Procesul dintre Carmen Grozavu și Apele Române va avea la sfârșitul lunii februarie un nou termen

Revolta unei inspectoare de la Apele Române, detașată la 500 de kilometri de casă: "Nu accept să fiu condusă de politruci și de proștii clasei"

Carmen Grozavu (48 de ani), de 11 ani inspector de specialitate în cadrul Administrației Bazinale Someș-Tisa, a dat în judecată Apele Române pentru o măsură pe care o consideră o răzbunare a șefilor ei numiți politic la conducerea instituției.

Aceasta a fost detașată la Galați, în vara anului trecut, fără nicio explicație, după ce și-a apărat o colegă care fusese nedreptățită la un concurs pentru ocuparea funcției de conducere a departamentului în care lucrează și Grozavu.

Iată faptele, pe scurt.

Florina Rus era în primăvara lui 2020 șef interimar la Inspecția Bazinală a Apelor Someș-Tisa, cu sediul la Cluj. E a fost anunțată de superiori că trebuie să renunțe la această funcție, în favoarea unui coleg de compartiment, Valentin Avram, membru PNL.

I s-a spus că „sugestia” vine de la cel mai puternic om din Administrația Națională Apele Române, Ervin Molnar. Acesta din urmă este cel care dictase și schimbarea inginerului Ovidiu Ianculescu de la SGA Mureș cu un om din pepiniera liberalilor, dar fără nicio legătură cu domeniul de activitate – cazul a fost prezentat de Recorder. Între timp, Molnar a ajuns deputat PNL de Mureș.

Însă Florina Rus a refuzat să demisioneze, iar colegii ei și-au arătat public susținerea.

Pe 18 martie 2020, Rus e eliberată din funcție, iar interimar, până la organizarea unui concurs, e numit Valentin Avram, omul cu carnet de partid. Florina Rus se înscrie la concursul organizat în aceeași lună.

După susținerea probei scrise, e singura admisă, dar, surpriză, înaintea interviului Avram formulează o contestație prin care a cere anularea concursului. Acesta nici măcar nu participase la concurs, pentru că nu întrunise condițiile de vechime. O nouă comisie acceptă contestația, astfel că Avram rămâne interimar. Florina Rus se adresează tribunalului pentru a-și căuta dreptatea.

Carmen Grozavu, colegă cu Florina Rus la acea vreme, a semnalat că anularea concursului ridică mari semne de întrebare și încalcă flagrant legea. Și-a exprimat public nemulțumirea că politizarea instituției în care lucrează conduce la astfel de măsuri arbitrare.

În august, avea să primească cu stupoare decizia că a fost detașată la Galați, la peste 500 de kilometri de casă. Urma să locuiască într-o cămăruță din sediul instituției, unde nu era tot timpul apă caldă.

„A fost o răzbunare. Sperau că măsura asta mă va determina să-mi dau demisia și să plec. S-au înșelat. M-am săturat să ne conducă toți politrucii și proștii clasei. Voi lupta să demonstrez că, în țara asta, oamenii cinstiți nu pot fi reduși la tăcere atât de ușor”, spune Carmen Grozavu.

Ea a refuzat să meargă la Galați și a dat în judecată Apele Române și pe cei care i-au semnat decizia detașării. Într-un interviu pentru PressOne spune că miza ar fi și modificarea articolului din Codul Muncii care permite luarea unor măsuri disciplinare camuflate.

Numele ei apare și într-o adresă de e-mail de pe care s-a trimis un mesaj fostului deputat Adrian Dohotaru și în care se vorbea despre o deversare de ape uzate în Someșul Mic. Grozavu spune că este vorba despre un furt de identitate și că nu e adresa ei. Mai mult, bănuiește că ar fi o reglare de conturi în instituție, între cei veniți pe filiera PNL.

Urmează un interviu în care Carmen Grozavu povestește cum e să te iei la trântă cu sistemul.


– Numele dvs. apare în adresa de e-mail de pe care a fost trimis un mesaj în care actualul director al Administrației Apelor Bazinale Someș Tisa e amenințat că vor ajunge în presă informații legate de o deversare cu impact pentru mediu? Între timp informațiile au ajuns în presă. Dumneavoastră ați semnalat acele probleme?

