Vechiul nou fel de a face politică

Aburii victoriei chinuite în alegeri s-au risipit, iar acum suntem puși în fața unei realități crude: nu doar că bugetele primăriilor câștigate de „noul val” din politică au fost devalizate de PSD, dar nici nou-veniții nu par a înțelege cu ce se mănâncă, de fapt, administrația. Greaua moștenire e validă până la un punct, de la care începe responsabilitatea proprie în gestionarea unei țări în timp de criză.

Să începem cu Bucureștiul, această gaură neagră a subvențiilor și festivalurilor pe bani publici din epoca Firea (dar și Oprescu, Videanu, Băsescu). Întrebat de repetate ori dacă va ști să colaboreze cu primarii de sector de la alte partide, Nicușor Dan ne-a spus, înainte de alegeri, că s-a maturizat, că n-a ajuns la 50 de ani ca să o ia deodată razna. Că nu va fi nicio problemă de comunicare sau de colaborare. Că interesele bucureștenilor vor prima.

Realitatea e puțin diferită, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Iar stilul în care se „comunică” între primarul general și cei de sector e minunat, dacă cei invocați s-ar afla cumva într-o interminabilă campanie electorală pentru grădinița 23.

De exemplu, probabil că Nicușor Dan și Clotilde Armand n-au făcut schimb de numere de telefon și n-au de ales, sunt forțați să joace bâza prin intermediul Facebook. Lipsa de comunicare poate face deliciul celor care oricum n-au avut încredere în cei doi, însă pentru restul e o cruntă dezamăgire: atâta puteți? Serios, chiar ăsta e nivelul la care aveți de gând să continuați?

Lipsa de comunicare administrativă nu poate fi înlocuită de clipuri video în care fiecare cântă, de fapt, doar pentru tabăra proprie, în timp ce oamenii nu înțeleg ce se întâmplă cu spitalele, cu ridicarea gunoiului, cu repararea străzilor sau chiar cu cele câteva sute de suflete canine care sunt la mila nivelului de grupa mică la care s-au aruncat edilii sus-numiți.

În orice curs de administrație publică înveți că stakeholderii – adică beneficiarii și părțile interesate ale actului de administrare, fie ei contribuabilii sau chiar structurile administrative, ONG-urile și firmele care procură servicii – nu vor fi întotdeauna de acord cu tine, ba chiar de multe ori vor fi împotrivă. Nu-i vei câștiga de partea unui proiect prin intermediul Facebook și a glumițelor acre prin presă, nici prin războaie mediatice, ci printr-un dialog matur, de oameni care înțeleg ce înseamnă compromisul și mai ales interesul public. Nu, negocierea nu poate fi înlocuită cu lătratul prin gard, sub nicio formă!

Ce-i drept, nu vrei să negociezi cu niște mafioți, iar contractele oneroase pentru administrația publică trebuie oprite. Poți face acest lucru după ce te-ai asigurat că ai alternative și că populația a înțeles despre ce e vorba. Poți comunica foarte atent care vor fi beneficiile la nivel de administrație locală și chiar la nivel de persoană, dacă e cazul. Altfel nu faci decât să-i lași pe mafioți să preia controlul asupra întregii povești.

Dar când ai același ton în privința unor contracte de milioane de euro și a unor abonamente de telefon de 75 de euro, poate că e cazul să-ți iei un consilier de comunicare. Când comunici pe același ton cu mafioții dar și cu cei care vor să rezolve problemele orașului, dar îți sunt adversari politici, uiți, de fapt, de ce ai fost votat.

Sau, la polul opus, când tot ce te interesează e să repari sute de kilometri de țevi lăsate-n paragină de Firea și compania, dar nu găsești timp să răspunzi sau chiar să inițiezi un dialog direct cu primarii de sector și ONG-urile, dincolo de termoficare, poate că găsești cui să-i delegi atribuțiile de execuție și să te ocupi de coordonare și strategie.

