Tinerii români despre stagiul militar voluntar în termen: „Nu cred că apărăm nimic cu Armata noastră”

Luiza Popovici

Reporter

PressOne a vorbit cu mai mulți tineri români despre cât de disponibili sunt să participe voluntar la instruirea militară și i-am întrebat și cum se raportează ei la siguranța țării. Pentru unii, proiectul de lege prin care s-ar introduce serviciului militar voluntar in termen, adică instruirea militară a populației pe o perioadă de maxim 4 luni, e sinonim cu „un curs de prim ajutor”, alții s-ar feri de orice formă de război prin fugă, iar cei mai optimiști dintre ei susțin că „ar lupta, fără îndoială.”

Mai mulți oficiali europeni și din conducerea NATO au avertizat în ultimele săptămâni că războiul dintre Rusia și Ucraina s-ar putea extinde în următorii cinci ani pe continent. Între timp, aliații NATO sunt îndemnați să-și pregătească armatele naționale. Într-un interviu recent, Șeful Statului Major al Apărării din România, generalul Gheorghiță Vlad, trage un semnal de alarmă cu privire la vulnerabilitățile Armatei Române în caz de război.

Militar voluntar în termen

Ministerul de resort (MApN) a propus un proiect de lege în vara anului 2022, care privește modificarea normelor privind „pregătirea populației pentru apărare”. Noutatea este introducerea serviciului „militar voluntar în termen”, adică un stagiu militar de instruire, voluntar, cu durată de aproximativ 4 luni.

„Pe timp de pace, cetățenii români, bărbați și femei, cu domiciliul stabil în România, cu vârste cuprinse între 18-35 de ani, care nu au îndeplinit serviciul militar activ sau în rezervă, pot solicita Ministerului Apărării Naționale participarea, pe bază de voluntariat, la un program de pregătire militară de bază, cu durată de până la 4 luni, în calitate de militar voluntar în termen”, se arată în proiect.

Înrolarea în mod voluntar ar avea ca scop creşterea cantităţii şi calităţii rezervei de mobilizare, care s-a diminuat progresiv începând cu anul 2007, de când s-a renunțat la stagiul de armată obligatoriu. De exemplu, doar anul trecut, peste 6000 de angajați au părăsit Ministerul Apărării.

Ceremonia de învestire a noului şef al Statului Major al Apărării, în Bucuresti, 30 noiembrie 2023. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Cetățenii care ar aplica pentru acest program ar beneficia de condiții similare celor oferite militarilor în termen, cu grad de soldat: cazare gratuită, echipament, de hrană, asistență medicală și medicamente, dar și de o indemnizație lunară. Militarii voluntari în termen ar putea primi și trei salarii medii brute, la finalul stagiului. Decizia încă se negociază.

La acest moment, propunerea legislativă a trecut de comisia de apărare și a ajuns la Ministerul Finanțelor. Urmează să intre în Parlament în regim de urgență.

„O să fug ca un șobolan în altă parte”

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Resursele Armatei Române sunt limitate nu doar în ceea ce privește echipamentele și muniția de luptă, dar mai ales în zona resursei umane. Numărul de militari profesioniști din România este de aproximativ 80.000 în prezent, iar un efectiv suficient ar trebui să se apropie de 120.000 de persoane, afirmă generalul Gheorghiță Vlad, șeful Armatei.

Cu toate acestea, tinerii cu care am stat de vorbă nu s-ar înghesui să se alăture stagiului militar de pregătire - poate doar dacă ar fi obligatoriu. Dar chiar și atunci unii dintre ei iau în considerare închisoarea sau exilul.

Radu are 27 de ani și se împotrivește vehement ideii „de a avea viața pusă în pericol”.

Radu nu se consideră parte din disputele care iau naștere între state, iar dacă stagiul militar voluntar ar însemna ca la un moment dat să fie chemat pe front, atunci răspunsul este un „nu” hotărât în cazul lui.

„Planul meu ar fi să fug cât mai departe de orice formă de conflict militar, pentru că mie mi se cere să-mi pun viața la mijloc pentru niște dispute politice, etnice, religioase, care nu țin de mine concret. Iar dacă ar fi obligatoriu, probabil că aș înfunda pușcăria pentru că nu l-aș face. Nu o să-mi dau viața pentru alții, niciodată”, spune Radu. În scenariul unui potențial conflict, nu are încredere în forța Armatei Române, dar îl liniștește parteneriatul NATO.

