Borodianka - un bust al poetului național al Ucrainei, Taras Șevcenko, împușcat de invadatorii ruși (Metin Aktaş - Anadolu Agency)

Prețul libertății noastre

Se strâmbă plictisit la imaginile cu atrocitățile comise de invadatorii ruși în zonele pe care le-au ținut sub ocupație câteva săptămâni. Hai, frate, poate le-au făcut chiar ucrainenii. I se ițește un rictus când se vorbește de femeile și fetele violate și omorâte. Da, lăsați, că mint ele, n-ai văzut ce unghii făcute au? Dă cu „haha” la scenele cu prizoniere rase în cap și e sceptic tare la descoperirea gropilor comune încropite la repezeală, pline de sute de civili aruncați unii peste alții.

Iar când nu mai are argumente se repliază rapid pe aliniamentul „da, dar”, inserând apoi aici una dintre temele deja scrise la Kremlin și pe care le îmbrățișează cu entuziasm, chiar fără să fie plătit: americanii și Irakul, NATO și Kosovo, și ucrainenii-s răi, da’ cu săracii noștri ce facem?

E primul care aduce în discuție și următoarea temă favorită a măcelarului: de ce să plătim noi pentru libertatea unora care n-au avut grijă de propria țară și care ne-au călcat în picioare minoritatea română ori de câte ori au putut? De ce să facem noi foamea, aici, în dictatura UE care ne-a cerut – oroare – să purtăm o mască și să ne vaccinăm, pentru niște unii care vin acum să ne ia joburile și pâinea de la gura săracilor noștri?

Ca el sunt mulți, prea mulți. Doar nu credeați că au dispărut dintre noi, după ce au făcut tot posibilul să moară cât mai mulți nevinovați, deși exista un tratament care să le înzecească șansele de supraviețuire în pandemie. Doar nu credeați că hăul lor moral interior se va umple deodată de sentimente umane cu privire la aproapele – cel de care pretind că le pasă, de altfel.

Dimpotrivă, să ne așteptăm ca asaltul lor asupra societății democratice deschise să fie tot mai vehement, pe măsura războiului total dus de Rusia la est de România – iar asta, tocmai în numele libertății. Și, după ce ani la rând au fost lăsați să prospere și să acapareze spațiul public, să profite la maximum de dezastrul economic inițiat de invazia rusească, care va veni negreșit.

Cum poți lupta contra acestui asalt al unor oameni care se simt sufocați în propria țară atunci când li se cere să manifeste măcar puțină empatie creștinească față de ceilalți? Mai mult, cum te poți apăra de cineva care se dă mare creștin dar privește plictisit imaginile unor orori și profită de ele ca să se pună pe sine în prim-plan, pe el și drepturile sale?

Este esențial să înțelegem, de fapt, în ce fel de război ne aflăm. Scriam acum un an despre eșecul moral al Vestului în fața dictatorilor de teapa lui Putin și Xi Jinping. Faptul că ei continuau să fie invitați la cele mai de prestigiu întâlniri ale elitei economice și politice globale era un semn că pot continua să atace fundamentele civilizației nord-atlantice fără să se teamă.

Războiul e deja început de multă vreme, el doar a îmbrăcat o formă fierbinte, a fost escaladat. Este un război care vrea în același timp să nege dreptul țărilor democratice de a impune legi drepte pentru o societate armonioasă, care progresează, și să promoveze dreptul țărilor dictatoriale de a impune o cultură autoritară, nedreaptă, reacționară.

Este, mai presus de toate, un război TOTAL. Dacă nu pricepem acest lucru măcar în ceasul al treisprezecelea, va fi prea târziu. Nu este vorba de teritorii aici, de beneficii economice ulterioare, nici de poziții strategice sau de alte motivații care se pot rezolva prin negocieri. Acestea sunt secundare. Este un război total împotriva a tot ceea ce ne este drag aici, în lumea democratică.

În cazul Ucrainei, vorbim de o politică dictată de sus, care a dus și va duce la atrocități cu nimic diferite de cele din timpul celor mai îngrozitoare masacre din secolul trecut. Toate duc până la generalii care le ordonă, până la cercul apropiat lui Putin și până la marele laș măcelar însuși. Și, de ce nu, la poporul rus, cel care se raliază acum în jurul liderului său și îi soarbe propaganda așa cum făceau germanii acum aproape un secol cu un alt nenorocit.

Când Putin și liderii ruși vorbesc despre „purificare” și „dezucrainizare”, Vestul pare a crede că o combinație de ajutor militar dat ucrainenilor și sancțiuni tot mai drastice asupra regimului lui Putin va fi de ajuns. Nu va fi de ajuns, tot așa cum hitlerismul și comunismul nu au fost învinse doar din punct de vedere militar și economic, ci mai ales cultural. Atât în țările care au căzut pradă acestor ideologii, cât mai ales la Vest acasă.

Fără primele două nu se poate opri asaltul orcilor, fără ultimul riscăm un colaps chiar aici, la noi acasă.

Nu poți învinge un regim totalitar prin negocieri și resetări ale relațiilor. Nu poți învinge o ideologie care promovează ura, minciuna sistematică și crima în masă doar prin sancțiuni, o poți învinge doar dacă replica ta militară, economică și culturală este pe măsură.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Așa a învins binele în precedentele ocazii, așa va învinge și de data asta. Însă pentru ca acest deznodământ să aibă loc, e nevoie mai degrabă de o resetare mentală chiar aici, în societățile mai mult sau mai puțin democratice.

La atacuri totalitariste trebuie răspuns cu măsuri de aceeași anvergură.