– Nu, haideți să lămuresc toată situația. Acel e-mail a fost trimis de la o adresă care conținea numele meu și, mai mult, primul paragraf începea cu subsemnata Carmen Grozavu. Așadar, cine a trimis e-mailul s-a identificat ca fiind persoana mea. Pe mine m-a sunat domnul Dohotaru, cel care primise acel mesaj. S-a prezentat, nu-mi spunea nimic numele. Eu, nefăcând politică, chiar n-am știut cine e. Până la urmă mi-a spus că a primit o sesizare de la mine cu ceva evacuări de ape uzate și cu numiri politice. Poftim? De la mine? Da, de pe e-mailul dumneavoastră, mi-a răspuns.

Trimiteți-mi vă rog e-mailul să văd despre ce e vorba, i-am cerut. În timp ce vorbeam cu el la telefon, îmi verificam și e-mailul. Domnule, nu mi-ați trimis nimic. Uitați-vă în spam!, mi-a spus. Nu e! Într-un final am cerut exact adresa. Nu era adresa mea, evident, și aceasta era explicația. Făcuse cineva o adresă cu numele meu și adăugase niște cifre.

Mi l-a trimis până urmă pe e-mailul meu real. L-am citit și i-am spus: domnule, eu n-aș putea niciodată să scriu aberațiile astea. O dată pentru că atunci când vorbim de ape uzate menajere nu putem asocia cuvântul dejecții. Cine lucrează în domeniu sau cât de cât a făcut carte pe bune nu poate să vorbească precum un nespecialist. Doi la mână, nici nu se identifică cursul de apă corect, pentru că acolo nu e Someșul, ci Someșul Mic, și pe de altă parte mai și face greșeli de ortografie, folosind cratima atunci când scrie ar și veți. Domnule, eu am făcut școala pe bune, și n-aș putea comite niciodată asemenea greșeli. Vorbim de ceva ce nu se mai poate întâmpla după ce ai terminat ciclul primar.

Bun, de ce credeți că s-a folosit numele dvs.? Are legătură cu faptul că vă aflați într-un proces cu Apele Române?

– Da, e foarte simplu. În primăvara anului trecut, m-am revoltat pentru modul în care a fost îndepărtată colega mea (n.r. – Florina Rus), care era veche în sistem, un om profesionist și un coleg bun – că, până la urmă, a fi un șef bun înseamnă să fii și un coleg bun. Ea a fost îndepărtată și a fost pus în locul ei omul cu carnet de partid. În aceste condiții, acesta din urmă a vrut să mă îndepărteze. Mi-a cerut demisia în repetate rânduri, cu voce tare. Eu îmi exprimam tot timpul nemulțumirile și îi spuneam că nu procedează bine, pentru că erau și sunt în continuare foarte multe lucruri în neregulă.

Eu, sincer, îl bănuiesc pe actualul meu șef (n.r. – de la departamentul Inspecția Bazinală), dar n-am nicio dovadă. S-a folosit de numele meu în acea adresă de e-mail, o dată să-mi creeze mie probleme cu actuala conducere de la Administrația Bazinală a Apelor Someș-Tisa, deși nu mă iubește nimeni acolo că tot peneliști sunt, nu? Al doilea motiv e legat de faptul că am auzit că au avut niște conflicte între ei, deci s-ar putea să fie niște jocuri politice și niște războaie în interior la ei la partid. Eu așa cred. Oricum, m-am săturat să fim conduși de politruci și de proștii clasei, așa că am dat în judecată instituția.

Ați dat în judecată instituția pentru care lucrați din cauza unei măsuri pe care ați considerat-o abuzivă: detașarea la Galați, la peste 500 de kilometri distanță, pentru 12 luni. Aceasta a venit după ce v-ați susținut deschis colega, și ea victima unor măsuri arbitrare.

– Știți, eu nu ascund nimănui faptul că nu merg la Apele Române pentru salariul acela. Din fericire, față de alți colegi, soțul meu (n.r. – Leo Grozavu, antrenor în Liga 1) câștigă suficient de bine încât eu să pot sta acasă. Dar eu nu sunt genul de casnică, întotdeauna mi-a plăcut să fac câte ceva. Ăsta e un domeniu care mă interesează pe mine ca om, pe lângă faptul că îmi place ce fac. E o meserie pe care o fac cu mare plăcere, fiind aplecată spre subiecte care țin de protecția mediului.