Ce armament produce România

Armamentul produs în România este depășit și nu respectă standardele echipamentelor NATO, iar reabilitarea ar dura în jur de „30 de ani, pentru ca industria națională de apărare să ne poată produce muniția de care avem nevoie”, spune generalul Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major.

Romarm, principalul producător şi exportator de produse militare din România, cu o cifră de afaceri de 100 de milioane de dolari pe an, vinde în fiecare an către Armata Română, principalul beneficiar, aproximativ 5-10% din producția totală. Restul vânzărilor merg la export. Compania de stat nu este însă în cea mai sănătoasă stare din punct de vedere economic, iar cheltuielile depășesc de multe ori veniturile.

Citește și: Tancuri și rachete de miliarde de dolari. Ce conține lista de cumpărături de armament a României

Astfel, muniția și echipamentele necesare soldaților români sunt importate de la alți producători străini, pentru că sunt mai ieftine și de multe ori la o calitate superioară, relatează Europa Liberă.

Rachetele Patriot asigură apărarea împotriva atacurilor aeriene cu rachete sau avioane. Foto: Cateyeperspective, Dreamstime.com

2% din PIB a fost alocat înzestrării Armatei Române în ultimii 6 ani, iar din 2023 bugetul Apărării Naționale a fost majorat aproximativ cu 50%, dintre care aproape 40% ar merge către investiții.

Anul trecut, șeful Direcției Generale pentru Armamente, general-locotenent Teodor Incicaș, declara într-un interviu că fundamentarea programelor de înzestrare și achiziția propriu-zisă a echipamentelor militare „nu se întâmplă în același an, pentru că ar fi imposibil”.

Potrivit Armatei Române, aproximativ 50 de programe cu achiziții sau derulări de programe erau în așteptare în 2023. În total, achizițiile de armament depășesc 20 de miliarde de euro, o premieră absolută pentru România. Printre altele, Armata ar urma să fie înzestrată în următorii ani, printre altele, cu 200 de rachete Patriot, avioane F-35 de ultimă generație și drone.

Tinerii nu au încredere în Armata Română

La intrare în Parcul Cișmigiu, intru în vorbă cu patru tineri. Au între 18 și 20 de ani. Niciunul dintre ei nu ar participa la programul voluntar de instructaj militar pentru că nu sunt pasionați de domeniu, dar și pentru că nu văd valoarea unui astfel de proiect.

„Dar de ce nu m-aș duce direct în armată, în loc să fac acest curs?”, se întreabă David confuz.

Nu i se par suficiente patru luni de antrenament pentru a lupta pe front. El crede că tinerii care vor auzi de acest program îl vor asocia automat cu „frica de moarte”. Iar în ceea ce privește securitatea României, în ochii lui, forța Armatei Române nu îi dă încredere, într-un scenariu de război.

Miruna, în schimb, spune că acest instructaj „e mai bine decât nimic”, dar nu crede că este pentru ea. Când o aude, David se încruntă. „Îți pui viața în pericol, e periculos, nici un om normal la cap n-ar vrea să lupte. Doar dacă îți iubești țara foarte mult și vrei să o aperi, dar dacă e să ne raportăm așa, cam nimeni n-ar fi în stare să facă asta.”

„Nepasionați de subiect” sunt și alți doi adolescenți, de 17 ani, care admit că nici nu s-au gândit vreodată la perspectiva înrolării temporare. Așa că discută despre tema la matematică.

Cu ghiozdanele în spate stau sprijiniți de gardul parcului. Unul pufăie dintr-o țigară, celălalt își ține mâinile în buzunare.

„Nu m-aș băga”, spun cei doi, aproape în același timp, uitându-se unul la celalalt. Apoi mi-o retează, pentru că au lucruri importante de făcut.

„Mă grăbesc acum, că am test la mate mâine. Scuze, sunt grăbit, pa.”

... dar au încredere în NATO

O părere mai optimistă are Matei, major de puțin timp. El admiră inițiativa și o vede chiar necesară, mai ales că avem un război la granițe.

„Eu zic că ar fi un lucru destul de bun, deoarece trebuie să ne apărăm și țara, iar acest instructaj militar este obligatoriu în unele țări. În același timp, îmi e și teamă, dar aș lupta într-un război pentru România”, afirmă el.

