Un roi de drone vine spre orașul tău. Ești pregătit?

Mihnea Lazăr

Avertismentele cu privire la drone s-au intensificat în România în ultimele luni. Nu același lucru se poate spune și despre exercițiile de instruire a populației. Astfel, tu știi ce ai de făcut dacă mâine auzi sirena de alarmă? 

Tăcerea strategică a autorităților române 

Alerta de dronă a devenit o banalitate a unui rău cu care ne-am obișnuit. Aproape nu mai există zi în România fără un astfel de avertisment, în special pentru locuitorii din zona Deltei Dunării. Oamenii citesc mesajele Ro-Alert despre „posibilitatea căderii unor obiecte din spațiul aerian” și unde sunt instruiți să se adăpostească „în beciuri sau adăposturi de protecție civilă”, însă trec mai departe. 

Niciun cetățean român nu a fugit, până acum, să caute refugiu în vreun adăpost al protecției civile.

Pe 24 septembrie, școlile din patru comune din Suceava au fost închise după ce o dronă „cu caracteristici tehnice un pic noi”, cu încărcătură explozivă, s-a prăbușit în apropiere de Solca. O zi mai târziu, alte alerte de drone erau emise în Tulcea și Galați.

Duminică, 27 septembrie, o țintă aeriană a „evoluat în zona localității Chilia Veche”. Din nou, a fost emisă o alertă de adăpostire pentru locuitorii din zonă. 

De la începutul invaziei din Ucraina, România s-a confruntat cu peste 140 de atacuri și bombardamente la graniță, din care mai mult de jumătate (79) doar în 2026. 

Pe zi ce trece, astfel de atacuri la graniță cresc în intensitate și afectează tot mai mult viețile românilor. Asta în timp ce alte țări occidentale (Polonia, Germania, Franța, țările baltice, Finlanda, chiar și Danemarca) avertizează tot mai des asupra intensificării războiului hibrid al Rusiei în această perioadă și a posibilității declanșării inclusiv a unui atac militar în toată regula.

Opinia publică din aceste țări e constant informată, inclusiv prin rapoarte publice ale serviciilor de informații, despre aceste pericole.

Nu și în România, unde domnește o tăcere strategică. Structurile de forță au rămas blocate în trecut și justifică secretomania prin veșnica obsesie de „a nu panica populația”, nici măcar după cazul grav de la Galați, în care o dronă de tip Shahed a căzut pe acoperișul unui bloc și a rănit două persoane.

Nonșalanța cu care anumite persoane tratează dronele căzute devine, în aceste condiții, explicabilă.

Tu, în schimb, știi ce ai de făcut? Ești pregătit? Știi unde e cel mai apropiat adăpost? Cum ajungi la el? Sau ce trebuie să ai în permanență asupra ta?

De la ce plecăm: sub 10% din cele peste 6.000 de buncăre ar putea fi folosite mâine

Triunghiul albastru într-un pătrat portocaliu este semnul că acolo se află un adăpost de protecție civilă. Foto: adapost-ala

„Urgent caut șofer. Plata la încărcare”. Cum sunt recrutați prin TikTok șoferi români pentru transportul ilegal de migranți de la granițele UE

Românii care tranzitează Grecia au început să fie recrutați prin intermediul TikTok-ului pentru a transporta migranți din spațiul non-UE de la granița cu Turcia, până la granița cu Bulgaria. Reporterul PressOne a acceptat incognito să devină șofer de ocazie pentru un astfel de transport. A reieșit că e vorba de o rețea bine pusă la punct.

Facebook nu e „domeniu public”. Ce poate prelua presa fără acordul autorului, conform unei decizii recente a Curții de Justiție a UE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că textele distribuite pe platformele sociale pot fi protejate de legea dreptului de autor.

„Situația adăposturilor de protecție civilă, care include informații privind locația (județ, localitate, adresă și coordonate GPS), tipul, capacitatea și starea de funcționalitate a acestora, se poate consulta pe pagina de internet www.igsu.ro”, se arată într-un răspuns standard transmis PressOne de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU).

