VIDEO. PRECIS cu PressOne. Nicușor Dan: „Bucureștenii trebuie să simtă că orașul acesta le aparține”

Nicușor Dan, candidatul independent pentru Primăria Capitalei susținut de USR, a venit în studioul PressOne pentru a explica, tehnic și cât mai precis, cum va rezolva cele mai importante probleme ale Bucureștiului, odată ajuns primar.

Dincolo de topul priorităților sale pentru administrația locală, cel care insistă pentru a treia oară consecutiv să intre în cursa pentru București a răspuns și diverselor critici și reproșuri care i s-au aruncat până acum în spațiul public.

Ce greșeală regretă omul Nicușor Dan cel mai mult? Este matematicianul care vrea să conducă Bucureștiul o persoană cu care se poate lucra ușor? Și, nu în ultimul rând, are candidatul susținut de USR suficientă carismă și umor pentru a-i câștiga în sfârșit pe votanții Capitalei?

Aflați în interviul PRECIS cu PressOne cine este și ce vrea de la noi Nicușor Dan.

Reporter: Este a treia oară consecutiv când candidați la Primăria Capitalei. De ce ține Nicușor Dan neapărat să fie chiar el primarul Bucureștiului? 

Nicușor Dan: Acum opt ani am fost al treilea, acum patru ani am fost al doilea și cred că ne apropiem de momentul… [râde]. Nu, vorbind serios, e ceva ce fac deja de 14 ani, adică mă preocup de problemele orașului, asta e principala mea preocupare, am înțeles mecanismele, am înțeles problemele, am înțeles cifrele, sunt gata. Pe scurt, asta e. În plus, sunt – chiar diminețile astea mă mai întâlnesc cu oameni, că dau flyere pe la metrou – sunt mulți oameni care m-au votat și acum opt ani și acum patru ani și care așteaptă în sfârșit acest succes la primărie. 

„E mai important ca în ipoteza alegerilor într-un singur tur să existe un singur candidat de opoziție pe care, dacă se ajunge la un acord și nu o să fiu eu, o să îl sprijin.”

În viziunea dumneavoastră, dacă facem un top al problemelor Capitalei, care dintre ele se află pe primul loc și cum vă propuneți să o rezolvați, concret? 

Dacă ne întrebăm ce îi deranjează pe bucureșteni, traficul și poluarea, pe scurt. Însă, dacă ne apucăm să rezolvăm problemele, principala problemă este cea financiară. Pentru că administrația Firea ne-a dus, dar și Oprescu cu acea subvenție neplătită la RADET, ne-au adus într-o situație practică de incapacitate de plată, așa cum estimasem în primăvara anului trecut. 

Deci primul lucru care trebuie făcut este reajustarea financiară a bugetului Primăriei Capitalei și, bineînțeles că asta înseamnă [reajustarea] tuturor administrațiilor care sunt în subordine și financiar și în ceea ce privește oamenii. După aceea, problemele stringente sunt traficul, poluarea, încălzirea centralizată și problema riscului seismic. După aceea, urmează chestiuni care țin de confortul nostru de locuire – sănătate, educație, ce se întâmplă în cartiere, protecție socială – iar, după aceea, ne uităm și la perspectiva pentru București pe termen lung. 

Concret, cum veți rezolva această problemă financiară lăsată de administrația condusă de Gabriela Firea?

O să fie ceva ce o să dureze un an, un an și jumătate, în sensul că trebuie să facem un audit și financiar și de personal pe fiecare din compartimentele și din primărie și din administrații, intuitiv sunt niște categorii de cheltuieli care trebuie reduse foarte urgent. Una este această plată către companiile municipale care fac ca serviciile să fie mai scumpe și nu mai ieftine decât erau înainte, nu mai vorbim de toate cheltuielile care s-au dus în capitalul acestor companii – sedii, mașini, etc. Asta este principala gaură.

După aceea, avem diversele tipuri de ajutoare sociale care se duc cam la 10% din buget, unele din ele utile, dar este un atribut care trebuie dus la primăriile de sector. Apoi avem tot ce înseamnă concerte, luminițe, din nou tăiat drastic. Și, în final, tot ce înseamnă bunuri și achiziții de la caz la caz. Una peste alta, putem să reducem drastic cheltuielile ca să fim la linia de plutire măcar. 

Bun. Deci pe primul loc avem problema financiară. Ați menționat deja câteva dintre următoarele priorități, dar haideți să le punem într-un top. Locul 1 – financiar, locul 2? Locul 3?

