Psihologul care a consiliat pacienți cu COVID-19: „Cu cât suntem mai spre extreme, vom acționa cu niște costuri mai mari”

Mihaela Buzea este psiholog specializat în psihologia sănătății și a consiliat, în ultimele săptămâni, mai mulți pacienți confirmați cu COVID-19 care s-au vindecat acasă. 

Într-un interviu pentru PressOne, ea a explicat că trecem printr-o perioadă în care suntem mult mai atenți la reacțiile noastre fizice, din cauză că, fiind în izolare, avem mai puțini stimuli externi decât în mod obișnuit.

Și asta ne poate face să avem senzația că identificăm la noi simptomele infecției cu SARS-CoV-2.

Mihaela Buzea ne-a oferit și mărturiile anonimizate a doi pacienți vindecați de COVID-19 – unul din Suceava, celălalt din Bruxelles.

***

Pacientă confirmată cu COVID-19, 34 ani, Bruxelles

„Primele zile au debutat cu stări subfebrile 37.10 – 37,20 și durere de gât, dar nu foarte mare, laringită, oboseală marcantă. Nu aveam poftă de mâncare și starea mea începea să se contureze ca o răceală aparent obișnuită. 

După ziua a 4-a începe tusea, care la început este cu expectorații o zi sau două, apoi se instalează o tuse seacă și o apăsare în piept cam prin ziua a 7-a, când poziția orizontală este singura confortabilă. Tot cam pe atunci apare diareea, două scaune moi pe zi, dar trece în două zile. Rămâne un disconfort abdominal mai mult timp.

Punctul critic începe din ziua a 7-a când apar dificultatea de a respira și o tuse mai accentuată, o senzație de apăsare pe piept. În acest moment și panica a fost mai mare, alimentată desigur și de informațiile din presă, că zilele 7 și 8 sunt cele mai critice.

Panica a fost tot mai mare cu fiecare accentuare a simptomelor și cu fiecare lucru nou  pe care îl simțeam. Locuiesc singură în Bruxelles, cel mai greu a fost că eram departe de familia mea. Am ținut legătura cu ei prin telefon, dar câteodată îmi era greu și să vorbesc cu ei pentru că oboseam și preferam să stau în pat să mă alimentez cât pot și să beau lichide fără să îmi doresc să fac altceva.

Tratamentul pe care l-am urmat a conținut doar Paracetamol și sirop de tuse, supliment de vitamina  D, Zinc și Seleniu, lichide multe și supă de pui cu legume. Au revenit episoade de diaree și disconfortul abdominal prin ziua a 14-a. Starea de slăbiciune a persistat, la fel și lipsa poftei de mâncare”

***

Psiholog: „clarificând lucrurile, oamenii se simt mai în siguranță”

Reporter: Sunteți specializată în psihologia sănătății. De ce se tem cel mai mult pacienții dvs legat de epidemia de COVID-19? Care sunt fricile cele mai comune?

Mihaela Buzea: În principal, pacienții cu care vorbesc se tem în primul rând să cu contacteze virusul. Nu se gândesc prea mult la alte lucruri sau la ce se întâmplă, sunt pur și simplu panicați de contaminare. 

Nu recepționează alte informații și nu au un proces de gândire mai departe: se tem imediat de infectare. Aceștia sunt o categorie cu probleme de anxietate. 

Pacienții care sunt în zona mai echilibrată știu să reacționeze mai departe de etapa asta, întreabă cam care ar fi complicațiile care pot să apară. Vor să afle punctual: eu, dacă fac această boală, la ce trebuie să fiu atent? Fiecare se gândește să se protejeze pe el. 

Se gândește: ce pot să fac eu? Întreabă: ce suplimente și medicamente luați dvs, ca să iau și eu. Adică: nu e suficient de bun ce iau eu, spune-mi și tu ce iei, ca să am tot ce e mai bun. 

Asta înseamnă că ei fac ceva, mai degrabă decât nimic. Să nu fac nimic mă paralizează. La nivel de gândire, pe toți ne paralizează gândurile și e o chestie de bloc. 

