#NuUităm

Bianca Felseghi

Senior Editor

Mircea Gherase l-a întâlnit pe cameramanul Ljuba Becejski, în urmă cu câteva luni, la un workshop de imagine. Acolo, din vorbă în vorbă, pe românește, Ljuba avea să ne ofere un cadou nesperat, venit din partea unui necunoscut: o fereastră înspre România de acum 30 ani, atunci când el, angajat al unei televiziuni din Novi Sad, pe atunci Iugoslavia, a fost trimis la București să filmeze Revoluția română.

Ochiul operatorului este rece, el nu vede nuanțe, ci doar înregistrează, cu precizia unui ceas, momentul și omul. Dar Ljuba nu a fost atunci, în decembrie 1989, doar omul momentului.

A vrut - spune chiar el într-un interviu acordat pentru PressOne - să afle dacă există viață după Revoluție și cum își imaginau românii „ce va fi după”?

După ce ultimul glonț va fi fost tras.

După ce Armata a fraternizat cu poporul.

După ce ultima fașă îmbibată de sânge va fi lăsat în urmă o cicatriceproaspătă și curată.

După ce ultimele lumânări se vor fi stins în băltuțele lor de ceară, pe mormintele celor morți.

După ce și ultimele cioburi vor fi fost măturate de pe străzi.

După ce Iliescu va fi închis receptorul telefonului roșu.

După ce vom fi învins.

Cadoul lui Ljuba pentru noi, românii, sunt aceste imagini dezgropatedintr-o arhivă neștiută de nimeni. Sunt o serie de interviuri cu personalități,luate imediat după 22 Decembrie 1989, dar care par să vină dintr-o altă viață.E viața părinților noștri acolo și o parte însemnată din viața unora dintrenoi.

Pentru cei născuți după 1990, aceste imagini vin dintr-un anotimp necartat. De când era mereu frig și foame. Dar ele prefigurează un fel de trecut spre viitor. Au fost filmate pe stradă, în instituții publice, în studiouri improvizate sau în apartamente de bloc. Odată ajunse la PressOne, imaginile-brut au trecut printr-un proces de montaj, fiindcă materialul lui Ljuba Becejski este vast.

Cineastul Ljuba Becejski a filmat începând cu 22 Decembrie 1989, Revoluția română. Imagine: Lucian Muntean.

Nicușor Dan și prietenii săi. Cum să dai țara în mâinile demagogilor - rețeta rapidă

Reconcilierea se poate face doar la firul ierbii. Și nu mimând interesul, ci efectiv implicând societatea civilă reală, oamenii care țin pe umerii lor această țară. Dialogând cu ei, concepând împreună cu ei politicile publice, implicându-i în propriul lor viitor, iar nu dictându-l de sus. Și în niciun caz prin coterii politice.

Suntem răi, oameni buni. Cum o știre care ar fi trebuit să fie despre Evaluarea Națională a devenit instrument de hărțuire a unei eleve

Mii de păreri răutăcioase curg în secțiunea de comentarii a unui videoclip în care o adolescentă, ieșită de câteva clipe de la examen, spune zâmbind că nu s-a descurcat foarte bine. Entuziasmul ei și faptul că are unghiile lungi s-au transformat într-o avalanșă de ipocrizie și violență împotriva copilei. 

Pe casetele beta pe care le-a pus la dispoziția noastră apar, printre alții, actorii Victor Rebengiuc și Ion Caramitru, poetul Ioan Alexandru, Mircea Daneliuc și o parte a reprezentanților viitoarei Opoziții politice.

Am programat pentru următoarele zile, cinci episoade din seria #NuUităm. Cu mintea și ochii de acum, veți vedea cât de fragili și naivi erau oamenii aceia, care nu cu mult timp în urmă, au dat țara peste cap, spunând „Nu mai vrem comunism. Niciodată.”

Veți fi surprinși, așa cum am fost și noi, cum nu aveau, pur și simplu, cuvinte cu care să spună ceea ce gândeau, pentru că limba de lemn devorase în ei orice sclipire de idei.

Nu mai știam să gândim. Nu mai știam să vorbim. Nu mai știam să comunicăm între noi pe înțeles. Pe urmă, veți descoperi cât de mult prețuiește o minte limpede, în stare să vorbească despre temerile si speranțele fiecăruia dintre noi.

Poate cele mai emoționante imagini pe care le-am găsit îl înfățișează peCorneliu Coposu, în ziua în care a fost re-înființat Partidul Național Țărănesc.Tot acel cadru, cu țărăniștii adunați în jurul unei mese, cu bradul împodobit șiun pendul care bate la ore fixe, într-o zi de Crăciun, are ceva dintr-o picturărenascentistă, cu mult întuneric și puțină lumină.

Îl veți vedea pe Caramitru care avea atunci, la 2 zile după Revoluție, o revelație. Caramitru își joacă propriul rol, în interviul luat de Ljuba Becejski, prin mijlocirea lui Adrian Sârbu, care le-a pus la dispoziție un spațiu de dialog la Studioul Sahia. E un actor obosit, îmbătat de propriile fraze, pe alocuri incoerente.

Dar îl veți asculta pe Mircea Daneliuc, a cărui voce taie ca diamantul. Pentru el era clar că în următoarea perioadă vom fi doar noi și ei, oamenii dinainte și oamenii de după 1989. O cotitură care va da măsura tuturor lucrurilor.

Îl veți recunoaște pe Rebengiuc rostind câteva din întrebările la care nici astăzi n-am găsit răspuns. „Știu că trebuie libertate, dar cum se poate câștiga această libertate, nu știu. Cum vom putea noi să ne păstrăm puritatea, cum vom putea stabili cine este oportunist și cine nu este? Pentru că și acum se vor ivi foarte mulți oameni, chiar și dintre cei care au avut și până acuma funcții de răspundere și avantaje dintr-astea, pentru că au fost niște slugi, vor încerca din nou să fie în fruntea listelor. Ei, cum să-i dai pe ăștia la o parte, cum să poți să...să?”.

Privind această selecție inedită deimagini, cu tristețe și înțelegere, cu bucurie eliberatoare și cu jenă, cufurie și ironie, vă veți întreba și dumneavoastră: „Cum poți să… să?”

Să #NuUităm.

Primul video: Victor Rebengiuc

Al doilea video: Ion Caramitru

Al treilea video: Coposu

Al patrulea video: Aripa creștină

Al cincilea video: Mircea Daneliuc