Alegerile din Ungaria: Viktor Orbán cade în propria capcană, iar Péter Magyar și partidul Tisza câștigă o majoritate constituțională

Adrian Mihălțianu

Publisher

După o campanie electorală presărată de tensiuni, scandaluri de tot felul și o avalanșă de fake news de ambele părți, regimul lui Viktor Orbán se încheie, după 16 ani în care și-a clădit cu meticulozitate un sistem care părea de neclintit.

Cel care îi ia locul este un fost membru al partidului său, Péter Magyar, un politician care se deosebește de Orbán mai degrabă prin poziționările pro-europene și anticorupție decât prin diferențe majore de doctrină politică.

Acesta aduce însă, împreună cu partidul său Tisza, un val de aer proaspăt într-o țară aflată la o răscruce-cheie în înfruntarea dintre lumea iliberală și autocrată a lui Putin (și, mai nou, a administrației americane sub președintele Trump) și lumea liberală vestică.

Când privim dinspre Rusia, vedem că aceasta și-a păstrat în mod tradițional un acces până în inima Europei prin neutralitatea Austriei, dar și prin trupele sovietice pe care le-a ținut în Ungaria până în 1990. Post-comunism, Austria și Ungaria au fost cel mai puternic prelucrate de ruși pentru a rămâne o barieră prin care Europa de Vest să fie ținută sub control. Alături de ele, Slovacia și într-o măsură mai mică Cehia au reprezentat mereu teritorii mai degrabă prietenoase pentru ruși, în ciuda invaziei din 1968.

Practic, o modalitate perfectă de a izola Polonia și Țările Baltice, puternic anti-rusești, de România, o altă țară în care rusofobia are puternice baze istorice, dar și Germania de Italia, atunci când ar veni vorba de mișcări de trupe.

Însă dacă România și Bulgaria pot fi ușor controlate prin corupția lor endemică și prin creșterea unor mișcări pro-ruse de negândit în urmă cu 2 ani, alinierea Ungariei și Austriei este mai degrabă legată de interese economice comune.

Prin votul de astăzi, Putin pierde o parte esențială a acestei falange și va trebui să se reorienteze cu presiuni mult mai mari asupra țărilor din jur.

De ce a câștigat Tisza și de ce a pierdut Fidesz

Maghiarii au arătat că nu mai pot fi speriați așa de ușor cu amenințarea războiului sau a celor zece genuri LGBTQIA+ și că proasta guvernare este mult mai importantă pentru ungurul de rând decât propaganda în care totul e roz, dar maghiarul obișnuit are un PIB per capita mai mic decât un român.

Liderul opoziţiei din Ungaria Peter Magyar, în vizita sa în România, 2025. Foto: Raul Ștef

Cu 138 de mandate în noul parlament față de cele 55 ale Fidesz și cele 6 ale partidului Mi Hazánk (Patria Noastră), de extremă dreapta, Tisza are o majoritate constituțională care îi va permite să conducă cu mână de fier legislativul maghiar fix așa cum a făcut-o Fidesz.

Sistemul de vot din Ungaria a fost gândit de Fidesz ca să-i ofere o majoritate confortabilă partidului de guvernământ, în condițiile unei opoziții tradițional fragmentate. Astfel, combinația de vot uninominal și vot pe liste avantajează partidul care ia majoritatea voturilor în fiecare circumscripție electorală, pe principiul câștigătorul ia tot. Din acest motiv, cele circa 53% din voturi obținute de Tisza pe liste (față de 38.43% obținute de Fidesz) se transpun în peste 69% din mandatele din parlament. Capcana întinsă opoziției este, acum, în dezavantajul lui Orban.

PSD și PSD hardcore (AUR) bat ultimul cui în timida încercare de reformă a statului român. Urmează o notă de plată foarte scumpă

În fapt, măștile străvezii au căzut în sfârșit: PSD a decis că apărarea intereselor mafiote este mult mai importantă decât orice palmă peste mână dată de la Bruxelles și a oficializat ceea ce știam deja de foarte multă vreme: AUR nu e altceva decât creația unui partid așa-zis social-democrat care dorea să fie „spălat” în fața Europei.