Pacienții cu care intru eu în contact sunt cei care au un grad de anxietate, mai vor să știe ce riscuri sunt asociate cu ce mai au ei. Și atunci încercăm să vedem ce se întâmplă dacă apare acest virus.

Clarificând lucrurile, ei se simt mai în siguranță. Pot să-și evalueze corect boala, nu în termeni de panică, ci în termeni realiști. Ceea ce ei nu pot face, pentru că nu sunt obiectivi. Iar eu pot, datorită experienței. 

– Cum ne influențează, ca potențiali pacienți, felul în care este prezentată boala asta la televizor?

Pacienții spun foarte mult: mă doare gâtul. Nu există persoană în jurul meu pe care s-o întreb: te-a durut gâtul în ultimele zile, și să spună „nu”.

Dar ce se întâmplă? În această perioadă, noi suntem mult mai vigilenți față de semnalele pe care corpul nostru ni le transmite. De obicei avem lucruri care ne preocupă și idei cu care ne confruntăm, în afara corpului nostru. Adică interesele noastre sunt diverse și nu implică neapărat atenția asupra corpului, dacă nu avem neapărat o problemă de sănătate. 

Și în momentul acesta toate lucrurile din exterior au dispărut ca interes, și atunci noi ne mutăm atenția, ochelarii cu care ne uităm acuma sunt amplificați față de ceea ce simțim noi în mod obișnuit legat de ce ne transmite corpul.

Și orice lucru fiziologic, pe care altă dată poate că nu-l băgam în seamă, acum îl supraevaluăm și îl interpretăm ca ceva ce poate să ducă în direcția aceea. Dacă este primul simptom? Dacă ceea ce simt acum este debutul acestei infecții?

Ne subevaluăm tot potențialul de a rezolva problema, ne simțim neputincioși și nu avem încredere că putem să facem față situației și atunci amplificând reacția asta, se amplifică și panica. Și nu facem față foarte bine aici. 

– Aici ce le recomandați oamenilor care trec prin aceste faze? 

Pacienții nu-și dau seama când trec prin aceste faze de panică. Nu fac diferența. Momentul se consumă, ei trăiesc anxietatea, încep să aibă și alte manifestări conexate: dureri de piept, transpirații, simptomele de anxietate.

A doua zi, completează starea asta cu migrenă și cu manifestări de greață, vărsătură. În acel moment, intervine convingerea: gata, am Covid-19!

Și atunci trebuie să ia legătura cu cineva. Eu când intervin, în primul și în primul rând îi asigur că trebuie să stea liniștiți.

Adică, încerc să discut cu ei fiecare simptom, să le dau o explicație nu doar în relație cu boala, ci și în relație cu istoricul lui, sau cu anxietatea. Încerc să discut cât mai multe detalii, ca să înțeleagă ce li se întâmplă. 

Și abia a doua zi, după ce lista de simptome începe să se atenueze, ei înțeleg că au avut manifestări de anxietate și nu un debut de COVID. 

Dar interpretarea pacientului meu este întotdeauna după ce trece valul acesta de panică, nu la debutul lui. Atunci nu mai are capacitatea. 

De aceea, această categorie de oameni are nevoie să fie în relație cu o persoană care să-i medieze, care să îi ajute și să-i urmărească.

Marea masă are nevoie, tot în spiritul acesta, de adaptabilitate. Cu cât suntem mai adaptabili în general, cu atât ne vom adapta mai bine și la această situație pe care o traversăm. Cu cât suntem mai spre extreme, vom acționa cu niște costuri mai mari

– Ce ați observat că îi motivează pe pacienții dvs în perioada asta?

Cred că îi motivează faptul că au interacțiune, să fie într-o relație cu membrii familiei, să aibă criterii de siguranță:  e bine să stăm în casă, toată lumea respectă regulile acestea.

Nu se pot concentra pe activități: meditație sau citit, de pildă, nu prea funcționează. Să fie membrii familiei bine, să comunice cu ei, cam astea sunt spațiile de confort în perioada asta. 

Cei care au fost confirmați cu COVID-19, cu care am menținut legătura, nu au descris situația ca pe ceva peste care nu se poate trece.

