Infografic: Cosmin Creț.

România - colonia Europei. O poveste cu propagandă care nu se mai termină

„România nu mai este suverană, românii nu mai decid pentru ei. Străinii ne conduc și ne folosesc resursele, în timp ce noi sărăcim și suntem nevoiți să emigrăm, pentru a fi slugile altora. Uniunea Europeană ne trimite alimente otrăvite. Dacă nu ești de acord cu toate astea, înseamnă că nu ai aflat încă adevărul. Și poate ești doar «sluga» colonizatorilor străini”.

În ultimii doi ani, peste 200 de site-uri au răspândit în spațiul public și pe rețelele sociale din România aceste „adevăruri” ascunse. De fapt, ele sunt forme ale unei singure teme de propagandă – în limbaj de specialitate se numește narațiune – strategică. Pe scurt, i-am putea spune „România, colonia Europei”. Și este o formă de agresiune hibridă asupra țării noastre.

Radu Magdin, consultant politic, identifica această temă ca fiind narațiunea de bază a propagandei ruse în țara noastră.

Una din mizele cheie ale propagandei ruse în România este o țară naționalistă (nu una cu un patriotism inteligent, care presupune prezență activă și influență în cluburile unde suntem membri) și frustrată de locul său la masă, pe model parțial vișegradean” – Radu Magdin, pentru PressOne

[Dacă vreți să aflați mai multe despre propaganda în spațiul estic, puteți citi aici interviul integral cu Radu Magdin].

Cercetătorul Nicolae Țîbrigan, expert în analiza informațiilor la Laboratorul pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), spune că organizația sa a analizat activitatea celor peste 200 de site-uri și a descoperit că această narațiune se transformă mereu, evoluând, adoptând noi forme.

Într-un dialog cu PressOne, el explică ce este o narațiune propagandistică, cine beneficiază de răspândirea ei și, mai ales, de ce ajungem să credem acest tip de informații.

***

„Propaganda promovează adevărul absolut: dacă tu îi crezi pe «ceilalți», ești o slugă a lor și nu mai avem ce să vorbim cu tine”

 

– Puteți să explicați, pe înțelesul tuturor, ce înseamnă o „narațiune”?

– Narațiunea, de principiu, se referă la teme – dacă ne gândim cu atenție și intrăm în analiza informațiilor – observăm că e vorba de anumite curente de teme. Narațiunea e un curent de teme lansate de către un emițător cu anumite interese, așa cum am spus – fie electorale, fie strategice, fie pecuniare -, respectiv clickbait, cu scopul de a amplifica mesaje și de a crea opinii.

– Cum facem diferența dintre propagandă și publicitate?

– Diferența între propagandă și persuasiune este una esențială. Persuasiunea folosește mesaje reclamă: „cumpărați produsul nostru fiindcă e cel mai bun!”. Dar publicitatea, persuasiunea, nu spun că celelalte produse sunt cele mai rele. Și că dacă le cumperi pe celelalte vei muri, sau vei păți ceva. Vei fi considerat trădător și vei fi scos afară din țară.

Propaganda face asta. Propaganda folosește mesajul negativ și presupune. Și asta e cea mai esențială diferență: propaganda promovează adevărul absolut, în care ceilalți nu au dreptate – și dacă tu îi crezi pe ceilalți, ești o slugă a lor și nu mai avem ce să vorbim cu tine. De exemplu: „România = colonie”. Dacă nu ești de acord cu noi, înseamnă că ești pur și simplu un manipulat spălat pe creier și ești o slugă a colonizatorilor occidentali. Spre deosebire de o reclamă, care spune: „asta este, probabil, cea mai bună bere din lume”. Probabil.

De principiu, narațiunea înseamnă o temă cu potențialul și miza de a fi transformată într-un curent, chiar într-un curent de gândire, cândva.

Și nu toate narațiunile au miza de a schimba percepția publicului – doar cele strategice.

– Putem spune că aceasta, “România = colonie”, este o narațiune strategică?

