Nicușor Dan și prietenii săi. Cum să dai țara în mâinile demagogilor - rețeta rapidă

Adrian Mihălțianu

Publisher

Toți cei care au votat Nicușor Dan strângând puțin din dinți atunci când l-au văzut pe rusofilul Matei Păun păstrat drept consilier personal se miră astăzi mai puțin de aparenta transformare peste noapte a președintelui care trebuia să ne aducă „România onestă”.

Aducerea lui Marius Lazurcă în cea mai strânsă echipă a președintelui a adăugat o dimensiune suplimentară: un diplomat de carieră, dar și admirator al lui Trump, Lazurcă e totuși unul dintre oamenii sofisticați din zona conservatoare cu care Nicușor Dan s-a hotărât să facă echipă.

Pentru o clipă, s-a putut crede că președintele va încerca reconcilierea prin acceptarea unei alianțe largi între partidele tradiționale, concomitent cu o agendă conservatoare, pe placul cel puțin a unei părți importante din votanții AUR.

Poate că dacă s-ar fi îmbrăcat în ie și ar fi început să iasă o dată pe săptămână prin satele și micile orașe ale țării, ar fi dat AUR o parte din medicamentul propriu: o porție sănătoasă de populism, dar și o ocazie de neratat să se conecteze cu un public pe care declara în tinerețe că-l iubește, dar cu care nu prea are de-a face dacă se închide la Cotroceni.

În loc însă de un președinte popular - sau măcar preocupat de un dialog cu poporul - am urmărit cu stupefacție cum Nicușor Dan se aruncă cu o voioșie incredibilă în brațele indivizilor care au creat fix hățișul de interese, mafii și complicități numit de toată lumea ca fiind „Sistemul”. Și nicio sofisticare a vreunuia dintre consilierii săi nu pare a-l scoate din această capcană. Dimpotrivă.

În loc să caute legitimarea care-i lipsea din partea unei treimi a românilor chiar între ei, a hotărât să o caute în jocurile de palat. Iar asta este, pe lângă o decizie extrem de proastă pentru orice politician, o alegere care arată de ce are un succes imens AUR și de ce partide precum SOS și POT au reușit să obțină peste 30% din voturi, deși oferta lor politică e, în cel mai bun caz, una penibilă.

Din păcate, fix asta nu a înțeles președintele. A crezut și încă mai crede că dacă se înhăitează cu oamenii care controlează structurile de putere ale statului va reuși să le încalece și să ducă România spre direcția aia bună la care sunt sigur că visează.

În loc să-și caute legitimitatea în rândul celor care l-au votat, a ales coteria de palat, cu indivizi care acum jubilează că au primit o păpușă nouă, chiar mai docilă decât fostul președinte Iohannis.

Dar Iohannis a reușit să-și păcălească votanții timp de un mandat și jumătate. Și-a dat arama pe față, nervos, doar spre final. Nicușor Dan nu pare a avea la dispoziție nici măcar un mandat întreg. Publicul propriu îl detestă deja, în mare parte - rămâne să aflăm și din sondaje cât de grea e căderea sa. Publicul celălalt îl disprețuia deja - și ar fi putut fi câștigat în parte dacă se ducea în mijlocul său.

Pentru că a ales să nu o facă, acum trebuie să cerșească în genunchi în fața PSD și PSD hardcore, folosindu-se de cea mai toxică aripă din PSD light ca să ducă la bun sfârșit un program de guvernare copiat integral (cu tot cu greșelile inițiale) de la premierul pe care l-a împins afară ca pe o măsea stricată.

În urma votului eșuat din Parlament, în fața lui Nicușor Dan se întinde acum un drum trist și prăfos spre irelevanță. Cu cât se va afunda mai mult în coteriile cu cei mai toxici indivizi care girează sistemul mafiot, cu atât nu-l va mai băga nimeni în seamă. Cu cât se va teme mai mult de popor, cu atât legitimitatea lui va putea fi pusă la îndoială. Cu cât va face mai multe compromisuri cu AUR - pentru că are nevoie de voturile lui - cu atât îl va face să crească.

