Șmecheriile unui mare pișicher: cucul

Laurențiu Manolache

Redactor

Când o pasăre cât o vrăbiuță hrănește cu sârg o alta mult mai mare și cu un penaj deloc asemănător, este foarte probabil ca namila profitoare să fie un cuc.

Doctorul veterinar Szabo József Iosif (71 de ani), din Odorheiu Secuiesc, a surprins în iulie 2016 la Vărșag, în județul Harghita, o imagine cât un film de lungmetraj. Fotografia avea să fie postată în acest an pe Facebook de filiala clujeană a Societății Ornitologice Române (SOR).

Un măcăleandru adult, o „schijă” de pasăre cu portocaliu pe față și pe piept, îi dă să mănânce unui ditamai cucul, dotat cu penaj de juvenil și, ținând cont de locul unde a fost pozat, capabil deja să zboare.

Din fotografie aproape că răzbate cerșitul zgomotos al cucului, pe care nătăflețul de măcăleandru pare să-l înțeleagă perfect.

Dacă imaginea v-a ispitit să-l asemănați pe tânărul parazit al lumii păsărilor cu vreun parlamentar penal și, din această pricină, să-l judecați cu asprime, comparația ar fi profund nedreaptă pentru zburătoare.

Cucul nu și-a cunoscut niciodată părinții naturali. Încă dinainte de a ecloza a fost părăsit de „mamă” în cuibul altcuiva. Oul din care a ieșit s-a aflat în primejdia de a fi identificat drept străin și, astfel, de a deveni un reziduu biologic.

Pentru a scoate capul din găoace, cucul a fost nevoit să spargă o coajă neobișnuit de groasă. Apoi s-a zbătut din greu să îndepărteze din cuib ouă sau chiar pui ai părinților adoptivi.

Programat genetic să crească mai mult și mai repede decât celelalte progenituri din cuib, a fost sâcâit de foame de dimineață până seara. Cuibul construit de o femelă măcăleandru pe măsura ei a devenit rapid neîncăpător. Poate de aceea cucul a ajuns să fie fotografiat pe cablu.

„Cucul aproape că prăbușea cuibul, iar părintele adoptiv
nu mai prididea să-l hrănească”

Biologul Sebastian Bugariu (35 de ani), de la SOR, spune că „specia de cuc de la noi, Cuculus canorus, este specializată să paraziteze specii de paseriforme, de exemplu măcălendri, lăcari, silvii și codobaturi”.

Pasărea care doarme în zbor

Șarpele rău, furios și iute

Determinatorul Birds & Birdwatching, de David Alderton, scrie că „femela de cuc lasă un singur ou în cuibul speciei parazitate”.

Sebastian Bugariu. Foto: Lucian Muntean

Bugariu adaugă: „Când eclozează, puiul cucului din România aruncă celelalte ouă din cuib. Alte specii de cuc tolerează mai mult puii perechii adoptive”.

Birds & Birdwatching evidențiază avantajele parazitului:

„Puiul de cuc eclozează primul și poate apoi să arunce din cuib ouăle sau ceilalți pui. Monopolizează astfel resursele de hrană aduse de părinții săi adoptivi. Orice alt pui care supraviețuiește primei etape moare mai târziu, fiindcă pierde competiția pentru hrană cu uriașul coleg de cuib”.

Sebastian Bugariu arată resorturile care determină părintele adoptiv să aibă atâta grijă de cuc:

„Când puiul crește la dimensiunile părinților adoptivi, aceștia îl hrănesc în continuare. Prin urmare, hrănirea este o chestiune de automatism. Dacă acest comportament – cerșitul și hrănirea – este consolidat, el continuă până când puiul zboară.

Văzusem lăcari – care sunt cât vrăbiuțele. Într-una dintre fotografii, unul stătea pe capul cucului, care aproape că prăbușea cuibul, iar părintele adoptiv nu mai prididea să-l hrănească”.

Cum aruncă un pui de cuc din cuib ouăle părinților săi adoptivi:

Alt truc: penajul ca de uliu

Cucul este o insectivoră deghizată în răpitoare. „O pasăre de mărimea porumbeilor”, cucul „seamănă cu uliul păsărar la formă și culoare”, îl descrie site-ul SOR.ro.

Sebastian Bugariu spune că această potrivire constituie un alt avantaj al înaripatei care-și cântă numele:

„În cazul speciilor cu penaj asemănător cu cel al răpitoarelor, există teorii care spun că adoptă genul acesta de penaj ca metodă de apărare. Un răpitor temut are șanse mai mari să supraviețuiască.

În acest caz, adulții de cuc se pot apropia mai ușor de cuiburile speciilor parazitate, deoarece paseriformele îl evită. Mimetismul este o caracteristică prezentă în natură la foarte multe organisme”.

O altă șmecherie a cucului o reprezintă capacitatea de a face ouă din ce în ce mai asemănătoare cu cele ale speciei parazitate, arată un articol publicat pe site-ul BBC.

Cucul „se hrănește cu insecte, omizi în special, iar uneori cu ouăle și cu puii altor păsări mici”, indică SOR.ro. Bugariu subliniază că omizile mâncate de cuc pot fi otrăvitoare pentru alte specii de păsări.

Cuc cu omidă. Foto: Dreamstime/Dmitry Yakubovich

„Cucii consumă cea mai multă energie
pentru a-și marca teritoriul”

Durata medie de viață a cucului în sălbăticie este de 6 ani, afirmă site-ul SOR.ro. Potrivit determinatorului Birds & Birdwatching, cucul poate fi văzut în Europa între lunile aprilie și septembrie.

Biologul Sebastian Bugariu evidențiază și o mare problemă a speciei: „Cucii petrec foarte mult timp până își asigură un teritoriu. Se aleargă, intră în conflict. Ei petrec cel mai mult timp și consumă cea mai multă energie pentru a-și marca teritoriul”.

Bătălie aeriană între cuci. Foto: Dreamstime/Laracoare

O nouă specie de cuc în România

Încă o specie de cuc a fost semnalată în premieră în România la mijlocul lunii mai: cucul pestriț (Clamator glandarius).

Sebastian Bugariu precizează că această specie parazitează corvide, în special coțofana.

„Crește în bună pace cu ceilalți pui. Și oferă în schimb un avantaj: secretă niște substanțe foarte urât mirositoare, care resping mulți dintre potențialii prădători”, spune biologul.

Cuc pestriț. Foto: Dreamstime/Mikelane45

O galerie foto în care apare Cuculus canorus:

*

Despre păsări au mai apărut:

Pasărea care doarme în zbor

Cei șase papagali frumoși au scăpat de îngheț

Aventurile imaturului Adonis, probabil cel mai vagabond zăgan din Europa

Inamicul natural al parapantiștilor

Cum ajuți un pui căzut din cuib

Înalta societate a bufnițelor din centrul Olteniței

Șoimul rămas singur pe o antenă

Urmașii păunilor lui Ceaușescu

Ghionoaia verde, cioc-cioc la intrarea în metrou

Colorața

Uite cine mănâncă din palmă!

O poveste cu bufnițe albe ca zăpada

Adonis, zăganul năpârlit

Dansul flamingilor în Delta Dunării

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€