Lista include un total de peste 6.000 de astfel de adăposturi în toată țara.

Foarte puține. Mai exact, doar 3,6% dintre români ar putea să se refugieze în adăposturi de protecție civilă, dacă ar fi nevoie. În același timp, doar 0,12% din locuitorii din Tulcea, care sunt sfătuiți de trei ani prin mesaje Ro-Alert să caute refugiu și-n buncăre, ar putea să îl găsească. Însă degeaba ar încerca, pentru că adăposturile se deschid doar când sună sirenele.

Astfel, sub 10% din cele peste 6.000 de buncăre ar putea fi folosite mâine, dacă ar fi nevoie, arată datele obținute de PressOne de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

În cazul județului Tulcea, „pentru perioada 2022 – prezent a fost emisă o singură autorizație de protecție civilă”, a mai arătat IGSU.

În plus, „în urma activităților de recunoaștere în teren, în județul Tulcea, au fost identificate un număr de 2.019 locații alternative care pot fi amenajate ca spații de adăpostire”.

Instituția nu dă nicio informație, însă, despre proveniența acestor „locații alternative”, iar populația nu este instruită să afle cum ar putea ajunge la ele. Se emit mesaje Ro-Alert, dar oamenii nu sunt direcționați și nu știu unde să se adăpostească. 

Mesajele vin pe tonul imperativ: „Adăpostiți-vă!”, iar statul român bifează astfel încă o sarcină rezolvată de autorități.

Lista adăposturilor ISU din județ include doar 23 de adăposturi „oficiale”, astfel încât cele 2.019 locații alternative menționate de autorități se referă, cel mai probabil, la subsoluri „ALA” („Adăpost Local de Apărare”) ale blocurilor de locuințe. 

Adăposturile ALA: „cheia de boltă” a apărării civile din România

Situația așa-numitelor „adăposturi” din beciurile și boxele blocurilor comuniste e binecunoscută.

„Există un ghid tehnic care specifică care sunt dotările pentru astfel de adăposturi ALA: trebuie amenajate la subsolul clădirilor, trebuie să aibă pereți de beton armat și o instalație de filtroventilație și toaletă uscată”, declară pentru PressOne inginerul structurist Matei Sumbasacu. „Sunt multe lucruri care nu există, însă. Nu există instalația asta de filtroventilație, care trebuie să conțină un filtru special care să protejeze aerul din interior de praf și tot felul de impurități (care ar pătrunde în adăpost), în cazul unui bombardament”.

Inginerul structurist susține că aceste „ALA”-uri – care numeric sunt și cele mai răspândite și ar trebui să reprezinte „grosul” adăposturilor apărării civile – se situează într-o zonă legislativă „gri”. Ele sunt în evidența ISU, de pildă, dar ISU nu are „control” asupra acestora.

„Blocurile sunt o proprietate acum privată, după ce în perioada comunistă erau în proprietate publică și administrată de stat (fostul ICRAL)”, explică Sumbasacu. „Când blocurile au trecut în proprietate privată, au fost trecute cu tot cu drepturi, dar nu și cu obligații”. 

Nu există, momentan, o lege care să oblige asociațiile de proprietari să mențină adăposturile la standarde optime (ventilații, toalete uscate etc.). În plus, asociațiile de locatari sau proprietari nu au niciodată resursele pentru a putea renova și repara complet aceste spații de la subsol.

O altă problemă o reprezintă semnalizarea blocurilor prevăzute cu astfel de „adăposturi” cu celebrul simbol al apărării civile – triunghiul albastru în pătrat portocaliu.

„Eu nu înțeleg de ce sunt marcate: aceste adăposturi au o suprafață care se calculează raportat la suprafața blocului și la numărul de utilizatori (locatari) din clădire”, explică inginerul structurist, care avertizează că e puțin probabil ca aceste adăposturi să poată primi și persoane din alte blocuri și care ar putea fi surprinse pe stradă de o eventuală alarmă aeriană.

