Orașul lui Damocles

Adrian Mihălțianu

Publisher

Privește cerul.

Dar, dacă ești în București, poate ai dori să te abții. Nu de alta, dar riști să dai cu ochii de o realitate înspăimântătoare: mare parte din clădirile aflate în centrul orașului, în care locuiesc și pe lângă care trec mii de oameni zilnic, se află în stare avansată de degradare.

O plimbare a fotografului Lucian Muntean surprinde un oraș muribund care așteaptă doar un cutremur ca să-și îmbrățișeze mortal locuitorii.

Nu parca, nu staționa, nu trece. Nu trăi. Foto: Lucian Muntean

Circa 12.000 de bucureșteni locuiesc în cele peste 340 de clădiri cu risc de prăbușire la un cutremur de peste 7 Mw. Dar nu e nevoie ca aceste clădiri să se prăbușească, e suficient să treci pe sub fațadele aflate într-o stare de degradare avansată pentru a-ți pune viața în pericol.

Atenție, cad cornișe. Foto: Lucian Muntean

Chiar și la un cutremur moderat, elementele decorative, cornișele și alte elemente de fațadă pot cădea în capul trecătorilor. Sunt mii de clădiri neîntreținute de care trebuie să te ferești sau pe lângă care trebuie să treci rapid și cu grijă.

General Gheorghe Magheru nr. 2-4. Foto: Lucian Muntean

Cea mai gravă situație se constată cu ochiul liber chiar pe bulevardele Bălcescu, Magheru și I.C. Brătianu, acolo unde șirul de clădiri de pe ambele părți ale străzii este compus, în mare parte, din imobile cu bulină roșie.

Bannerele publicitare acoperă convenabil dezastrul.

General Gheorghe Magheru nr. 6-8. Foto: Lucian Muntean

Istoricul Mădălin Hodor: În 1989 a avut loc o diversiune militară executată de "armata secretă" a Partidului

Conspirațiile Revoluției: "turiștii sovietici" sau "Ceaușescu, vinovat pentru tot". Dar Securitatea?

Tatiana Niculescu: "Dacă n-ar fi fost asasinat, Codreanu ar fi rămas în istorie cel mult ca un personaj excentric"

INTERVIU. Autoarea recentei biografii a lui Codreanu vorbește despre legionarul care a ajuns idolul unui protestatar din orașul american Charlottesville.

Edilii din ultimii 30 de ani ai Bucureștiului nu au jucat poker, ci ruleta rusească cu cetățenii orașului. Fiecare zi care trece e un nou suicid neîntâmplat. Până acum am avut noroc. Cât va mai ține?

General Gheorghe Magheru nr. 6-8. Foto: Lucian Muntean

Bucureștiul este un oraș neiubit. Sufocat de mașini, centrul e folosit doar pentru tranzit. Foarte puține companii își au sediul aici, magazinele de lux au fugit de mult din zonă, iar clădirile care le-ar putea adăposti par desprinse dintr-un ghetou. Pietonii se grăbesc să treacă mai repede prin acest peisaj distopic.

Str. Traian Vuia nr. 1. Foto: Lucian Muntean

Plimbarea matinală pe străduțele secundare ale orașului nu diferă prea mult de ceea ce poți întâlni pe marile bulevarde. În lipsa aplicării legii, în prezența unei imense nepăsări din partea autorităților, locuitori și turiști deopotrivă își riscă viața trecând pe sub clădiri insalubre, prezente la tot pasul.

Str. Traian Vuia nr. 1.Foto: Lucian Muntean

Ridică ochii. Privește elementul de susținere lipsă. Imaginează-ți cât de frumoasă era această casă atunci când a fost clădită și întreținută, cum ar putea arăta din nou dacă ar fi consolidată și renovată. Din păcate, sunt mii care nu vor fi reparate până la următorul cutremur. Mii. În multe dintre ele încă locuiesc oameni.

Cinema Patria, General Gheorghe Magheru nr. 12-14.Foto: Lucian Muntean

Cel mai trist arată clădirile altădată emblematice ale orașului, care au nevoie de reparații capitale. O combinație letală de incompetență, legi făcute prost și indolență a dus la închiderea tuturor cinematografelor de pe bulevardele Magheru și Bălcescu.

B-dul. Nicolae Bălcescu nr. 32-34. Foto: Lucian Muntean

Bucureștenii trăiesc pe datorie. Dar nu sunt semne că le-ar păsa. Așa arată 30 de ani de nepăsare, nu doar din partea primăriei, ci și din partea proprietarilor.