Cu toate acestea, în vreme de pace nu s-ar oferi voluntar să ia parte la instructajul militar propus de Ministerul Apărării Naționale. Doar în situație de criză și doar dacă brusc ar deveni obligatoriu.

„Voluntar, nu prea, că nu am o înclinație spre armată.”

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

În contextul îngrijorărilor populației cu privire la instructajul propus, recent a avut loc o întâlnire a ministrului român al Apărării, Angel Tîlvăr, cu parlamentarii din comisiile de specialitate ale Parlamentului și șeful Statului Major al Armatei, în care s-a dezbătut, printre altele, și proiectul privind pregătirea populației. În cadrul ședinței, Preşedinta Comisiei de apărare din Senat, Nicoleta Pauliuc (PNL) a dat asigurări că nu există pe masă varianta introducerii unui instructaj militar obligatoriu.

Matei nu crede că e singurul tânăr care e rezervat când vine vorba de război și îmi spune și de ce. „Este un lucru destul de greu, trebuie să depui efort fizic, mai ales că nu sunt toți capabili. Trebuie să reziști psihic la unele eforturi pe care le depui acolo, la comanda generalilor.”

Plus că nici reputația Armatei Române nu îl încurajează: „Armata noastră nu prea are destulă forță, cum ar fi terestră, din punct de vedere al tancurilor, nici din punct de vedere ale avioanelor, dar este bine că suntem în NATO și ei ne pot apăra într-un fel.”

Crede că dacă conflictul dintre Rusia și Ucraina ar escalada „suntem primii puși pe front, deoarece suntem fix la graniță, deci nu prea pot să mă bazez că scăpăm cu bine”. În cele patru luni de instructaj militar pe care le propune proiectul de lege, Matei crede ca se învață doar strictul necesar, cel mult să tragi cu o armă, iar pe front crede că e nevoie de mai mult de atât.

„E suficient numai dacă vrei să tragi cu arma, dar în rest nu mi se pare destul. Un an ar fi ok ca să poți să lupți pe front.”

Milenialii cred că Armata „maturizează”

Șeful Statului Major al Apărării spune într-un interviu recent că stagiul militar voluntar ar acoperi mai multe exerciții practice, necesare într-un război și pe alocuri utile și civililor. Printre acestea el enumără următoarele: „Să tragă cu arma, să se orienteze într-un mediu dificil, să supraviețuiască, să se protejeze împotriva armelor chimice, să își facă o decontaminare personală”.

Perspectiva beneficiului personal din urma parcurgerii stagiului militar îl încântă și pe Flavius. El a depășit intervalul de vârstă vizat de program, are 37 de ani și spune că depinde de perspectiva cu care privești spre inițiativă.

„Te ajută pe tine ca persoană, nu e o responsabilitate. Adică dacă pui problema că ai face-o pentru stat, nu o să ajute, că statul nu îți dă nimic în sine. Dar dacă o faci pentru tine sau ca să fii pregătit, acolo aș vedea un lucru benefic.”

Spune că ar participa la acest program „fără îndoială” și că l-ar recomanda tinerilor.

„Majoritatea aleg să plece sau să facă ceva mai ușor. Și, în general, tinerii se concentrează mai mult pe calculator, jocuri online, decât să trăiască și viața propriu-zisă. Când se lovesc de probleme, în loc să le rezolve sau să caută o soluție, mai mult se duc să joace sau caută să fugă de realitate”, spune Flavius.

Crede că e nevoie de o schimbare, că tinerii nu ar lua suficient în serios amenințarea războiului. În prezent, în viziunea lui Armata Română e „destul de slab pregătită, atât ca armament, ca coordonare, absolut tot, slab din punctul ăsta de vedere. Și totodată nici nu este respectată de cetățenii țării, de lume, în general.”

„Tinerii nu sunt siguri pentru ce luptă”

Mara este studentă la Drept și are 20 de ani. Din perspectiva ei, programul de pregătire a populației este util. „Atâta timp cât este voluntar și se duce cine vrea, cred că e ok. Pentru că dacă nu ești, de exemplu, la o facultate, nu ai studii superioare și nu ai cu ce să-ți ocupi timpul, e o idee foarte bună. Dar dacă ar fi fost impus și obligatoriu pentru toată lumea, atunci nu cred că ar fi fost ok.”

A auzit discuțiile despre scenariul extinderii războiului și se teme de deznodământ, mai ales dacă și România ar lua parte în vreun fel la conflict. „Cred că suntem foarte înapoiați pentru o luptă și dacă vine un război, suntem primii morți.”

