„Nu lucrăm cu bilet de trimitere”. De ce mor femeile din România din cauze care ar putea fi tratate 

România are cea mai mare rată a mortalității din cauze tratabile din UE și continuă să se plaseze pe ultimul loc în ceea ce privește egalitatea de gen în sănătate, arată ultimul index de egalitate de gen la nivel european. Multe femei din România ajung să acceseze servicii medicale abia când e prea târziu.

”România e de mai multe feluri, în ceea ce privește serviciile de sănătate. Una e România urbanului mare, alta este România urbanului mic, și alta este România rurală. Trei țări diferite”, explică Adina Păun, moașă și expertă în sănătate la centrul FILIA. 

Am testat această afirmație cu un exercițiu simplu.  

Sunt o femeie de 50 de ani din mediul urban, asigurată, cu bilet de trimitere de la medicul de familie pentru o mamografie. În România, orice femeie asigurată cu vârsta între 50 și 69 de ani are dreptul la o mamografie gratuită, cu bilet de trimitere de la medicul de familie, odată la doi ani. Cât de ușor îmi e să accesez acest drept?

Răspunsul variază în funcție de orașul în care stau, dar în general: destul de greu.

Prin Casa de Asigurări, peste o lună. Contra cost, mâine

În capitală există mai multe spitale de stat dotate cu mamograf. Sunt, de asemenea, clinici private care au contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Însă la Spitalul Universitar de Urgență din București, discuția a decurs astfel:

Reporter: Bună ziua, am și eu un bilet de trimitere pentru o mamografie. Oare când m-aș putea programa?
Angajat spital: Nu lucrăm cu bilet de trimitere.
Rep.: Păi cum e posibil, dacă sunteți spital de stat?
Angajat spital: Nu știu cum este posibil. Nu lucrăm!
Rep.: Păi nu e decontat? Nu aveți contract cu CNAS, sau…?
Angajat spital: …Nu avem contract cu Casa de Asigurări. Noi lucrăm numai cu pacienții internați și cu plată.
Rep.: Ok. Și cu plată care e tariful?
Angajat spital: 140 de lei, bilaterală, cu programare. 

M-aș putea programa, plătind această sumă, pe data de 6 aprilie. E 16 martie. Dacă am o tumoare și nu am bani pentru această analiză, tocmai am pierdut trei săptămâni de viață.  

Îmi încerc totuși norocul și la spitalul Colentina. Deși pe site există serviciul, ba chiar și o fotografie cu mamograful din dotare, la telefon mi se spune că nu se fac mamografii. Sunt îndrumată să sun la spitalul Colțea.

La Colțea mi se spune, în sfârșit, că pot face investigația gratuit, în baza biletului de trimitere. Dar nu mă pot programa acum. Trebuie să sun în aprilie, ca să mă programez în luna mai. „Și cu plată?”, întreb. 100 de lei, dar la fel, doar în luna mai e posibil. 

Am sunat de mai multe ori, la alte două unități spitalicești din București dotate cu mamograf: Filantropia și Fundeni. Nu mi-a răspuns nimeni. 

Încerc și la două clinici private care au contract cu CNAS și unde, teoretic, ar trebui să-mi pot face mamografia gratuit, în baza biletului de trimitere. Niciuna nu a putut să-mi estimeze când m-aș putea programa, fiindcă n-au primit fondurile de la CNAS pentru luna mai. Dar dacă sunt dispusă să plătesc serviciul, minim 450 lei, mă pot programa și mâine. 

În București, după două zile de sunat, nu am găsit niciun loc unde să pot beneficia de dreptul meu, ca femeie, de a-mi face o mamografie în baza asigurării de sănătate pentru care plătesc din salariu. 

Sau, oricum, nu până să-mi expire biletul de trimitere de la medicul de familie.

La procedurile menționate mai sus, orice femeie asigurată din România ar trebui să aibă acces gratuit. Urmărirea în sarcină este gratuită pentru orice femeie, indiferent dacă e asigurată sau nu. 

Din păcate, aceste lucruri nu se întâmplă. România e țara în care să fii femeie înseamnă să ai cele mai mari riscuri din Uniunea Europeană de a muri din cauze care pot fi prevenite. 

Mamograf este, dar „medicii nu și-au luat licența pe el”

Dacă sunt din Pitești, nu am unde să mă duc să-mi fac o mamografie la stat. Spitalul Județean nu are mamograf. Cele trei spitale private la care am sunat nu au contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, deci ar trebui să scot din buzunar minim 240 de lei, cât costă investigația. 