Evident mobilitatea pe locul doi și aș zice poluarea pe locul trei. 

Cum veți rezolva problema mobilității? 

Sunt multe componente. Una dintre ele este managementul traficului. Asta, din fericire, e independentă de celelalte, trebuie să actualizăm sistemul informatic și să legăm semafoarele care există – unele din ele trebuie aduse la noua tehnologie, semafoare cu camere care iau decizii în timp real, adică dau verde la coloana pe care o văd, în timp real. Asta e o investiție care se poate face în doi ani și jumătate și costurile sunt undeva la 15-20 de milioane de euro. Costul cel mai mare vine din cabluri. 

„Și în cele ce privește infrastructura, sunt multe lucruri care pot fi făcute, dar eu cred că în primul mandat absolut necesară e șoseaua de centură care să fie preluată de la Ministerul Transporturilor și să fie realizată cu tot cu pasajele peste marile ieșiri din oraș. ”

Apoi avem chestiunea parcărilor. Le iau în ordine logică pentru că depind unele de altele. Trebuie făcute niște parcări la intrarea în oraș, construite în general parcări cât mai la periferie, trebuie incluse într-un sistem informatic toate locurile astea de parcare pe care oamenii parchează acum, trebuie plătite – chiar dacă prețul e de 20 de bani, 50 de bani, 80 de bani. Tocmai pentru că în momentul în care ai locurile de parcare în sistemul informatic cu bani, poți îndrepta oamenii spre periferie, să iasă de pe prima bandă. 

Când cu strategia de parcare ai reușit să dai niște locuri, începi să dai transport de suprafață – paranteză, unul dintre lucrurile bune pe care le-a făcut Gabriela Firea au fost aceste garduri pentru tramvaie, trebuie să facem același lucru și pentru autobuze și troleibuze, pentru a avea în sfârșit transport predictibil.  

Și, în fine, când o să avem aceste spații, o să putem vorbi și de loc pentru piste de biciclete care să existe, dar nu doar așa pentru hobby cum din păcate este azi. Și în cele ce privește infrastructura, sunt multe lucruri care pot fi făcute, dar eu cred că în primul mandat absolut necesară e șoseaua de centură care să fie preluată de la Ministerul Transporturilor și să fie realizată cu tot cu pasajele peste marile ieșiri din oraș. 

Deci vă propuneți să preluați șoseaua de centură la Primăria Capitalei. 

Da, pentru că vedem că Ministerul, având acest proiect la concurență cu Comarnic-Brașov, cu toate lucrările pe care publicul le cere, nu o să prioritizeze niciodată șoseaua de centură a Capitalei. 

Bun. Și în cazul poluării cum vă propuneți să rezolvați problema? 

Trebuie să reducem fiecare din motivele care duc la poluare. Și avem primul traficul auto, la care m-am referit prin tot ce-am spus mai devreme. După aceea, avem o poluare foarte interesantă, în fine, neașteptată, care vine din centralele individuale de gaz, fie de bloc, fie de apartament.

„Să nu mai toaletăm barbar cum o facem și să plantăm undeva la un milion de copaci ce trebuie plantați pe spațiile publice.”

Trebuie, în perspectivă, să ne ducem cât mai mult cu încălzirea centralizată către toate cartierele de blocuri. Avem o poluare a gropilor de gunoi și aici niciodată primăria nu s-a dus să măsoare ce iese de acolo. Pe problema gropilor de gunoi, trecând și la selectarea colectivă trebuie să reducem tipurile de gunoi care ajung la gropi și implicit asta înseamnă să reducem poluarea. 

Și, în fine, chestiunea șantierelor de construcții. E o chestiune atât de stupidă și nu o rezolvăm. O parte importantă din praful pe care îl respirăm în fiecare zi vine de la șantiere. Iar asta e o chestie doar de respectare a legii și supraveghere, intră în atribuțiile poliției locale. 

Spațiile verzi le pierdem. Nu avem registrul spațiilor verzi, deci trebuie făcut și trebuie integrat acel registru în planul urbanistic general ca să le stabilizăm. Apoi, calitatea copacilor – să nu mai toaletăm barbar cum o facem și să plantăm undeva la un milion de copaci ce trebuie plantați pe spațiile publice. 

Ați menționat anterior, în topul problemelor, câteva care sunt și pe lista noastră de priorități. Care este soluția la problema seismică a Bucureștiului? 

