Arde, uite cum arde

Tragedii precum cea de la ATI Piatra Neamț nu se întâmplă doar în România. Ele apar, din păcate, peste tot în lume, inclusiv în țări avansate precum Germania sau Coreea de Sud. Dar la noi se întâmplă des, mult prea des, iar atunci când au loc se pare că nu învățăm absolut nimic din ele.

Societățile civilizate nu sunt imune la tragedii cauzate de propria prostie sau neatenție – pandemia de Covid-19 arată acest lucru cât se poate de clar. Dar și-au construit în timp un set de reguli și de proceduri care, cât timp sunt respectate, diminuează foarte mult riscul ca aceste tragedii să se repete.

După fiecare astfel de eveniment, o societate normală încearcă să vadă ce a mers prost, unde s-a greșit (nu doar cine a greșit) și mai ales ce se poate face ca acest lucru să nu se mai producă. Drept urmare, apar noi proceduri, noi reguli care sunt apoi predate și răs-predate până când sunt asimilate de cei vizați – fie ei medici la ATI, personal în restaurante, șoferi profesioniști sau simpli cetățeni.

Aș insista pe acest lucru: regulile și procedurile nu ajung să fie respectate până când nu sunt înțelese și învățate pe de rost. Apoi devin o a doua natură și creează o plasă de siguranță care previne repetarea tragediilor. Așa a progresat societatea occidentală și așa continuă să progreseze, preocupată nu de arătat cu degetul, ci de rezolvarea efectivă a problemei.

Ce se va întâmpla la noi? Se va arăta cu degetul că spitalul respectiv nu avea hârtiile în regulă. La fel ca la Colectiv și în alte situații similare, hârtiile sunt problema, nu faptul că personalul nu era instruit să intervină, că instalația electrică nu era conformă sau că s-a folosit foc deschis acolo unde așa ceva era complet interzis.

Birocrația și-a făcut datoria, s-a acoperit de hârtii, asta e cel mai important, iar nu faptul de a preveni o astfel de tragedie, sau de a ști cine și ce trebuie să facă atunci când apare un incendiu.

Desigur, sistemul are o parte enormă din vină – la spitalul din Piatra Neamț s-au perindat o sumedenie de directori într-un an, numiți preponderent politic – orice organizație care ar trece prin așa ceva ar înceta să funcționeze coerent. Numirile politice din vârful spitalelor, absența concursurilor reale și a meritocrației sunt tot atâtea elemente care fac spitalele din România adevărate focare de corupție și de boală.

Vor scrie alții despre responsabilitățile politice, despre cum haosul organizatoric din ultimele luni n-a reușit să rezolve haosul acumulat în 30 de ani de zile de guvernări corupte și incompetente, tocmai pentru că s-a bazat pe aceiași oameni corupți și incompetenți.

Eu vreau să scriu că respectarea regulilor și procedurilor este, de fapt, soluția la care se gândesc prea puțin români, indiferent de managementul sub care se află. Cu condiția ca acestea să nu fie, prin ele însele, o piedică în rezolvarea unei probleme, atunci când sunt făcute dinadins prea complicate.

Să fim sinceri – câți dintre noi am sermnat hârtiile de pregătire a apărării contra incendiilor fără să privim măcar în jur la noi la serviciu să vedem unde se află extinctoarele? Sau dacă se află acolo? Câți dintre noi am fost instruiți să folosim un extinctor în condițiile în care un scurtcircuit poate genera un incendiu masiv într-o cameră în mai puțin de 30 de secunde? Câți dintre noi avem un stingător de incendiu în casă?

Câți dintre noi avem un rucsac pentru urgențe – în caz de incendiu sau de cutremur? Câți dintre noi ne uităm atent înainte de a intra într-un club sau un restaurant, să vedem dacă putem ieși rapid de acolo dacă se întâmplă un accident? Câți dintre noi se uită în sus atunci când merg pe lângă clădirile insalubre din centrele noastre vechi, să vedem câte betoane ne pot cădea în cap? În fine, câți dintre noi purtăm centura de siguranță chiar și atunci când stăm pe locurile din spate? Să mai amintesc de purtarea corectă a măștii în plină pandemie?

N-are rost să mai continui cu exemplele, pentru că știm foarte bine cât de mult ne plac regulile și cât de mult le respectăm. Merge și-așa este deviza națională, graba și fușerismul sunt valori naționale iar respectul față de viața altora este o noțiune absentă cât timp n-avem respect nici față de viața noastră. Stăm pe margine și comentăm, dar n-am mișca un deget pentru a ne face viața noastră mai sigură – de la modul în care ne conducem mașina, la modul în care traversăm, ne hrănim sau ne tratăm bolile.

În alte perioade, tragedia precum cea de la Piatra Neamț ar fi ținut prima pagină a ziarelor vreme de vreo lună, până când ne-am fi văzut de ale noastre ca și până atunci. Acum, când mor peste 150 de români în fiecare zi de Covid în ATI-urile pline, morții de la Piatra Neamț sunt o picătură într-un ocean de durere.

Dar dacă vrem să terminăm o dată pentru totdeauna cu balamucul din țara asta, poate că ar fi timpul să începem să ne creăm sistemele capabile să impună respectarea regulilor și procedurilor. Iar asta începe de sus în jos, într-adevăr, alegând oamenii care pot schimba sistemul, dând la o parte corupții și incompetenții, dar și de jos în sus, schimbându-ne pe noi înșine.

Cele două abordări sunt esențiale, vitale chiar. E mult mai ușor să creezi o societate civilizată, în care tragediile sunt evitate, dacă ai oameni competenți la vârful statului, dar și dacă reușești să faci parte dintr-o masă critică de oameni care respectă aceste reguli și au grijă să fie simplu de aplicat.

Ajunge! Destul! Le-o datorăm atât celor care au murit la Piatra Neamț, cât și miilor de români care au murit în fiecare an de pe urma delăsării noastre, ca societate.

PS. În orice caz, poate că măcar un rucsac de urgență dacă ne facem sau un extinctor dacă ne cumpărăm chiar azi, înseamnă că am făcut un prim pas. Drumul care ne stă în față e lung, dar nu imposibil de parcurs – dacă alții au reușit, vom reuși la rândul nostru.