La ieșire din Parcul Cișmigiu, Alex, la 19 ani, crede că perspectiva unui război pentru un tânăr cu vise și planuri de viitor este ca și cum „ ți se ia oportunitatea de a-ți schimba viața”. Crede că tinerii sunt reticenți la ideea de a se pregăti pentru o luptă, deoarece „nu sunt siguri pentru ce luptă, mai exact”.

Voci ale generației trecute de 50 de ani sunt și mai reticente cu privire la ce ar însemna un instructaj militar. Motivele sunt însă cu totul altele și țin mai degrabă de durata stagiului, mai ales că majoritatea au făcut armata.

„4 luni de pregătire reprezintă foarte puțin pentru a trimite pe cineva pe front. Eu am făcut armata după facultate, 9 luni. A fost o vacanță frumoasă, dar atât. E trist că se vorbește de astfel de lucruri, sper să nu ajungem la război”, spune Cosmin D.

Crede că situația de la granița cu Ucraina este cu mult diferită față de acum 30 de ani, când tinerii se înrolau în armată cu altă motivație: „Nu existau tensiuni, riscuri de conflict în zonă și eu vedeam instructajul militar ca pe o vacanță, pur și simplu. La vârsta aia, tânăr fiind.”

În definitiv părerea lui este că tineri ar trebui îndemnați întotdeauna spre a menține pacea, indiferent dacă „conflictele armate sunt justificate în unele situații, că ne apărăm”, dar „până la urmă, asta e lumea în care trăim. E nevoie de securitate, nevoie de armată și oamenii nu înțeleg că escaladările nu-s bune”.

Cum se pregătesc alte țări europene

Despre scenariul unui conflict extins pe continent, sinonim cu înfrângerea Ucrainei și invadarea altor state, au vorbit și președintele român sau premierul. „România nu a fost niciodată mai sigură din acest punct de vedere (al securității n. red.) ca astăzi”, crede Klaus Iohannis.

„Deci haideți să stăm liniștiți, că România nu va intra în niciun război. Chiar dacă este an electoral, cred că trebuie să fie o linie roșie cu anumite lucruri, cu care ne jucăm și cu care nu ne jucăm”, a transmis și Marcel Ciolacu.

Șeful armatei britanice, generalul Patrick Sanders, a fost printre primii care a declarat că populația civilă ar trebui să se pregătească de un eventual război cu Federația Rusă prin „măsuri pregătitoare”, adică instruirea militară a civililor printr-un program național, precum cel din Suedia, exemplu de care autoritățile vorbesc și în România.

Și Generalul-locotenent Alexander Sollfrank, comandantul centrului logistic militar al NATO din sud-vestul Germaniei, vede posibilitatea extinderii conflictului dintre Rusia și Ucraina. Insistențele sala publice s-au îndreptat către reducerea birocrației în eventualitatea transportului de echipamente și armament NATO în țările afectate. În prezent, oficialii susțin că cea mai mare problemă a alianței ar fi lipsa unui acord care să grăbească intervenția altor aliați cu echipamente și armament în teritoriul afectat.

Între timp, Olanda, Polonia și Germania, ca răspuns la îngrijorările ridicate în spațiul public, au semnat un acord menit să reducă birocrația pentru deplasarea transfrontalieră rapidă a trupelor şi armamentului de-a lungul unuia dintre principalele coridoare care duc de la Marea Nordului la flancul estic al NATO, în caz de nevoie.

În luna Ianuarie a început „Steadfast Defender”, cel mai mare exercițiu militar de simulare a unui război de la Războiul Rece, în Virginia, Statele Unite. Exercițiul se va derula până în luna mai și vor participa aproximativ 90.000 de soldați de pe ambele părți ale Atlanticului. O a doua parte a exercițiului se va concentra pe forța de reacție rapidă a NATO în Polonia și pe flancul estic al alianței.

Acest text face parte din seria de articole pe care le propune TEFI, un proiect editorial transfrontalier, dezvoltat de unele din cele mai puternice redacții din centrul și Estul Europei: Gazeta Wyborcza (Polonia), Magyar Jeti / 444 (Ungaria), SME (Slovacia), Bellingcat (Olanda), PressOne (România), unite într-un consorțiu finanțat din fonduri europene și care își propune să promoveze teme ce țin de securitatea națională și regională.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€