Eu am contribuit la modificarea legii OG 20/1994, legea riscului seismic. Sunt mai multe etape. Expertizare, proiectare, pe care primăria trebuie să le facă sistematic și nu o face. După care, pe intervenție există o lege foarte bună care permite cetățenilor să ia împrumuturi rambursabile fără dobândă pe 25 de ani.

Când o să ajungem în faza în care primăria e activă, adică apelează la ordonanța prezidențială și intră în casele proprietarilor care nu vor să le permită accesul – ceea ce acum nu face – în momentul în care o să avem totalitatea proiectelor de intervenție, o să fie nevoie de un împrumut de 1-2 miliarde de euro unde trebuie să avem sprijinul guvernului pentru intervenție.

Și ați mai menționat și problema încălzirii centralizate a Bucureștiului, RADET-ul. 

Da, aici am menționat mai devreme, când am vorbit de poluare, în niciun caz nu trebuie să renunțăm la sistemul centralizat de încălzire. Deci trebuie să îl păstrăm. E o problemă de producție unde ELCEN-ul are și niște scadențe europene de modernizare a procesului prin care poluează – filtre și așa mai departe, în atribuția primăriei e distribuția și aici avem de schimbat rețeaua principală, care e cea mai lungă, 1000 km.

Cred că putem să facem 100 de km pe an, ceea ce înseamnă un oarecare deranj, dar putem să facem lucrări care să dureze o săptămână în loc de 5-6 luni cum se întâmplă acum. Și, în ceea ce privește producția, în zona de nord, este indicat să încurajăm privații să construiască centrale astfel încât să scădem distanța, pentru că e mai departe și agentul termic trebuie să parcurgă o suprafață prea mare acum, în prezent. 

Cel fel de măsură vi se pare vital să luați acum, în 2020, chiar cu riscul de a pierde al doilea mandat? 

Transportul public, în toate orașele în care s-a apelat la acest lucru – adică bandă unică pentru transport public – s-a lăsat în anii ’70, când oamenii făceau ce urmează noi să facem, cu protecție armată a primarului. Deci e o chestiune de mentalitate, dar sunt convins că până la urmă oamenii vor înțelege. 

„Susțin nu numai desființarea sectoarelor și comasarea lor, ci și desființarea ca unitate administrativă a județului Ilfov. Pentru că raportul de populație București-Ilfov e foarte mare undeva 4-5 la 1 și atunci e mult mai logic să existe o singură administrație.”

Toate orașele mari din Europa și din lume au un city manager pe lângă primar. Ce calități veți căuta dumneavoastră la un city manager, presupunând că și Bucureștiul va avea unul cu rol activ?

Calități executive și, în special, de definire a proceselor. Rolul primarului e să dea viziunea, rolul city managerului este să simplifice procedurile care duc la realizarea diferitelor atribuții administrative. De exemplu circuitul actelor în interiorul primăriei, care fac ca unui cetățean să i se rezolve problema cu care vine la primărie. 

Și pentru că vorbim de echipă, puteți numi cinci experți în administrație locală pe care îi veți chema să lucreze cu dumneavoastră? 

Sigur că da, numai că eu sunt în zona asta de 14 ani. Cei mai mulți dintre oamenii care au competențe în zona asta sunt fie oameni care lucrează în zona privată și care au contracte cu primăria și pentru care nu e bine să le spui numele și să îi aduci într-un joc politic până în momentul alegerilor, fie sunt oameni din ONG-uri care, la fel, sunt într-o chestiune de non-partizanat politic. Însă, pe diferite segmente, dacă păstrăm confidențialitatea, pot să vă dau o listă de 300 de persoane. [râde] 

Cum vă veți raporta la Consiliul General în cazul în care nu veți avea majoritate? 

Partidele care sunt acum în opoziție – PNL, USR, PLUS, PMP vor avea în mod sigur 60-65% din Consiliul General și la fel și în Consiliile Locale ale sectoarelor. Iar ceea ce eu am promovat, dincolo de un mecanism comun de alegere a condidatului unic la primărie, a fost un protocol pe chestiuni importante semnat înainte de alegeri. Și sunt convins că vom ajunge la asta până la urmă. 

„O greșeală importantă a fost că în viteza de construcție a USR-ului nu am pus niște limite care să îmi fi permis azi să fiu acolo.”

Într-un interviu anterior, spuneați că o soluție pentru București ar fi comasarea primăriilor de sector în primăria Capitalei pentru o administrație metropolitană. Cum veți interacționa cu primarii de sector în viitorul apropiat și vă gândiți să ajungeți la această formă de comasare încă din primul mandat? 