– Și totuși există o categorie foarte mare de oameni care nu cred deloc că boala asta există, că e o conspirație, o minciună…

Multă lume aderă la asta, și este dezbătută mult în perioada asta. Cercetarea și știința ne arată că nu e așa.

E bine să fim puțin îngrijorați de situație, pentru că asta ne mobilizează – dar cei care neagă sunt în extremă. Riscul pentru ei e să nu fie pregătiți în situația în care vor contacta boala – și probabil pe toți ne va atinge la un moment dat, dacă nu acum, în viitor.

Dar dacă acum vor face și vor fi prinși de valul bolii, nu vor fi pregătiți să facă față. Și atunci există posibilitatea să sufere un impact emoțional foarte mare. 

– Ați remarcat o creștere a anumitor probleme pe care le tratați dvs, în ultima perioadă?

Am foarte mulți pacienți cu suferințe cu tubul digestiv, și în această perioadă, lucrurile au explodat. Oamenii manifestă simptome din categorile: tublurare de digestie, greață, vărsătură, mult mai mult decât în cursul firesc de până acum. 

Asta și pentru că axa creier-intestin este afectată de momentele de panică. Un motiv e că au aflat că boala Covid e asociată cu simptome digestive, și atunci imediat cred că s-au infectat.

Alt motiv este că alimentația în izolare se bazează mult mai mult pe produse mai nesănătoase, plus sedentarismul, plus stresul, dau efecte firești. 

– Ce trebuie să facă un om căruia i se pare că are simptomele și intră în panică?

Este un curs sănătos dacă ne putem pregăti, să fie ca o temă de casă. Să știm că avem numărul de telefon al medicului de familie la îndemână. Dacă avem patologii asociate, să ne asigurăm că suntem în contact cu specialiștii care ne urmăresc bolile. 

Dacă încep simptomele, primul lucru, sunăm medicul de familie. Apoi la 112, unde primim sfaturi bune și utile și suntem gestionați cu profesionalism. Și dacă lucrurile se pot trata acasă, pacientul este sfătuit să rămână acasă, să se izoleze și să-și urmeze tratamentul, în funcție de simptome. 

Dacă lucrurile se complică, revenim la specialiști, și numai la sfatul lor ne adresăm spitalelor.

***

Pacient confirmat cu COVID-19, 47 de ani, din Suceava

„Problema a debutat cu febră, 38.20, apoi s-au instalat repede durerea de cap și durerile musculare. Din a doua zi a început și tusea, seacă, dar nu foarte deranjantă. Aceste simptome au început să crească în intensitate în fiecare zi câte puțin, iar din ziua a 5-a sau a 6-a a fost cel mai greu. 

A apărut o durere puternică de gât care nu mă lăsa nici să înghit saliva, nu trecea deloc și era greu de suportat. A început să-mi curgă nasul foarte tare și să îmi lăcrimeze ochii, apoi să mi se irite. Eu m-am ales și cu o conjunctivită. 

A apărut undeva prin ziua a 3-a disconfortul abdominal, crampe, senzația de gol în stomac, greață… și erau zile cu scaune mai multe și diareice, dar în alte zile scaunele erau normale. Pe lângă durerea de cap și durerile musculare care au durat tot timpul cât m-a chinuit această boală, nu am făcut temperatură mare, doar în primele zile am simțit febră, apoi nu mi-am mai măsurat temperatura, că nu am simțit să fie așa de prezentă.

Tot din ziua a 5-a, o dată cu durerea în gât, s-a complicat și tusea, respirația a devenit mai îngreunată, cu o apăsare pe piept.

Acela a fost punctul critic când am luat legătura prin telefon cu un medic specialist care mi-a indicat să iau antibiotic și probiotic, iar după trei zile starea mea s-a îmbunătățit vizibil

Mi-am revenit complet după a 14-a zi de boală și sunt într-o stare bună în acest moment.”

Citește și: Psihologul Ștefan Feldmann: „Dacă îmi spun „asta e o situație dificilă pe care pot să o gestionez”, mintea mea va găsi soluții.”