– Da. Ea a fost lansată inițial ca una strategico-militară. Scopul ei a fost de a crea sentimentul de opresiune al populației locale pentru a determina decidenții politici să aloce mai puțini bani pentru sectorul de apărare, de a crea niște curente de organizații de protest față de instalarea scutului de la Deveselu. Dar treptat ea a ajuns să fie preluată în alte forme la nivelul cercurilor politice. Din păcate. Anumite partide politice, nu toate.

– Din experiența dvs., care sunt formele în care întâlnim această narațiune?

– LARICS împreună cu echipa de cercetări a descoperit, din 2017 până acum, circa 200 de siteuri de dezinformare – doar în România. În toată această perioadă, narațiunea „România, colonie a Occidentului” a apărut pe aceste site-uri, s-a multiplicat și a avut o apariție continuă. Nu o apariție, să spunem, în etape. Narațiunea asta a fost redistribuită și suprapusă în diverse contexte, cum au fost de exemplu alegerile europarlamentare pe care le-am avut acum. Principala miză a acestei narațiuni e de a transpune, de a transmite publicului, grupului țintă, că România nu deține propria suveranitate. Că, practic, se află la cheremul altor state – și că românii, populația, sunt lipsiți de pârghiile conducerii.

Sunt discursuri suveraniste pe care le întâlnim în majoritatea statelor europene. Însă cel mai mult în Europa de Est. Pe de altă parte, această narațiune a „coloniei” mai vine și cu altă miză: de a influența segmentele naționalist-populiste din anumite partide de la noi, sau anumite organizații civice, să preia această narațiune și să o folosească în discursuri. Să o promoveze.

Revenind la contexte: narațiunea e folosită în diverse contexte, nu doar electorale, ci și la nivelul știrilor din domeniul militar. De exemplu, atunci când se organizează exerciții NATO la Marea Neagră, o parte din știri apar constant. Cei care promovează narațiunea asta vor să sublinieze faptul că aceste exerciții sunt de fapt o expresie a faptului că noi chiar nu deținem puterea și pe teritoriul nostru se plimbă liber tehnica militară americană sau occidentală.

Cei care distribuie narațiunea uită să spună că aceste tehnici țin de NATO – și că suntem într-o alianță. Findcă propaganda pro-Kremlin a reușit să ajungă și în spațiul nostru mediatic cu acest mesaj constant, că ceilalți membri ai NATO, în afară de SUA, nu mai contează, și că toate deciziile sunt luate de SUA. Și, într-un fel, prin alianța noastră cu NATO, am provoca Federația Rusă, prin instalarea scutului anti-rachetă. Și că Moscova nu mai trebuie să discute cu Bucureștiul, ci direct cu „stăpânii adevărați” ai României.

Este o narațiune și la nivelul Federației Ruse, în interior. Posturile de televiziune rusești promovează intens acest mesaj, numindu-i pe liderii statelor est-europene „sateliți” și „slugi ale Occidentului”. Treptat, vedem aceste narațiuni preluate, din păcate, de către unii din politicienii partidelor locale, inclusiv partidul de guvernământ – care folosesc acest discurs, după părerea mea, pentru a obține capital electoral.

Infografic: Cosmin Creț.

Aici avem un caz concret cu Europa care ne trimite legume otrăvite și ne otrăvește. În campania electorală pentru europarlamentare am avut acest discurs cu accent antieuropean și antioccidental.

De exemplu, Bruxelles-ul a fost catalogat drept „Înaltele Porți”. Nu mai vrem să fim la mâna „înaltelor porți” – citez aici din discursul unui politician local. Sau: nu mai vrem să fim colonie a Marelui Licurici! Marele Licurici fiind o expresie extrasă din promotorii teoriilor conspirației și transpusă în această narațiune.

Apoi, după domeniul militar, o mare importanță o are și domeniul economic. Aici, promotorii acestei narațiuni merg pe ideea că Europa de Vest este mult prea dezvoltată, iar noi suntem pur și simplu o colonie cu forță de muncă ieftină și suntem exploatați de către colonizatorii mult mai dezvoltați. Și că resursele noastre naturale ar fi folosite în interesul colonizatorilor – și noi avem de pierdut în permanență. Toate aceste aspecte, ele apar constant pe aceste site-uri despre care am vorbit la început. Acest tip de știri, și cele conspiraționiste, alimentează anumite segmente ale societății.