Cele trei articole din Codul Muncii care reglementează detașarea angajaților. Aceasta nu se face cu permisiunea angajatului și nicăieri nu este precizată o distanță maximă față de domiciliu la care acesta poate fi detașat. Sursa: mmuncii.ro

Când mi-au făcut detașarea la Galați, s-au bazat pe faptul că eu, nedepinzând de salariul acela, îmi voi da demisia și vor scăpa cu mare ușurință de mine. În prima fază recunosc că asta a fost și intenția mea, dar toată lumea care mă cunoaște și colegii din țară mi-au spus: băi, doar nu ești nebună să-ți dai demisia și să le dai astfel satisfacție! Atunci, i-am dat în judecată prin ordonanță prezidențială și am obținut suspendarea deciziei de detașare. Pe 26 februarie e procesul pe fond, pentru anularea ei, dar acum nu mai e necesară anularea pentru că, înainte de sărbători, cei de la ABA-Prut Bârlad mi-au anulat decizia de detașare, semn că se pot descurca și fără încă un inspector la Galați.

Dar eu voi merge mai departe cu procesul pentru că vreau să demonstrez că a fost un abuz. Am făcut tot ceea ce am făcut pentru colegii mei care sunt în sistem și care nu vor să închidă ochii.

Mi s-a întâmplat ce i se poate întâmpla oricărui om cinstit din această țară care are tupeul să se opună unor nedreptăți și abuzuri făcute de politicienii care-și împing oamenii numai pentru că vor și pentru că pot, înțelegeți? Nu ai voie ca om cinstit să aperi ceea ce e corect, trebuie să taci din gură. Ce pățești altfel? Te trezești cu o detașare la Galați.

Cum ați aflat că urmează să fiți detașată la Galați? A fost o surpriză totală?

– Nu, n-a fost o surpriză. Am aflat din timp, dar n-am crezut. M-a sunat cineva de la Iași, cam cu o lună de zile înainte. Mi-a spus că se face un post la Galați și că știe că eu voi fi trimisă acolo. Postul acela a fost făcut special pentru mine, să fie clar. Altfel nu puteam fi detașată, decât pe un post vacant.

Reacția inițială a fost să mă apuc să râd. Eu? Detașată la Galați? Hai să fim serioși, acum am ajuns marele dușman al PNL-ului? Parcă eram marele dușman al PSD-ului.

N-am crezut când am fost avertizată. Totuși, să se creeze un post, să se trimită hârtii în toată țara în care, vezi Doamne, să se ceară să fie detașat un inspector. Și, până la urmă, ăștia de la Cluj să considere că eu sunt cea mai potrivită. Sigur nu e o coincidență și sigur o astfel de mobilizare nu putea avea loc decât cu concursul celui mai important om din cadrul instituției. Și acesta era Ervin Molnar, directorul general al Administrației Naționale a Apelor Române.

Ervin Molnar, fost șef la Apele Române, actual deputat PNL de Mureș

Sunt mai mult de 100 de inspectori angajați în cadrul Apelor Române? Să înțelegem din câți oameni s-a selectat tocmai numele dumneavoastră.

– Cred că sunt în jur de 180. Și m-au ales tocmai pe mine, din Cluj, să merg la peste 500 de kilometri. La Galați a scăzut numărul unităților controlabile în ultimii doi ani, nicidecum n-au crescut ca să justifice crearea unui post nou acolo. Am pus la dispoziția instanței dovezi în sprijinul acestei afirmații.

Apoi v-au pus în fața faptului împlinit. Nu v-au întrebat dacă vreți să mergeți la Galați?

– Ah, nu, nu, cum adică? Deci eu pe 26 august am primit informarea că sunt detașată. Era într-o marți, îmi amintesc exact, iar eu luni, la mai puțin de o săptămână, trebuia să mă prezint la Galați. Mutată cu acte în regulă, pentru un an de zile. Ca și în cazul Ianculescu de la Mureș.