Oamenii ar trebui să înțeleagă că aceste adăposturi sunt destinate celor din clădire și nu celor din jurul clădirii, deși ele sunt semnalizate ca adăposturi, subliniază expertul. 

Inginerul e de părere că statul ar trebui să inițieze un program de finanțare a refacerii acestor adăposturi, destinat special asociațiilor de proprietari, similar cu cel de consolidare a clădirilor.

E voie cu murături în adăposturi? IGSU a avut nevoie de 3 săptămâni pentru un răspuns „copy-paste” după un comunicat din ianuarie 2025

Exercițiu de adăpostire și pregătire în domeniul protecției civile realizat în septembrie 2026 în Craiova. Foto: ISU Dolj

În București există în prezent 1.655 de adăposturi de apărare civilă, inclusiv de tip ALA, arată datele IGSU.

Astfel, cetățenii trebuie să știe că există o „listă” a adăposturilor în fiecare oraș, dar e puțin probabil să poată reuși să intre într-un adăpost ALA, în caz de alarmă aeriană. Motivul? Adăpostul este calculat la numărul de locatari din blocul respectiv.

„În timp de pace adăposturile publice de protecție civilă, cu excepția spațiilor amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinații, cu respectarea normelor tehnice, cu obligația de a fi eliberate în situații de urgență în maximum 24 de ore și cu informarea prealabilă a centrelor operaționale din cadrul serviciilor de urgență profesioniste”, se arată într-un comunicat publicat în ianuarie 2025 pe site-ul IGSU.

Cu alte  cuvinte, problema „murăturilor” și a spațiilor de depozitare existente acum în subsolurile blocurilor poate fi rezolvată în „situații de urgență” prin simpla „eliberare” a acestor spații  în 24 de ore.

Fix răspunsul de mai sus, cu copy-paste, a fost formulat în răspunsul IGSU la solicitările PressOne, răspuns furnizat la 3 săptămâni distanță.

Pe scurt: IGSU a avut nevoie de 3 săptămâni pentru a formula un răspuns incomplet, realizat din copierea unor date și paragrafe publicate pe site-ul instituției de un an și 9 luni.

IGSU se laudă cu performanța de a reuși să evacueze populația din zonele unde au căzut drone, dar încă nu a precizat ce măsuri clare a adoptat pentru informarea pe viitor a populației cu privire la astfel de situații. 

„Prin prisma frecvenței evenimentelor generate de prăbușirea/explozia pe teritoriul național a unor drone/muniții neexplodate, la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, au fost adoptate măsuri suplimentare pentru protecția populației prin actualizarea procedurilor de intervenție/cadrului normativ specific, astfel: în cel mai scurt timp posibil de la ajungerea la locul intervenției - realizarea evacuării populației pe o rază între 150 - 250 m, în funcție de condițiile din teren; după identificarea tipului de drone/muniții neexplodate - reconfigurarea zonei de siguranță și realizarea evacuării potrivit recomandărilor personalului specializat în domeniul pirotehnic/EOD”, se arată în răspunsul IGSU adresat PressOne.

Oamenii ar mai trebui să știe că, în situații grave, vor putea fi evacuați și cazați „temporar” în alte „spații publice sau private”. Nu există o listă publică, pe județe, în care oamenii să știe despre existența acestor spații de cazare temporară, în situație de criză.

IGSU mai precizează că abia în 2026 „au fost inițiate demersuri în vederea actualizării cadrului normativ care reglementează activitatea de protecție civilă”. 

„În acest sens, proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 481/2004, precum și Concepția națională de adăpostire a populației în situații de conflict armat se află în procedură de elaborare/consultare”, a precizat IGSU.

După mai bine de 4 ani de la izbucnirea conflictului din Ucraina, autoritățile vor modifica și completa legislația privind adăpostirea populației în situații de război.

Situația a ajuns și în atenția Curții de Conturi, care în martie 2025 arată într-un raport că „reglementările privind activitatea de adăpostire a populației în caz de conflict armat și dotarea majorității adăposturilor de protecție civilă și a punctelor de comandă sunt rămase la nivelul anilor ‘70”.

