România are 10 ani să aplice noile reguli europene pentru câini și pisici. Ce ar putea face chiar de mâine

Alina Zibrițchi

Uniunea Europeană a făcut un pas pe care organizațiile pentru protecția animalelor îl așteaptă de ani de zile. Parlamentul European a aprobat primul regulament comun privind bunăstarea câinilor și pisicilor, care introduce microciparea și înregistrarea obligatorie, interzice reproducerea animalelor cu malformații intenționate și limitează practici considerate până acum normale în multe state membre, inclusiv ținerea câinilor permanent în lanț.

Pentru România, însă, cea mai importantă întrebare nu este dacă regulile sunt bune, ci dacă statul este pregătit să le aplice. Pentru că, în multe privințe, România are deja legi asemănătoare pentru câini.

Până vor fi publicate normele de aplicare a legislației europene, PressOne a discutat cu Directoarea Direcției Protecția Animalelor din cadrul Consiliului Județean Ilfov (CJ Ilfov), Hilde Tudora, despre ce am putea face chiar acum pentru protecția animalelor doar dacă am respecta legislația națională existentă.

România are deja obligații pe care nu le respectă

În prezent, legislația românească obligă proprietarii de câini să îi microcipeze și, în cazul câinilor de rasă comună, să îi sterilizeze. Cu toate acestea, în multe zone rurale obligațiile sunt ignorate aproape complet.

„Noi avem deja obligația legală de a microcipa câinii. Dar nu se întâmplă. Nu pentru că nu există veterinari, ci pentru că nu există controale, nu există informare și, mai ales, nu există voință”, spune activista pentru protecția animalelor și consiliera județeană în Ilfov.

Noua legislație europeană extinde obligațiile și asupra pisicilor, domeniu în care România aproape că nu are reguli specifice.

Lanțul, simbolul unei schimbări culturale

Printre prevederile care au atras cea mai mare atenție se numără interzicerea ținerii permanente a câinilor în lanț.

Foto: ID 2386545 © Ragne Kabanova | Dreamstime.com

Astăzi, legislația românească permite această practică, cu condiția ca lanțul să aibă minimum doi metri. Cu toate acestea, în România nu există date statistice despre câini, deși sute de animale sunt ținute toate viața în lanț și supuse pericolului, așa cum am relatat în acest articol.

„În Ilfov găsim aproape zilnic câini legați în soare, fără apă sau fără hrană. Astăzi am salvat unul abandonat pe un câmp, încă legat”, povestește Hilde.

Chiar dacă interdicția europeană va intra în vigoare treptat, aplicarea ei va depinde tot de autoritățile române.

Cele mai importante schimbări nu țin de Bruxelles

Regulamentul european acordă statelor perioade lungi de tranziție. Pentru proprietarii obișnuiți, obligativitatea microcipării va deveni efectivă în maximum zece ani pentru câini și cincisprezece ani pentru pisici.

Sub Pământ SRL: Centrul de Date Quantum AI de la Luna va fi construit în subteran pe malul Arieșului

Investiția de un miliard de dolari a companiei americane DriverAI într-un centru de date Quantum AI subteran în comuna Luna (Cluj), lângă o bază NATO și râul Arieș, ridică semne de întrebare privind finanțarea, terenul aflat în litigiu și impactul de mediu, în special consumul de apă pentru răcire.

Și acum, ce? Peste 400 de oameni preluați de autorități din azilele din Bihor au ajuns în instituții din toată țara, unii la sute de kilometri distanță, mulți fără acte. O singură persoană a ajuns la familia ei

Ce se întâmplă mai departe cu cei 409 oameni relocați de urgență în instituții din toată țara în urma perchezițiilor de pe 30 iunie din județul Bihor, care au vizat o rețea de exploatare a persoanelor vulnerabile?

Din punct de vedere administrativ, termenele sunt explicabile. Însă din punctul de vedere al bunăstării animalelor, asta înseamnă încă o generație de patrupezi care riscă să trăiască în condiții rele.

Tocmai de aceea, adaugă ea, România nu ar trebui să aștepte expirarea termenelor europene, ci să acționeze prin respectarea propriile legi.

Una dintre cele mai simple măsuri ar fi extinderea programelor gratuite. Astăzi, primăriile și consiliile județene pot finanța sterilizarea și microciparea, însă legea nu îi obligă. Rezultatul este că unele județe organizează campanii regulate, iar altele nu fac aproape nimic.

În opinia activistei, modelul ar trebui să fie similar vaccinării antirabice: un program național susținut financiar de stat, cel puțin pentru persoanele cu venituri reduse.

România nu are, practic, un sistem dedicat pentru gestionarea pisicilor. Nu există o bază de date națională, nu există reguli privind identificarea lor și nici proceduri clare privind abandonul.

Foto: ID 323358434 © Dmitry Marchenko | Dreamstime.com

Noul regulament european va obliga statul să creeze aceste mecanisme. „Până atunci, însă, autoritățile ar putea începe pregătirea infrastructurii informatice și administrative”, explică Hilde.

„Noi avem foarte multe legi. Problema este că nu le aplicăm”

Pentru Hilde, cea mai mare problemă nu este lipsa legislației. Exemplul cel mai vizibil este chiar obligația actuală privind microciparea câinilor, ignorată în multe localități fără consecințe pentru proprietari. „Noi avem foarte multe legi. Problema este că nu le aplicăm”, susține ea.

Activista spune că abandonul animalelor nu poate fi redus exclusiv prin amenzi. În mediul rural persistă convingeri vechi potrivit cărora câinele trebuie ținut permanent în lanț, iar sterilizarea este inutilă.

Schimbarea acestor mentalități presupune campanii publice și implicarea medicilor veterinari, a școlilor și a administrației locale.

Hilde Tudora amintește și de faptul că Consiliile județene sunt obligate prin lege să aibă fiu un adăpost propriu, fie contract cu un adăpost autorizat pentru animalele victime ale abuzului. În prezent, această obligație încă se ignoră, iar România ar trebui să înceapă prin a se asigura că la nivel local s-au întreprins toate măsurile prevăzute prin lege pentru a asigura protecția animalelor.

O altă problemă identificată de organizațiile din domeniu este arhitectura instituțională.

În prezent, aceeași autoritate – ANSVSA – răspunde atât de siguranța alimentelor și autorizarea abatoarelor, cât și de bunăstarea animalelor. În opinia activistei, cele două domenii ar trebui separate.

„Nu poți cere aceleiași instituții să se ocupe și de sacrificarea animalelor pentru consum, și de protecția animalelor de companie.”

PressOne și Snoop au relatat despre cazurile în care animalele din adăposturi au fost ținute în condiții care le puneau viață în pericol. Aceste adăposturi au fost autorizate de Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene, care se subordonează direct ANSVSA.