E o practică a celor de la ANAR. Așa găsesc ei de cuviință să îndepărteze oamenii care deranjează sau pe cei care trebuie schimbați ca să-și împingă ei protejații.

La mine era ceva personal, pentru că postul era unul de execuție, nu de conducere. Pe cine să pui în locul meu? De ce? Ca să muncească? Cine vrea să muncească?

În cazul detașării, angajatorul dispune de mai mult de 8 ore pe zi cât ar fi un program normal…

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

– Dacă te detașează la Zalău, nu e o problemă. Între Cluj și Zalău sunt 90 de kilometri. Te-ai urcat în mașină și ești acasă într-o oră și 10 minute. Dar dacă ești nevoit să mergi de la Cluj la Galați, angajatorul dispune practic de aproape tot timpul tău, dispune de viața ta timp de un an.

Vinerea e zi lucrătoare, da? Dacă te urci vineri după amiaza în mașină și ajungi noaptea la Cluj, propriu zis tu ai sâmbăta liberă, pentru că duminică trebuie să te urci din nou în mașină, devreme, ca să fii luni la serviciu.

Asta e culmea, că nu există în lege nicio limită de distanță. Te pot detașa, de acord, dar să fie o limită de distanță, pentru ca măcar weekend-ul să-ți fie respectat. Că trăim și într-o țară în care n-avem autostrăzi. Soțul meu avea în Germania un coleg care făcea naveta de la 400 de kilometri, pe cuvânt dacă nu. Dar omul se urca pe autostradă și în două ore, maxim, era la muncă. Având în vedere că mai trăim și-n țara în care trăim, faci 150 de kilometri în două ore jumătate.

În fine, eu sunt foarte dezamăgită de ceea ce se întâmplă. Spuneam la finalul lui 2019, pe vremea PSD-ului, cu mâna pe inimă: domnule, mai rău ca acuma nu are cum să fie. Și uite că am ajuns, în 2021, să spun că este mai rău de nu știu câte ori decât în urmă cu un an.

Și înțeleg că la toate instituțiile de stat e așa. Se îndepărtează oameni bine pregătiți. E ceva de vis urât. Nu știu unde merge țara asta și încotro. Au ajuns să pună până și femeile de serviciu pe criterii politice. Este de vis urât.

Crezusem că asta e specialitatea PSD-ului, marcă înregistrată.

– Așa am spus și eu. Știți ce e cel mai dureros? Că am ieșit atâtea seri în stradă la Cluj, am fost inclusiv la București la proteste legate de ordonața 13. PSD e clar că ne conduce de 30 de ani și numai rău și mai rău. Eu nu fac politică, dar nu ezit să-mi spun părerea ca cetățean, indiferent de cine se află la conducerea țării sau a vreunui minister.

Am zis că ăștia (n.r. – PNL) sunt altfel, dar am ajuns la concluzia că fac abuzuri mult mai grave. Pentru că se duc în profunzime. PSD schimba maxim la nivel de directori generali – și credeți-mă că știu, am asistat peste zece ani la schimbări de tot felul și numiri politice. Niciodată nu umblau la șefi de servicii, să aducă oameni din ăștia ca din lună picați. La noi sunt tot felul de șefuți acuma, s-au inventat tot felul de posturi, numai ca să-i aducă. Și toți picați ca din lună. Ca agheasma, nici nu te ajută, nici nu te încurcă. Pui pe cineva într-un birou să stea, să nici nu știi că există? Asta mai poate fi o situație tolerabilă că doar știm cum funcționează lucrurile la noi. Dar în posturi cheie e nevoie de profesioniști.

Avem vârsta pe care o avem și eu, și soțul meu, și crede-mă că de vreo doi ani de zile tot asta discutăm, să plecăm din țară. S-o luăm de la zero în altă parte. Atâta suntem de scârbiți de ceea ce se întâmplă. Și nu văd nicio îmbunătățire sau să dea lumea semne că se va trezi.

E adevărat că, la Galați, vi s-au oferit condiții umilitoare de cazare?

– Eu am trimis hârtie la Galați – nu că aveam de gând să mă duc – să văd ce și cum. I-am anunțat că voi veni cu tatăl meu, care are 73 de ani și e dependent de aparat de oxigen. Am un tată bolnav cu care trebuie să mă duc după mine, dar nu mă întrebase nimeni oricum ce probleme am.