Sau să fac un drum până la București. Unde am aflat deja cum stă situația. 

Așa că în ziua următoare migrez la Cluj. La Spitalul Universitar CF Cluj sunt refuzată. Se fac mamografii doar pacientelor internate. 

La cel de Boli Infecțioase sunt instruită să intru online pe data de 15 a lunii următoare (deci 15 aprilie, în cazul meu), ca să mă programez pe luna următoare. Sau plătesc 150 de lei și mă pot programa la finalul lunii acesteia. 

Îmi încerc norocul și la Spitalul Universitar de Urgență: programul e plin până în iulie. Se poate și cu plată, costă 200 de lei, dar recepționera nu-mi poate preciza dacă s-ar putea mai devreme de luna iulie. Îmi recomandă să merg spre privat, dacă tot sunt dispusă să plătesc.

Doar că acolo prețurile sunt cel puțin duble. 

Nimeni de la niciun spital nu-mi spune că m-aș putea duce la Gilău, la 20 de km de Cluj, unde există un centru care face mamografii gratuite, fiind parte dintr-un proiect de prevenire a cancerului de sân finanțat din fonduri europene.

Am făcut același exercițiu în două orașe mai mici, vecine: Brăila și Galați. La Spitalul Județean din Brăila mi se spune sec că mamograful nu funcționează. La Galați, mamograful e funcțional, dar a plecat doctorița care știa să-l opereze. La fel și aici, am mai multe opțiuni de clinici private, dacă vreau să scot bani din buzunar. 

În fine, mă mut înapoi în orașul meu natal – Vaslui. Mamograf este, dar „medicii nu și-au luat licența pe el”. Nu-i bai. Într-o oră, chiar și cu trenul, pot să ajung la Iași. Aici, din două telefoane ajung la Institutul Regional de Oncologie Iași (IRO), unde mă pot programa chiar și mâine la o mamografie fără să scot bani din buzunar. 

Asta pentru că Institutul Regional de Oncologie Iași face parte din același proiect ca și centrul din Gilău. Orice femeie între 50 și 69 de ani, asigurată sau nu, poate face aici o mamografie gratuită, fără bilet de trimitere. 

Deci cam așa ar fi:  în orașul mare, cu banii faci multe. În orașul mic, mai puțin. În rural  e o problemă în principiu de acces. Femeile astea nu au acces, nu au educație, nu știu ce trebuie să facă. Și nu e problema la ele, e problema statului român că nu le explică ce să facă. Și pentru că accesul e foarte dificil, renunță la el.

Medicii de familie, o specie pe cale de dispariție în România

Experimentul meu cu programarea la mamografie pornește de la o premisă avantajoasă: că am bifat deja drumul la medicul de familie, care mi-a scris biletul de trimitere. Fără el, nu m-aș putea programa la mamografie, chiar dacă sunt asigurată.

Dar dacă sunt o femeie dintr-un sat izolat al României, și acest prim pas devine o provocare, dacă medicul meu de familie e la niște kilometri distanță și se ocupă în paralel de alte două sate. 

Am explorat, în primul material din această serie, motivele pentru care accesul femeilor din comunitățile vulnerabile ale României la servicii de sănătate e aproape imposibil. 

Pe lângă lipsa educației, a informării eficiente și a comunicării dintre autorități și comunitate, se mai adaugă un fenomen care agravează această problemă:

„În România avem 424 de localităţi fără medic de familie şi peste 1000 de localităţi – 1098, cu necesar neacoperit de medici de familie. Noi considerăm un deficit de medici de familie undeva de 2200. Acum 10 ani aveam aproximativ 12.000 de medici de familie în relaţie contractuală cu Casa, acum avem sub 10.000”, spunea anul trecut, într-un interviu pentru HotNews, Daniel Coriu, preşedintele Colegiului Medicilor din România.

Am discutat cu vicepreședinta a Societății Medicilor de Familie din România, Daciana Toma, pentru a înțelege cauzele acestui fenomen. Pe de o parte, asistăm la o îmbătrânire a medicilor de familie din sistem. Aproape jumătate dintre ei au peste 60 de ani, deci vor ieși la pensie în câțiva ani. 