Dar același lucru se poate spune și despre partidele pe care a încercat să le forțeze să-i facă voia și pe care astăzi le-a pierdut. Atât PNL (ce a mai rămas din el), cât și USR au o mare problemă în a se conecta cu oamenii de rând. Mica creștere în popularitate a lui Bolojan e irelevantă, la rândul ei, dacă acesta nu va reuși să revină spre alegători. Și cum să facă asta, când el se ferește cât poate de presă și a condus cel mai netransparent guvern de până acum?

Da, am greșit când am scris că PNL o va coti așa cum i se ordonă de la Cotroceni. Se pare că și-a găsit un fel de coloană vertebrală și a ales calea scindării. Dar cu cine să facă, totuși, Bolojan reformele reale, când te uiți la numele și fețele celor care i-au rămas alături? Cu foarte puține excepții, politicienii liberali „proeuropeni” nu sunt cu nimic diferiți de politicienii PSD, iar unii dintre ei chiar de politicienii AUR. Ar trebui să schimbe 70% din partid, iar așa ceva e imposibil.

Iar USR pare în continuare nu doar elitist, dar și complet rupt de mentalitatea social-democrată a majorității românilor. Cât timp va rămâne de centru-dreapta și cu accese libertariene, obsedat de o fantasmagorică luptă contra corupției care nu-i mai interesează pe români, va merge în gol.

Am analizat documentul CSM care transformă critica la adresa justiției în „lovitură de stat”. 11 argumente care nu au nicio bază reală

PressOne a analizat documentul publicat de CSM, care - cu toate că se dorește o „radiografie” a tuturor afirmațiilor și acțiunilor din spațiul public și online începând cu iulie 2025 - îmbracă mai mult forma unui act politic redactat în limbaj juridic. 

Francis Fukuyama: Rusia s-ar putea prăbuși înaintea Ucrainei

Fukuyama vorbește despre căderea lui Viktor Orbán și explică de ce succesul lui Péter Magyar în înlocuirea establishmentului populist de dreapta din Ungaria ar putea oferi lecții utile și pentru Statele Unite. Tot el explică de ce crede că regimul lui Putin s-ar putea prăbuși, în cele din urmă, înaintea celui ucrainean.

„Adevărata noastră problemă e alta, o criză de încredere, de încredere între cetățean și stat, convingerea tot mai răspândită că regulile nu sunt aceleași pentru toți și poate cel mai dureros sentiment, sentimentul multor oameni că viitorul lor nu mai poate fi construit aici, acasă”, spunea premierul desemnat Adrian Veștea în discursul său înaintea votului de învestire.

E absolut uluitor că tocmai Veștea vorbește de încredere, când are propriile-i probleme legate de asta și comportamente tipice de baron local. O bună parte dintre miniștrii propuși de el nu sunt cu nimic mai buni decât cei din guvernele Dăncilă, Ciucă sau Ciolacu, toate niște dezastre absolute. Încrederea pur și simplu nu există, iar ea poate fi reconstruită foarte greu, doar prin reușite economice imposibil de atins.

În fine, faptul că George Simion a numit sala Parlamentului, în care se desfășoară procesul democratic parlamentar, o „sală a trădării” înainte să-și ia tălpășița alături de parlamentarii AUR „netrădători” arată că orice „reconciliere” încercată cu politicienii acestui partid este atât inutilă, cât și contraproductivă.

Reconcilierea se poate face doar la firul ierbii. Și nu mimând interesul, ci efectiv implicând societatea civilă reală, oamenii care țin pe umerii lor această țară. Dialogând cu ei, concepând împreună cu ei politicile publice, implicându-i în propriul lor viitor, iar nu dictându-l de sus. Și în niciun caz prin coterii politice.

Cu părere de rău, niciunul dintre politicienii pe care i-am văzut și ascultat zilele acestea vorbind de interesul național nu pare a avea nici măcar cea mai mică legătură cu un astfel de fel de a face politică. Asta e calea cea mai sigură prin care cei care mimează acest interes - și anume AUR și demagogii - să ajungă în cele din urmă la putere.

Și odată ajunși, vor fi extrem de greu de dat jos, așa cum am învățat deja din exemplul Ungariei. Chiar vrem asta?