Mi s-a răspuns că există spații de cazare acolo la SGA. Am sunat pe cineva, la Galați, și mi-a zis așa: vai de capul meu, astea au fost făcute pentru cine vine în delegație, dar nu vine nimeni, e așa ca o cameră de cămin. Mi-a trimis poze. La etajul superior al clădirii, printre alte birouri, era o cameră cu două paturi ca la internat și un dulap. Nu tu bucătărie, nu tu nimic. Și acolo ar fi trebuit să stau eu un an de zile. Cu o băiță acolo, deși am fost avertizată că nici apă caldă nu prea este. Ziceau că SGA-ul este pe centura orașului, într-o zonă din asta de te sperii.

Bineînțeles că nimeni nu s-a gândit vreo secundă că mă duc eu acolo. Se așteptau să-mi dau demisia. Detașarea a vizat înlăturarea mea de acolo.

Păi când s-a detașat domnul Mureșan de la Senat, director la ABA Cluj, i-au plătit o chirie în centrul orașului.

În fine, nu e normal să existe posibilitatea legală – pentru că tot ce au făcut împotriva mea este perfect legal – ca în momentul în care nu-ți place de fața unuia să-i poți face chestia asta. Asta e problema. În clipa în care cineva deranjează poți face asta: hai să te detașez puțin să-ți treacă indignarea. E o problemă cu acest articol de lege care trebuie modificat în așa fel încât să nu mai poată fi folosit ca sancțiune disciplinară.

Ar fi existat alternativa să demisionați, să ieșiți din sistem. De ce n-ați mers pe drumul acesta?

– Eu am introdus acțiune și mă judec cu Apele Române dintr-un singur motiv. Încerc să demonstrez pe cale legală că am fost victima unui abuz. Credeți că n-aș fi putut apela la persoane influente ca să rezolv problema legată de detașarea mea? Dar nu am vrut. Nu am vrut. Pentru că am zis că, dacă și eu mă folosesc de aceleași unelte ca și ei, nu sunt cu nimic mai bună decât ei.

Traficul de influență este cancerul acestei țări. Vreau să demonstrez că orice om cinstit din țara asta care este abuzat poate alege calea legală și să aibă câștig de cauză. Cei care mi-au semnat detașarea vor plăti. Banii o să-i donez unei asociații care se ocupă de protecția animalelor.

Cine v-a semnat detașarea?

– Șeful de atunci de la Administrația Bazinală a Apelor Someș-Tisa, Adrian Mureșan (n.r. – în prezent director adjunct), tot venit prin detașare de la Senat. În instituția asta se pare că nimeni nu dă examen ca să ocupe un post. Așa se perindă tot felul de politruci. Valentin Avram, șeful de la departamentul meu, n-a semnat, dar e la propunerea lui.

Eu mă chinui de luni de zile să demonstrez că mi s-a făcut o nedreptate. Îmi iau tot felul de concedii pentru a nu mai merge acolo, acum sunt în concediu fără plată. Un om normal, care depinde de venitul acela, nu-și poate permite să se angajeze într-o astfel de luptă de uzură. Să se ducă să stea numai prin concedii și fără plată? Eu am o situație fericită, dar asta nu înseamnă că, dacă ești un om normal care depinde de salariul pe care-l primește, nu ai voie să te revolți împotriva abuzurilor care se fac.

Știți ce a pățit colega mea, fosta mea șefă? I s-a scos postul la concurs ca să-l poată numi pe omul cu carnet de partid.

Femeia asta s-a înscris la concurs. Pe principiul că fiecare cum trăiește, așa și gândește, și-au făcut calculele în felul următor: domle‘, hai c-o lăsăm pe proasta asta să dea concurs, că și așa nu poate să știe. Că ei dacă numai prin concursuri aranjate au trecut prin viața asta, ca rața prin apă, nu pot concepe că un om normal, care a terminat o facultate pe bune, care a făcut școală pe bune, poate să fie la înălțimea cerințelor profesionale pe care le implică un post. Surpriză, mai sunt și astfel de oameni pe planeta asta. Nu toți își termină facultățile cu sarsanaua și nu știu să scrie în limba română, lucruri de gramatică elementară.