„Din februarie 2026, IGSU a dispus realizarea lunară a cel puțin unui exercițiu de adăpostire în cadrul căruia populația e informată și pregătită în vederea zonelor de amplasare a adăposturilor de protecție civilă, precum și modul de comportare în aceste spații”.

Unul dintre ultimele astfel de „exerciții” a avut loc pe 15 septembrie la Craiova, ocazie cu care am putut afla că oamenii au fost învățați, printre altele, cum să identifice traseele și spațiile de adăpostire. ISU Dolj nu spune, însă, și care era gradul de pregătire al populației la începutul exercițiului și la final. 

Ce știm că nu știm și cum ar trebui să arate „kitul” de supraviețuire 

Ce trebuie să știe cetățenii? Pe timp de pace, statul român are funcționale în jur de 3% din adăposturi. Numărul acestora s-ar putea mări – dar nu știm cu cât – în „faza a doua”, în care locatarii au la dispoziție 24 de ore să curețe beciurile și subsolurile ALA din blocurile comuniste.

Subsolurile ALA, în imensa lor majoritate, nu au toaletă uscată și/sau instalație de filtroventilație.

Cetățenii surprinși pe stradă de-o alarmă – sau care vor pur și simplu să urmeze instrucțiunile de adăpostire din mesajele Ro-Alert – nu știu unde se află cel mai apropiat adăpost omologat de IGSU. Mai mult, adăposturile ALA sunt calculate la numărul de locatari din bloc, nu există în acest moment o procedură clară prin care asociațiile de proprietari pot „lua oamenii de pe stradă” pentru a-i adăposti.

În cazul în care se prăbușește o dronă sau „rest de dronă”, cetățeanul știe că autoritățile pot forma rapid un perimetru de securitate de până la 250 de metri și că în situații grave poate fi evacuat. Nu se știe unde.

Este o chestie de bun simț să nu pui mâna pe o dronă sau chiar și rest de dronă. Autoritățile se bazează, aparent, pe acest aspect, iar singurele instrucțiuni pe care le dau populației sunt cele post incident periculos, cum a fost cazul turistei care a scos din mare un fragment de dronă. 

O chestiune importantă, pentru care IGSU are chiar un site dedicat informării populației, este legată de așa-numitul „kit de supraviețuire”.

Este vorba despre „pachetul” sau „rucsacul” pe care orice cetățean UE (și, implicit, din România) trebuie să îl aibă în preajmă.

Momentan, nu există un „kit de supraviețuire” omologat la nivel UE: Uniunea lasă la discreția statelor membre modul în care acest kit este adaptat la nivel național.

Pe fiipregatit.ro, „rucsacul de urgență este descris în felul următor: trebuie ținut în „loc răcoros și întunecat” și înlocuit la fiecare 6 luni. Fiecare persoană trebuie să aibă o rezervă personală de 4 litri de apă pe zi. Nu trebuie exclusă includerea în „kitul de supraviețuire” a tabletelor speciale de purificare a apei (plus o sticlă de apă care să fie folosită ulterior pentru „purificare”). 

Alimentele din rucsac trebuie să fie neperisabile, să nu necesite răcire ori fierbere și să fie ușoare (batoane energizante, biscuiți, alimente deshidratate, conserve).

Nu uitați actele și documentele importante (actele casei), puse în țiplă. Alte documente importante pot fi stocate în prealabil pe un stick.

Rucsacul trebuie, de asemenea, să conțină o trusă medicală de urgență, obiecte sanitare (șervețele umede, spirt, săpun, periuță și pastă de dinți), saci de gunoi, haine, lenjerie intimă și – important – jachetă impermeabilă sau pelerină de ploaie și sac de dormit.

IGSU mai recomandă cetățenilor să aibă la dispoziție un „radio alimentat pe dinam sau cu energie solară sau cu baterii de schimb - bateriile ar trebui înlocuite anual. Alte accesorii obligatorii: bateria pentru telefon, lanternă, măști de praf, o cheie universală, un cuțit sau o unealtă funcțională și un fluier.