Pe de altă parte, meseria de medic de familie nu e atractivă pentru absolvenții de medicină. Iar acest lucru, explică Daciana Toma, nu e neapărat din motive financiare. Volumul imens de muncă birocratică și controlul „excesiv, de multe ori nejustificat”, din partea Casei de Asigurări, îi face pe absolvenții de medicină să aleagă „orice, dar nu medic de familie”, explică specialista. 

Potrivit preşedintelui Colegiului Medicilor din România, în 2022 doar 2,2% din medicii de familie din sistem aveau sub 35 de ani.

„Eu sunt un fan înfocat al medicinei de familie. Iubesc specializarea asta. Dar la ce s-a ajuns e pur și simplu nedrept. Dacă-i întrebi pe medicii de familie cât la sută din timp consideră că fac medicină, niciunul nu spune că face mai mult de 50%. În rest foim acte, verificăm calitate de asigurat, verificăm de toate, ca să nu ne trezim că suntem pedepsiți”, mărturisește, pentru PressOne, vicepreședinta Societății Medicilor de Familie din România, Daciana Toma.

Moașele ar putea acoperi golurile din sistem. Dar sunt lăsate pe dinafară

Deși nu auzim prea des despre ea, meseria de moașă există în legislația din România. Ea este, însă, lăsată în mod intenționat la nivelul directivei europene care descrie toate profesiile medicale, în termeni foarte generali. Pentru că nu există norme specifice de implementare a profesiei, moașele din România rămân cumva în afara sistemului de sănătate. 

Moașele, explică Adina Păun, sunt specialiste în sănătate reproductivă, de la prima la ultima menstruație. Ele ar putea face partea de educație, pot monitoriza sarcina, asista la naștere și oferi suport în alăptare. Ar putea prescrie contracepție și să recolteze testul Babeș Papanicolau fără probleme.

Toate acestea, dacă le-ar lăsa legea: 

„Eu trebuie să știu ce am voie și ce n-am voie să fac în practică independentă, ce am voie și ce n-am voie să fac în spitale, care este relația mea cu medicul de familie, cu obstetricianul, cu neonatologul, cu pediatrul, cu asistenta comunitară.(…)

Pentru că nu s-au dat aceste norme nici până în ziua de astăzi, meseria de moașă e cumva incertă. Și directorii de spital preferă să nu le angajeze, ceea ce e de înțeles de altfel, pentru că nu știu ce să facă cu ele. Sunt și mai scumpe decât asistentele, au și un statut procedural destul de incert, așa că mai bine nu ne complicăm”, explică Adina.

Dacă la nivel european, numărul de moașe a crescut constant în ultimii ani în mai multe țări, România merge în sens invers: În anul 2005, existau cinci facultăți de medicină care aveau cursuri de specializare în această profesie. În prezent, una singură mai pregătește moașe. 

„Acum în România mai sunt cam 500 de moașe, din ce am înțeles. Erau cam 7-8 sute acum ceva ani. Dar au tot plecat din țară, fiindcă sunt foarte căutate în Europa.”

România are o incidență de cancer de col uterin de trei ori mai mare decât media UE (22,6 vs 7,3 cazuri pe 100,000 femei) și a doua cea mai mare mortalitate datorată acestei patologii: 9,6 din 100,000 de femei mor în România de cancer de col, versus 3,7 media europeană. Despre această tragedie evitabilă, PressOne a relatat aici.

Cancerul de sân are o incidență încă și mai mare în populația feminină din România. 

Dacă în 2016 incidența era de 28 cazuri la 100,000 de locuitori, în 2025 se estimează că vom avea 34,6 cazuri la 100,000 locuitori.

Soluția care reduce numărul de vieți pierdute în lupta cu aceste boli, implementată cu succes în alte țări europene, este screening-ul. Până acum, România a implementat  doar programe pilot, la nivel de regiuni, cum e cel peste care am dat accidental în căutarea mea. Experții estimează că ar mai dura încă cinci ani până când am avea infrastructura și resursa umană necesară astfel încât screening-ul să fie accesibil peste tot. 

Pentru femeia din experimentul meu, s-ar putea să fie prea târziu. 

Material realizat în cadrul proiectului „ACCESS – Advocacy, Capacitare, Consolidare pentru Egalitate în Sănătate și Siguranță” derulat de Centrul FILIA în parteneriat cu Rabea Movement Norway, care beneficiază de finanțare prin Active Citizens Fund – Romania finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

Mai multe informații despre proiect disponibile la: www.centrulfilia.ro/access. Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă. www.activecitizensfund.ro