Din punct de vedere juridic, legislativ, aceasta nu se poate face mai devreme de 2024. Ea trebuie pregătită astfel încât serviciile să poată să funcționeze în continuare, se poate face într-un mandat această pregătire. Și susțin nu numai desființarea sectoarelor și comasarea lor, ci și desființarea ca unitate administrativă a județului Ilfov. Pentru că raportul de populație București-Ilfov e foarte mare undeva 4-5 la 1 și atunci e mult mai logic să existe o singură administrație. 

Vedem societatea civilă din ce în ce mai activă în ultimul timp. Ce rol va juca societatea civilă în mandatul dumneavoastră? Vor fi prezente ONG-urile?

Eu vin din mediul ONG și ONG-urile au expertiză pe toate domeniile care ne interesează – de la protecția socială, la protecția câinilor comunitari sau a animalelor, la chestiuni care țin de siguranța copiilor, de revitalizarea cartierelor, urbanism. Deci toate zonele la care vă gândiți au o expertiză în ONG-uri. Fără îndoială că trebuie să beneficiem de această expertiză, ba chiar să le fie externalizată expertiza pe anumite domenii cum e protecția socială unde evident sunt mai competenți decât aparatul de lucru al primăriilor. Deci vor juca un rol activ, ar fi păcat ca un ONG-ist să nu folosească experiența lui. 

„Important este ca oamenii din București să fie mândri că locuiesc în acest oraș. Să simtă că orașul acesta le aparține, să fie bucuroși că își petrec weekendul în acest oraș, să aibă mândria că pot să contribuie și ei la dezvoltarea lui. ”

O altă problemă fierbinte despre care ați amintit și anterior sunt regiile înființate de Gabriela Firea. Ce se va întâmpla cu companiile municipale într-un mandat al dumneavoastră? 

Termoenergetica trebuie să rămână pentru că practic a preluat RADET-ul. Societatea pentru iluminat public deja trebuie să rămână și ea pentru că a preluat tot. Sigur că tot ce rămâne trebuie restructurat bine pentru a nu fi cheltuieli inutile cu directori, conducere și așa. Pentru multe din celelalte care unele au… cum e cea de managementul traficului care are niște specialiști, ele trebuie desființate și oamenii pe care îi avem buni acolo trebuie luați în administrațiile care existau deja înainte.

Și există cadrul legal pentru a desființa tot, nu? 

Fără îndoială. Consiliul General este unicul lor proprietar și poate, prin decizie, să le desființeze. 

Ultima întrebare din rândul celor tehnice. Cum ar arăta Bucureștiul, în 2028, după două mandate cu Nicușor Dan?

Lucrul cel mai important, dincolo de… putem să vorbim de școli, de sănătate, de petrecerea timpului liber, dar mie mi se pare că lucrul cel mai important este ca oamenii din București să fie mândri că locuiesc în acest oraș. Să simtă că orașul acesta le aparține, să fie bucuroși că își petrec weekendul în acest oraș, să aibă mândria că pot să contribuie și ei la dezvoltarea lui. 

Mai concret, vizual, ce vom vedea pe stradă în 2028? 

Vom vedea că în momentul în care vrei să ieși cu copilul din casă vei ști că poți să mergi pe jos să găsești un mic părculeț aproape, vei vedea că dacă vrei să duci copilul la înot, la fel, vei putea să faci asta lângă casă, vei vedea activități culturale în cartiere și oameni care nu mai au nevoie să vină în centru ca să vadă o piesă de teatru sau de artă, deci, pe scurt, ce spuneam mai devreme și părea abstract – oamenii vor simți plăcere să trăiască la ei în cartier și acolo se vor întâmpla lucruri. 

Trecem la partea a doua a interviului, la întrebările de final sau de relaxare cum le numim noi. 

Cum îi convinge Nicușor Dan pe cei care nu l-au votat în niciuna din dățile trecute să o facă acum când mai există cel puțin două variante de primari competenți care candidează? 

E mai important ca în ipoteza alegerilor într-un singur tur să existe un singur candidat de opoziție pe care, dacă se ajunge la un acord și nu o să fiu eu, o să îl sprijin.

Cred că dincolo de, bun, unii m-au votat unii nu m-au votat din publicul de dreapta, unii erau în Bulgaria, alții… [râde] la mare, cred că de data asta a devenit important halul în care Bucureștiul… pentru ca oamenii să își fixeze weekendul ăla în București. Și pentru ipoteza în care o să fiu candidatul unic, chiar dacă nu toată lumea mă iubește, faptul de a o da jos pe Gabriela Firea cred că e un argument suficient. [râde]

„Nimeni, niciodată, nu a spus despre mine că nu se poate lucra cu mine. Dimpotrivă, în oricare din mediile pe care le-am enumerat, dacă vă duceți acolo oamenii o să spună că sunt o persoană cu care se stă de vorbă, care ascultă argumente, pentru a lua decizii consensuale.”