Nu că cei deja numiți ar fi singurii. Viceprimarul care trebuia să-l țină pe calea dreaptă pe Nicușor Dan a dat rapid bir cu fugiții la Ministerul Sănătății, acolo de unde reușește să supere cu insistență pe toată lumea, asigurându-și astfel remanierea în toamnă, când s-or mai liniști apele. Sunt curios, va avea Vlad Voiculescu vreun regret pentru sutele de mii de bucureșteni care s-au dus la vot în mod special pentru promisiunile lui? Crede că ieșirile publice necontrolate sunt cea mai bună cale prin care poate duce la bun sfârșit – sau măcar începe – reforma într-unul dintre cele mai corupte ministere ale Guvernului?

Țâfna asta pare să-i fi cuprins pe mai mulți, care cred că singura cale de reformă a statului este să strige la milionul de bugetari și să-i arate cu degetul pentru toate relele din lume. De la Drulă la onor prim-ministru, tonul începe să se ascută și chemările la luptă devin tot mai abrupte. Nu că dimensiunile ororii bugetare n-ar face pe orice om normal să se ia cu mâinile de cap. Dar, din nou, e vorba aici de ABC-ul comunicării și negocierii, curs de alfabetizare de la care se pare că domniile lor au cam lipsit.

Crede ministrul Drulă că pesedistul Ion Rădoi, șeful sindicatului de la Metrou, va descoperi brusc că are o conștiință pe undeva, prin debaraua uneia dintre cele patru case proprietate personală? Își imaginează că angajații de la Metrou vor renunța la salariile grase doar pentru că află de la televizor secretul pe care-l știau deja, și anume că șeful lor s-a îmbogățit în timp ce le-a obținut și lor bani? Crede prim-ministrul Cîțu că studenții vor fi de partea lui dacă le taie beneficiile de pe CFR în timp ce alții își numesc amantele în poziții bănoase la stat?

Disperați să taie de unde pot, politicienii noului val ar trebui să învețe să taie mai întâi din avalanșa de cuvinte cu care ne asaltează pe social media și în declarațiile publice – sau pe surse. Nu mă îndoiesc de bunele lor intenții, însă devine deja obositor – poate ar fi cazul să urmeze niște cursuri rapide de leadership și de comunicare, știu destui care s-ar oferi pro bono să li le ofere.

Da, se poate tăia rapid din aparatul bugetar – dar nu la salarii, sporuri și indemnizații, care sunt mai greu de dat jos, ci efectiv la numărul total de angajați. Cui să ceri să facă asta, PNL-ului, care a adăugat 14.000 de bugetari în 2020, destui dintre ei pile, cunoștințe și relații? USRPLUS, al cărui ministru Năsui s-a gândit că ar fi OK să-și facă echipă cu foști colaboratori ai Securității pentru că n-are, domnule, specialiști în minister?

Cearta asta continuă între membrii PNL și USRPLUS, în interiorul celor două partide, precum și între reprezentanții lor și angajații la stat nu e nouă. Am mai văzut filmul ăsta, în guvernarea CDR. Aceeași dorință declarată de reformă, aceeași situație bugetară incredibil de proastă lăsată-n urmă de PSD, aceleași gafe și orgolii duse la extrem, aceeași bâtă dată-n balta bugetară, aceleași interese meschine și pe termen scurt puse-n calea unei reforme profunde, pe termen lung.

Efectul? Da, CDR a reușit unele reforme ale statului, dar ele au fost rapid îngropate de guvernările roșii care au urmat, laolaltă cu PNȚ-CD-ul. Dacă PNL și USRPLUS vor să reformeze statul, mă tem că vor avea nevoie de mai mult de patru ani.

Deocamdată, din balamucul general de care se ocupă zilnic luminile din cele două partide, n-aș îndrăzni să cred că vor rezista nici atât.