Când stadioanele devin tribune ale urii

Acum două săptămâni, galeria Universității Craiova a venit la meciul cu Rapid cu propriile bannere și mesaje rasiste la adresa romilor. Ca și cum stadioanele ar fi devenit spații libere în care romii pot fi înjurați fără consecințe. Ca și cum tăcerea FRF și LPF ar fi fost un semnal verde. Pentru că, în fapt, a fost.

Pe de o parte, acest avantaj este esențial dacă vrea să aibă vreo șansă în demolarea sistemului clădit de Viktor Orbán în 16 ani de zile - sistem în care 100% din televiziuni, peste 90% din radiouri și o majoritate covârșitoare a presei online au fost acaparate de aliați sau prieteni ai săi și în care mita electorală a fost combinată mereu cu presiuni formidabile asupra oricărei companii sau instituții care încerca să iasă din front.

Pe de altă parte, rămâne de văzut cât de democratic va fi Péter Magyar, care nu este neapărat un tip de politician deschis către presă sau ceea ce am numi „politician liberal” de tip vestic. Cu siguranță, dacă este să ne luăm după declarațiile sale, va avea o poziție mult mai pro-europeană și nu va mai împiedica ajutorarea Ucrainei. Dar nici nu va susține o aderare accelerată a acesteia la UE.

Trebuie reținut și că politicile partidului său vor fi tot de centru-dreapta, într-un parlament în care Fidesz reprezintă dreapta, iar Patria Noastră, extrema dreaptă - deci fără niciun fel de prezență a stângii. Puține șanse ca Tisza să vrea să facă vreun cadou partidelor mai mici care nu au reușit să intre în parlament și să ducă Ungaria spre un sistem politic mai diversificat.

Programul lui Magyar este concentrat pe readucerea maghiarilor din diaspora în țară, oprirea declinului demografic accentuat și creșterea populației maghiare, creșterea speranței de viață și a nivelului de educație, investiții rurale și dezvoltare locală, dar și pe reducerea dependenței energetice de Rusia și pe o guvernare cu accent pe transparență și asumarea răspunderii. Dar nu pe politici de imigrare și nici pe abordări dorite de obicei de stânga europeană.

În aceste privințe, se aseamănă mai degrabă cu Fratelli d’Italia al Georgiei Meloni decât cu un USR sau chiar un PNL din România, dar se deosebește prin faptul că nu mai e nevoit să facă alianțe cu partide aflate și mai la dreapta.

Important este însă faptul că, în jocul geopolitic actual, atât Putin cât și Trump pierd un aliat esențial în rostogolirea poveștii că democrația liberală este moartă și că de acum încolo doar o lume a națiunilor va reprezenta viitorul. Mai mult decât atât, participarea enormă la vot - 79.56% - îi conferă lui Magyar o legitimitate solidă, imposibil de contestat. Ungurii au arătat care e soluția atunci când vor să schimbe din temelii un sistem care se îndepărtase tot mai mult de regulile democratice.

Prin alegerile de azi, Ungaria revine, de fapt, în sânul națiunilor europene care au priceput că viitorul stă în colaborare, nu în izolare „pragmatică” în care fiecare-și vede interesul propriu, și în respectarea unor legi democratice, iar nu în clădirea unor sisteme autocrate în care statul este capturat de sus până jos.

Rămâne de văzut cât anume vor putea Tisza și Péter Magyar să livreze pentru maghiarul de rând. Banii europeni vor fi deblocați pe măsură ce și politicile maghiare nu vor mai încălca principiile și regulile europene, dar va mai trece timp până când aceștia să aibă efect în economia Ungariei.

Deocamdată, votul maghiarilor arată că iliberalismul pierde teren și că manualul sistemului autocratic al lui Orban nu va ajuta prea mult nici partidele care visau să-i aplice metodele în alte țări sau care l-au susținut pe față, precum UDMR în România. Un semnal dat inclusiv administrației Trump, care n-a ezitat să arate clar cu cine ține, și care nu a reușit decât să îndârjească și mai tare votanții care au dorit schimbarea.

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.

Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Letonia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).

Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.