Care credeți că a fost greșeala pe care ați făcut-o până acum în viață și pe care o regretați cel mai mult? 

Oo. Am făcut nenumărate. Dar cred că o greșeală importantă a fost că în viteza de construcție a USR-ului nu am pus niște limite care să îmi fi permis azi să fiu acolo. 

Regretați faptul că nu mai sunteți parte din USR?

Regret ce-ar fi putut să fie USR-ul cu mine acolo. 

Deci sunteți dezamăgit de cum arată USR-ul acum, fără dumneavoastră. 

Aveam o proiecție cu USR-ul. Am plecat de acolo acum doi ani și jumătate, USR-ul a făcut lucruri foarte interesante. E o diferență între proiecția mea și ce s-a întâmplat în realitate. [râde]

Sunt multe persoane din diverse zone care spun că e destul de dificil de lucrat cu dumneavoastră. Este adevărat? Și, dacă da, cum vă propuneți să rezolvați această problemă pe viitor? 

Aaaa! Asta e o întrebare foarte, foarte interesantă. Pentru că asta a ajuns să fie un mit urban. Și mi se pare foarte neplauzibil. Eu am acum 50 de ani. Am fost șase ani în comunitatea studenților români din Franța, am stat 10 ani în mediul academic, am stat 15 ani în mediul ONG. Nimeni, niciodată, nu a spus despre mine că nu se poate lucra cu mine. Dimpotrivă, în oricare din mediile pe care le-am enumerat, dacă vă duceți acolo oamenii o să spună că sunt o persoană cu care se stă de vorbă, care ascultă argumente, pentru a lua decizii consensuale. Și, deodată, la 50 de ani, am luat-o razna. Mi se pare că nu e plauzibil așa ceva. Dacă mi se dă un singur exemplu în care nu se poate lucra cu mine, sunt gata să discut pe el. 

Eu cred că sunt un om care are niște principii. În baza acelor principii au fost două sau trei decizii care nu păreau intuitive, eu sunt în continuare convins că aveam dreptate și, în orice caz, chiar dacă nu aveam dreptate, aveam dreptul la o opinie. 

Vocilor critice care spun că Nicușor Dan este un candidat fără carismă și fără umor, vă provocăm să le spuneți un banc. 

Dincolo de asta, înainte să vă spun un banc, pe chestiunea carismei, eu sunt un candidat care, fără bani, a luat 9% în 2012, în condițiile în care principalul contracandidat a dat vreo 2 milioane de euro în campania respectivă. Sunt un om care a dus un partid înființat de la 0 la 25% în București și la 9% în Parlament, ceea ce nu a mai făcut nimeni înaintea mea. Deci chestiunea asta cu carisma cred că nu este întrebarea potrivită pentru job-ul pentru care mă intervievați ca să spun așa. [râde]

Un banc… Bancul meu favorit este greierele și furnica. Și care spune așa. 

Greierele și furnica locuiau într-un mic orășel din România. Să îi spunem Făgăraș. Se întâlnesc și furnica îl întreabă pe greiere: 

 „Ce mai faci, greiere?”

 „Uite, am un concert în Făgăraș.”  

„Hmm, eu ți-am spus să fii om serios și să îți umpli cămăra pentru că iarna e grea…” 

Anul viitor, se întâlnesc din nou. 

„Ce mai faci, greiere?”  

„Uite, am un concert la Brașov” 

„Aaa, eu ți-am spus să îți ții provizii, nu o să ajungi nicăieri așa!” 

Anul viitor se întâlnesc iar. 

„Ce mai faci, greiere?”

„Uite, am un concert de chitară la București.”

„Nu e serios ce faci, nu, ți-am spus, trebuie să fii ordonat, să îți umpli cămara…”

Peste încă un an se întâlnesc din nou și furnica îl întreabă pe greiere: 

 „Și, acum, ce faci, greiere?”

„Uite, am un concert de chitară la Paris!”

Furnica se uită la el. 

„La Paris ai spus?”  

„Da, la Paris.”  

„Auzi? Dacă vezi pe unul acolo La Fontaine, spune-i că-l bag în pizda mă-sii.”