Și atunci au lăsat-o să dea concursul. S-a dus și a luat proba scrisă cu 95 de puncte din 100 posibile. Până la afișarea rezultatelor nimeni nu avusese nimic de obiectat. Și, dintr-odată, domnul Valentin Avram s-a dus și a depus contestație, în condițiile în care el nici nu participase la concurs. A depus contestație și ăștia i-au aprobat-o.

S-a făcut ferfeniță legea, cred că nu există articol neîncălcat din respectiva lege.

Și acuma și ea se judecă să-și caute dreptatea. În țara asta trăim, sunt atât de revoltată și de îngrețoșată că-mi vine să mă duc la ei în Parlament. Nu contează că-s galbeni, că-s roșii, puteți pune semnul egal între politican român și infractor. Nu mai pot efectiv, nu mai pot.

Ce-ați apărat atunci, o prietenă, un principiu?

– Am apărat un principiu și o colegă. Într-o societate normală, acolo unde lucrurile funcționează corect, nu se va întâmpla să schimbi pe cineva competent, doar pentru că altcineva își dorește acel post. Am făcut o scrisoare către Ervin Molnar, șeful nostru de la ANAR, am sunat la secretariatul ANAR nu știu câte zile la rând să solicit audiență, să merg la Molnar și să-i spun că fac o greșeală. Toți colegii am semnat o hârtie de susținere pentru colega noastră în care am spus că s-a făcut o nedreptate.

Și a fost numit în locul ei un om cu mari probleme de comportament și de calitate umană, pe de o parte. Pe de altă parte, a fost numit un om care habar nu are. Ha-bar-nu-a-re! Contestația lui a fost aprobată prin încălcarea gravă a legii, iar concursul a fost anulat. Florina Rus n-a mai susținut proba orală, e în proces cu ANAR, iar Valentin Avram conduce departamentul de inspectori de specialitate în gospodărirea apelor la ABA Someș-Tisa.

Ce v-au spus familia și colegii? La noi mai e și cultura asta a pasivității, nu ne prea amestecăm nici măcar acolo unde chiar ne fierbe oala.

– Părinții mă tot sunau când erau protestele de stradă legate de ordonanțele pe legea Justiției: o să te dea ăștia afară – că era PSD-ul la putere atunci – că tu ești angajată la Stat și tu tot numa’ scrii de ei pe Facebook. Când a fost cu Florina, au zis da, că procedez bine, că e just să iau atitudine. Soțul m-a susținut, mi-a spus că nu e normal ce se întâmplă și mă susține până la capăt. Și el e sătul de tot ce se întâmplă.

Spuneați că ați întâlnit și profesioniști în domeniu.

– Bineînțeles.

Ei cum suportă gândul că au fost conduși și sunt conduși mereu de oameni care ajung în funcții cheie nu pe criterii legate de performanță?

– Foarte greu. E foarte interesant că în clipa în care eu am primit decizia de detașare au început să curgă pe messenger, pe whatsapp – de la numere pe care nici nu le cunoșteam – o grămadă de mesaje de încurajare. Asta m-a făcut cel mai mult să merg mai departe. Erau și profesionști din domeniu, din întreaga țară, oameni despre care știam că nu sunt înregimentați politic și că își văd de treabă și muncesc cinstit. Când ei îți spun – nu renunța, fă-o pentru noi! – asta îți dă curaj.

Pe față, însă, foarte puțini au curajul să vorbească. Trăim într-o realitate crudă, oamenii depind de acel serviciu. Și eu nu sunt de principiul că locul de muncă la Stat e unul călduț. Dar într-o realitate pe care eu refuz s-o înțeleg și s-o accept așa stau lucrurile: ești într-un loc călduț, te poate da afară greu, doar dacă i se pune pata unui prost din ăsta pe tine, îți vezi de treabă, nimeni nu are nimic cu tine, nu ești într-o competiție, la stat pe criterii de profesionism nu o să fii pus niciodată șef, decât atunci când chiar nu au pe cine. Șef mare nu te pune nimeni pe alte criterii decât cele politice. Iar ăștia de mai jos muncesc. Nu e niciun fel de competiție ca într-o companie privată. La stat nu există promovare pe principii sănătoase, asta-i realitatea.