Piața Romană nr. 9. Foto: Lucian Muntean

Aceștia continuă să închirieze apartamente, firmele continuă să-și desfășoare activitatea, iar autoritățile continuă să se arate preocupate de situație, deși dacă ar aplica legea ar trebui, de fapt, să închidă mare parte din magazinele din centru și să consolideze urgent blocurile.

Str. Ion Câmpineanu nr.9. Foto: Lucian Muntean

Conform legii, o astfel de clădire ar trebui împrejmuită, iar accesul pietonilor pe lângă ea ar fi interzis. Cufundați în propriile telefoane, nu vedem și nu simțim pericolul.

Str. Ion Câmpineanu nr.9. Foto: Lucian Muntean

Imposibil de asigurat, aproape imposibil de vândut, apartamentele ultracentrale sunt, în acest moment, o afacere extrem de proastă. Deși se mai găsesc doritori pentru închiriere, în ciuda riscurilor uriașe.

Str Gina Patrichi nr.1. Foto: Lucian Muntean

Românul se descurcă. Acolo unde cad bucăți mari din fațadă, se pune o plasă „de siguranță”, iar sub ea se decorează cu umbrele colorate. O metaforă pentru mare parte din acest oraș al nepăsării ca stil de viață.

Strada George Enescu nr.43. Foto: Lucian Muntean

Nu întotdeauna starea cutremurător de proastă a clădirilor se vede ca în acest exemplu. Însă sub tencuiala multora zac crăpături la fel de mari. Pe sub ele circulă sute și mii de oameni în fiecare zi. Iar proprietarii ridică din umeri, cu proverbialul „și noi ce să facem?”

Calea Victoriei nr. 52. Foto: Lucian Muntean

Primăria a început, în sfârșit, un program de consolidare a clădirilor cu grad 1 de risc (bulina roșie). Dar, deocamdată, mai puțin de jumătate dintre clădiri au intrat în acest program, iar doar la o mică parte dintre ele s-a început lucrul.

Str. Smârdan nr. 19. Foto: Lucian Muntean

Vor mai trece cel puțin doi ani până când șantierele, începute deja pentru jumătate din cele 340 de clădiri de mare risc, se vor termina. Este foarte greu de estimat când se vor consolida absolut toate imobilele cu bulină, dar până atunci Primăria se face că muncește.

Str. Șelari nr. 17. Foto: Lucian Muntean

Turiștii străini trec obosiți și arși de soare prin deșertul Centrului Vechi, imaginându-și cum ar arăta clădirile dacă ar fi renovate. Ici-colo apar și câteva clădiri refăcute, însă este greu de spus dacă ele au fost doar spoite sau cu adevărat consolidate.

I.C. Brătianu nr. 12. Foto: Lucian Muntean

Între timp, nimeni nu ridică ochii în București. Ni se pare normal să trecem pe lângă ruine, nu ne deranjează prea tare fațadele care cad, avem treabă, mereu grăbiți, mereu preocupați de altele, de imediat. Viitorul poate să mai aștepte.

Str. Smârdan nr. 18. Foto: Lucian Muntean

În principiu, Legea Fațadelor ar trebui să permită proprietarilor din aceste imobile să-și repare imobilele cu ajutor de la stat. În realitate, multe dintre clădiri se pot prăbuși cu totul, așa că doar repararea fațadei nu poate intra în discuție.

Str. Tudor Arghezi colț cu Batiștei nr. 15. Foto: Lucian Muntean

„Atenție, cade tencuiala!” ar trebui să fie sloganul orașului. Un oraș al cărui locuitori s-au obișnuit să aștepte, mereu, „să se facă ceva”. Să fie altcineva cel care ia deciziile, să vină statul, să facă primăria.

Vedere spre Str. Armenească. Foto: Lucian Muntean

Și probabil că aici stă cheia: să ne dezobișnuim. Să privim în sus mai des și să ne îngrozim. Să presăm autoritățile să-și facă treaba și să ia această sabie de deasupra capului a mii de oameni.

Bucureștiul de dinainte de cutremur este ros pe dinăuntru de nepăsare, defilează cu urâțenia la vedere, stă indolent și așteaptă să moară. Și suntem cu toții de vină, încă înainte să se întâmple o tragedie, din cauză că nu punem acest subiect fix în capul listei de priorități ale orașului. Pentru că nu luăm atitudine. Pentru că nu ne preocupă potențiala moarte a mii de compatrioți. Potențiala noastră moarte.

Vom vedea în următoarele articole din această serie care este stadiul concret al consolidărilor, care sunt strategiile principalilor candidați la PMB și care este situația de fapt.

Până atunci, data viitoare când mai ieși în oraș, privește cerul. Poate așa vei vedea momentul în care tocmai îți cade în cap.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€