– Ce putem spune despre consumatorii de astfel de narațiuni?

– Îi putem împărți într-o serie de tipologii. Există tipologia „convinșilor” – cei care acționează fiind convinși de credibilitatea acestei narațiuni. Sunt promotorii teoriilor conspiraționiste, cei care scriu, produc site-uri cu fake news.

– Sunt convinși că au dreptate și că, la rândul lor, dau un „adevăr” mai departe?

– Psihologii au demonstrat că acest consum al teoriilor conspirațiilor se bazează pe o eroare de convingere. Dar, deseori, consumăm știrile care ne plac și care ne confirmă anumite convingeri. Ei, [cei din] tipologia idioților utili, nu fac altceva decât să răspândească, să comenteze în continuu, să creeze grupuri de discuții, să amplifice subiectul.

De exemplu, am descoperit o serie de gupuri de discuții pe Facebook care funcționează ca adevărate camere de ecou, în care membrii se întâlnesc, schimbă idei și astfel de narațiuni anti-occidentale – inclusiv cea cu România care e colonia Europei – și le amplifică, se conving unii pe ceilalți. Atunci când citești sau ești expus la astfel de informații, crezi că deții un adevăr absolut – și asta, într-un fel, îți înlocuiește propriul ego.

Acești așa-numiți idioți utili sunt perdanții societății, care au probleme determinate de diferite cauze. Sunt nemulțumiți fie de sistemul politic democratic, fie de cel economic din România, sunt cei care suferă inegalitățile sociale existente în societatea noastră. Și atunci frustrarea lor îi determină să meargă spre consumul de astfel de narațiuni.

Există și agenții activi, care au o agendă strategică, sunt conectați cu actori din afară. Ei promovează această narativă strategic, pentru a decredibiliza occidentul în societatea românească. Există sateliți la nivel academic, la nivelul unei așa-zise „societăți civile”.

Psihologul Mircea Miclea explică, într-un interviu publicat de PressOne, că poți ajunge să crezi în teoriile conspirației printr-un mecanism care se folosește de propriile emoții: „Fiind vorba despre informații de acest tip, mai ales despre conspirații, te face să te simți special. Tu știi ceva special. Îți întreține delirul personal – și mai vezi că și alții gândesc la fel… E ca o gratulare a ego-ului. Adică: eu am înțeles și am acces la informații, nu ca majoritatea banală și stupidă. Așa îmi gratulez ego-ul și îmi întrețin ego-ul”.

[Dacă vreți să aflați mai multe despre mecanismul prin care ajungem să credem teoriile conspirației, puteți citi interviul integral cu Mircea Miclea aici].

– Cine beneficiază de răspândirea acestor narațiuni?

– De principiu, după o analiză mai exhaustivă a celor peste 200 de site-uri de fake news, am descoperit mai mulți beneficiari. Există site-uri care folosesc acele narațiuni doar pentru clickbait, pentru a câștiga niște click-uri din anumite grupuri țintă, și atunci distribuie intens aceste materiale pe rețelele sociale. Sunt pagini create peste noapte, cu câte 500.000 de like-uri, în care se promovează, să zicem, o denumire din aceasta – să zicem, „Frumusețile României” – care, pe lângă fotografii, mai strecoară și astfel de narațiuni cu scopul de a obține like-uri, click-uri. Eventual, aceste pagini pot fi și vândute către candidați pentru diverse alegeri.

Un alt tip de beneficiari sunt beneficiarii strategici, cei care au o agendă strategică, determinată de o agendă diplomatică, propagandistică. Ei au interesul de a promova această narațiune și de a decredibiliza UE, SUA, statele occidentale, Occidentul în integralitatea sa, în fața populației.