În 11 ani de când sunt la Apele Române, parcă cu fiecare an este mai rău, serios. Nu mai are nicio noimă, iar cei care ne conduc nu realizează cât de importantă e instituția asta. Și cât de important e să pui profesioniști să se ocupe de treaba asta. Nu au cum să realizeze. Numai prin simplul fapt că legea apelor trebuie modificată în foarte multe sensuri și nimeni n-o face, deși sunt propuneri anual din partea noastră, a oamenilor care muncesc pe teren. Ele nu se regăsesc niciodată în modificările legii. Asta denotă că nimănui nu-i pasă. Dezamăgire totală, asta simt legat de ce se întâmplă în țara noastră.

Dar, în schimb, știu că fac presiuni să schimbe articolul 8, nr. 5, din Contractul Colectiv de Muncă. Cel care prevede că un candidat pentru un post de șef de compartiment trebuie să aibă 4 ani de vechime, din care minim 3 în domeniul gospodăririi apelor. Ca să poată pune chiar pe oricine, să nu se mai împiedice de chestii mărunte și să poată pune pe oricine.

Doar se băteau cu pumnul în piept liderii PNL că vor să depolitizeze administrațiile naționale. Intenția celor din conducerea ANAR de a anula acel articol este cea mai bună dovadă că vor să facă tocmai invers.

Cred că Ianculescu zicea la un moment dat – și așa și este – că la copilul meu i-am spus învață, învață, învață. Nu știu dacă în țara asta mai merită să învețe cineva, pe bune. Nu cred că mai merită să-ți îndemni copilul să fie cinstit, să învețe, să nu știu ce… Nu mai are rost, pentru că faptul că ai ceva în cap nu e un criteriu de reușită. E ultimul care contează la cum merg lucrurile.

Actualul deputat Ervin Molnar a răspuns inițial la apelul reporterului PressOne. A cerut amânarea discuției pe mai târziu, motivând că e ocupat. Apoi n-a mai răspuns la telefon. Deputatul a revenit după publicarea materialului cu o poziție, într-un mesaj pe Facebook. O publicăm mai jos.

Este regretabil că îmi folosiți numele pentru tot ce se întâmplă în țara asta, în cadrul Apelor Române. Eu vă reamintesc că am fost director general al AN Apele Române (sediul central) și nu al vreunei Administrații Bazinale, care, de altfel, au personalitate juridică și bineînțeles director. Citind articolul scris de dvs., vă aduc la cunoștiință că nu cunosc persoana din articol care mi-a folosit numele, spunând că eu am dispus asemenea lucruri și nu am nicio legătură cu acest subiect.

Se pare că în momentul în care am devenit candidat la funcția de deputat, brusc au început persoane nemulțumite de unele decizii luate de directorii instituțiilor în care își desfășoară activitatea, să folosească numele meu pt. a discredita persoana mea și a partidului din care fac parte! AN Apele Române are aprox. 8400 de angajați și 11 Administrații Bazinale în subordine. Credeți că un director general poate ști tot ce se întâmplă în toată țara? Directorii de ABA sunt cei care conduc și decid organizarea și funcționarea instituților pe care le conduc și nicidecum dir. general. Instituția pe care eu am condus-o nu a avut niciun fel de proces cu niciun subordonat. Probabil doamna pe care ați menționat-o a dat în judecată angajatorul, care cu siguranță nu este ANAR. Referitor la detașări, acestea sunt reglementate de codul muncii, iar oportunitatea acestora o stabilește conducătorul instituției. Îmi este greu să mă pronunț asupra oportunității unei detașări efectuată de un alt angajator.”

Ervin Molnar minte sau a semnat ca primarul. Mai jos vă prezentăm un document care demonstrează faptul că știa de situația de la Cluj. E un răspuns la petiția formulată de Carmen Grozavu și colegii ei, în februarie 2020, în care aceștia cereau să se revină asupra deciziei demiterii Florinei Rus. Hârtia e semnată de Molnar, care spune că a dispus formarea unei „comisii de cercetare” și că în urma concluziilor va formula și un punct de vedere. Lucru care nu s-a mai întâmplat.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...