Pe lângă sprijinul militar imediat și consistent, va fi nevoie de blocajul economic total al tuturor companiilor din țările respective, o retragere cu orice cost de pe aceste piețe otrăvite și un boicot asupra oricărei companii care mai activează acolo în timp ce statul respectiv comite genocid sub pretextul denazificării sau a reeducării. Dacă până acum puteau spune că e dificil să se retragă (și nu zice nimeni că e ușor), de acum încolo orice zi în care continuă să facă afaceri acolo este, de fapt, o susținere a unui regim criminal.

Apoi, absolut orice fel de prezență a dictatorilor lumii – de la Putin la Xi, ar trebui să fie interzisă în Vest. Interziși ei, amantele lor, familiile lor, averile lor și ale apropiaților lor, dar și ale politicienilor care-i susțin, ale elitelor care încearcă să le scuze comportamentul scelerat. Oricine susține invazia rusească sau îi găsește justificări să fie pur și simplu boicotat, așa cum ar fi boicotat un nazist.

Interzisă și propaganda pe care o fac – la fel cum este interzisă propaganda fascistă sau nazistă. În special propaganda care neagă atrocitățile comise chiar acum în Ucraina sau încearcă să le normalizeze. Oricine face apologia acestor dictaturi să nu mai poată face nimic în spațiul public din Vest nu doar pentru că e obligat prin lege, dar și pentru că oprobiul public e suficient de mare.

Sigur, unii vor striga că libertatea de expresie e sfântă, dar dacă s-ar maturiza puțin ar ști că există deja limite ale acestei libertăți, ușor de trasat: așa cum nu poți face apologia hitlerismului sau a unui ucigaș dovedit fără a fi pedepsit, așa ar trebui să nu poți face apologia putinismului fără să plătești scump.

Interdicția legală nu e suficientă, ba chiar nu ar trebui să fie principala cale. Condamnarea antisemitismului nu s-a făcut doar prin legi, ci în primul rând prin sădirea și cultivarea continuă a ideii că nu poate fi admisă libertatea de a exprima ura îndreptată contra unei etnii care a fost deja victima unui genocid. Știm deja unde duce asta, nu vrem să repetăm asta – e atât de simplu.

De ce am face altfel în privința putinismului? Nu mai are nimic de demonstrat, atrocitățile le poate vedea oricine care mai are un dram de bună credință. Dacă ideile comuniste prind astăzi la tineri, prind pentru că ele n-au fost condamnate cu aceeași vehemență ca ideile naziste. Iată că azi revin și unele și altele sub forme diferite, cu aceleași consecințe criminale. De ce? Din lipsa legilor? Nu, ci din lipsa educației și din cauza toleranței stupide a discursurilor care au făcut apologia acestor regimuri.

Un astfel de blocaj economic și mediatic asupra totalitarismului lui Putin – dar și al altor dictatori – va avea niște consecințe uriașe. Sigur, unele dintre ele riscă să fie contraproductive. Implicarea militară prea intensă poate duce la o escaladare nucleară. Anumite țări pur și simplu nu pot întrerupe de azi pe mâine alimentarea cu gaz sau alte resurse naturale din Rusia. Multe firme au nevoie de câteva luni pentru a ieși de pe o piață atât de mare dacă nu vor să dispară pur și simplu.

Ruperea acestei cangrene rusești din țesutul economiei globalizate va durea foarte tare, nu doar în Rusia, ci și aici, la noi. Dar trebuie făcută, altminteri costul final va fi cel al libertății noastre.

Impunerea de sancțiuni legale contra propagandei de tip putinist riscă, la rândul ei, să țină drept pretext pentru restrângerea libertății de exprimare și în alte cauze, fără legătură cu subiectul. Dar și asta se poate rezolva într-o societate democratică atentă la derapaje, dacă reprezentanții politici și ai societății civile au o poziție unită în acest sens.

Mai presus de interdicții legale e nevoie de o condamnare rapidă și unanimă a putiniștilor de la noi, la fel ca în cazul nazismului. Apoi e nevoie ca promovarea soft power a culturii deschise și tolerante europene să iasă din zona cringe, a lucrurilor care put a propagandă, a cote arbitrare și birocrateză, și să intre în zona normalității.

Asta se poate face doar dacă se asigură, simultan, atât o prosperitate economică răspândită cât mai profund în societate, cât și o campanie masivă de educare din partea societății civile, iar nu a statului, care ar trebui să asigure doar fondurile, iar nu și execuția, de care a dovedit de repetate ori că e incapabil.

Media independentă este esențială în acest proces, pentru că e singura capabilă să aducă empatia înapoi în ecuație – fix lucrul care lipsește în războaiele culturale de pe internet. ONG-urile au demonstrat deja că sunt vitale pentru a asigura reacții rapide la probleme profunde. A nu le ajuta masiv în acest moment critic înseamnă să nu pricepi că fără acest strat cultural și de implicare civică societatea noastră va cădea pradă tuturor descreieraților care hăhăie azi la imagini cu atrocități, tot așa cum au hăhăit la sutele de mii de morți din cauza unui virus.

Istoria are prostul obicei să se repete, iar lașitățile de moment și tărăgănările se plătesc înzecit. Vom câștiga acest război total doar dacă ne vom asuma costurile pe aceste trei mari direcții: militară, economică, culturală.

De ce să plătim pentru alții? Pentru că, de fapt, plătim pentru noi.

Pacea a dispărut, a fost răpită lumii. Liniștea va fi un lux în următorii ani. Bunăstarea noastră va avea de suferit.

Dar ce alegem să facem astăzi va decide prețul pe care-l vom avea de plătit puțin mai încolo pentru libertatea noastră. Să sperăm că nu vom avea de plătit cu viața, ca vecinii noștri.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...