezvoltat, așadar, pornind de la aceste valori (la care se adaugă, neapărat, sustenabilitatea și reziliența, pentru că vorbim de secolul XXI și de problemele sale majore pe care orașele nu le pot ignora), pentru că doar așa poți integra cum trebuie tehnologiile vândute de unii sau de alții.

Tot stratul tehnologic se așază peste acest substrat valoric, altfel orice fel de strategie de tehnologizare va duce la un eșec usturător și foarte costisitor. Uitați-vă doar la câte panouri „de informare” instalate de primăriile noastre mai sunt funcționale sau folosite de cetățeni, la câte zeci de mii de euro au fost date pe ecranele din autobuzele noi care pun filmulețe penibile sau la discuția care tot trenează cu privire la sistemele de taxare a parcării în oraș (cu senzori, pentru că edilii noștri n-au auzit de eșecul celor din Boston).

Orașul numără câți bicicliști folosesc zilnic pista generos amenajată. Măsurarea este esențială pentru orice decizie de extindere.

Da, este esențial ca orașele românești să devină smart, și încă foarte repede. Avem deja aplicații care permit interacțiunea cetățenilor cu administrația, se digitalizează multe operațiuni și se fac licitații pentru camere video inteligente, însă toate acestea vor fi absolut degeaba în momentul în care sunt făcute în absența unui plan integrat.

A fost o experiență cu adevărat interesantă să vezi oameni vorbind mai mult despre valori decât despre tehnologie într-un oraș situat vizavi de MIT, cea mai titrată universitate politehnică din lume, și de Harvard, de la care au plecat atâția antreprenori deveniți miliardari între timp. Dar poate tocmai de aceea, pentru că au la dispoziție acest bazin de oameni extrem de talentați, cei de la primăria Boston se concentrează mai mult pe oameni, iar nu pe aparate.

Parcurile au expoziții interactive accesibile prin telefonul mobil. Partea „jucăușă” a unui smart city.

Cum să explici asta unei administrații publice din România care abia iese din obișnuința contractelor făcute la comandă, a investițiilor „smart” făcute ca să fie și a fondurilor europene de milioane de euro tocate doar pentru că există?

Există speranțe, totuși. În această vizită, eu am însoțit echipele de la Centrul Cultural Clujean și Divizia de Inovare Urbană Cluj, iar oamenii primăriei de la Cluj au părut foarte interesați de cele aflate la Boston. S-au educat și și-au luat informațiile din cel mai bun loc, cum ar veni.

Voi reveni asupra acestui subiect în cel de-al patrulea articol al seriei, pentru că este esențial să înțelegem ce putem aplica din lecția americană dacă vrem să ne modernizăm rapid țara și să ardem etape, fără să le repetăm greșelile.

Seria de articole despre orașe smart, sustenabile și reziliente, precum și despre Future of Work, a fost posibilă datorită sprijinului Centrului Cultural Clujean, al Diviziei de Inovare Cluj-Napoca și al Ambasadei SUA din România.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter perntru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...