Prin simplul fapt că românii trebuie într-un final să revină la starea inițială pe care o trăiau în România lui Ceaușescu, se apelează și la anumite segmente nostalgice din societate, care cred în continuare că au trăit cel mai bine pe vremea aceea, că fiecare primea un serviciu și o casă, România era respectată și nu avea datorii. Practic, era starea în care România era suverană – iar, odată cu tranziția și aderarea la UE și NATO, România și-a pierdut suveranitatea: ea nu mai poate decide și nu se mai poate dezvolta.

Infografic: Cosmin Creț

Un alt beneficiar sunt politicienii locali, cei care văd că astfel de narațiuni au o anumită popularitate pe anumite segmente, fie din societate, care urmăresc anumite televiziuni, și încearcă să le promoveze cu speranța de a obține capital politic. Acești politicieni ar trebui să fie conștienți că acționează pentru interesele strategice ale unui alt stat. Și vorbesc de Federația Rusă, care e interesată de a promova astfel de narațiuni pe tot cuprinsul Europei de Est. Practic, politicienii noștri lucrează la propaganda pro-Kremlin, care nu lucrează propriile narațiuni, ci folosește „materialul clientului”, ca să spun așa. Iar „materialul clientului” suntem noi. Într-un fel, cei mai mari propagandiști suntem noi, românii.

Diversele narațiuni pot provoca sentimente negative – și nu numai, ci și atitudini. Atitudini negative față de anumite entități cum SUA, UE sau altele. Este o comunicare strategică, dar care folosește propaganda. Practic vorbim despre o agresiune hibridă. Sunt teme folosite și în perioada Uniunii Sovietice, dar recalibrate acum pentru secolul XXI și pentru apariția rețelelor sociale.

Dacă vreți să înțelegeți mai bine cum pot beneficia politicienii români de o temă propagandistică, aduceți-vă aminte de povestea cu „jocul sinucigaș Balena albastră”. Presa a relatat, întâi, despre existența acestui joc, deși nu a putut dovedi existența lui. În final, primarul general al Bucureștiului, Gabriela Firea, și ministrul de Interne Carmen Dan au organizat un eveniment de conștientizare a pericolului pentru elevii unui liceu. PressOne a scris aici despre întrebările pe care e bine să ni le punem despre subiectele care ne creează emoții puternice

– Ce putem spune despre site-urile acestea care răspândesc materiale de dezinformare?

– Unele dintre ele au dispărut între timp, unele dispar, altele apar. Dar apar în continuu. Unele sunt cu deținătorul la vedere, însă cele mai multe au aceste informații ascunse. Și multe au găzduirea pe servere din SUA, pentru că dacă ar fi pe servere din Rusia ar ridica imediat suspiciuni. Dar au fost cazuri, de pildă, rusu.ro, dispărut între timp, dar între martie 2017 și până în 2018, prin ianuarie, avea servere în Vladivostok, și apoi a fost demascat de echipa noastră și s-a mutat pe un server din SUA.

Noi nu avem momentan o hartă a rețelei acestei narațiuni, dar există softuri care pot analiza narațiunea pe Twitter. Pe Facebook este mai complicat, pentru că, v-am spus, narațiunile astea nu apar cu o periodicitate anume, nu au un calendar de apariție, ci se tot reciclează. Adică, precum într-o spirală continuă, care crește, e amplificată și capătă noi forme”, explică Țîbrigan.

PressOne a relatat de mai multe ori despre rețele de site-uri, sau site-uri conectate, din internetul românesc. Puteți citi aici, de exemplu, despre o rețea de site-uri conectată direct cu PSD. La câteva săptămâni de la publicarea acestui text, Facebook a șters paginile asociate acestor site-uri, confirmând că ele sunt conectate direct cu PSD. Alte articole despre proprietarii unor site-uri care răspândesc propagandă în România puteți citi aici și aici.

“România – colonia Europei. O poveste cu propagandă care nu se mai termină” este primul episod din MANUALUL DEZINFORMĂRII. ROMÂNIA, 2019. – o serie de articole susținută de Consiliul Investitorilor Străini (FIC).

REVISTA PRESSEI

Un newsletter perntru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Ți-a plăcut articolul nostru?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim!

Donează