Ce înțelegem din reușita moțiunii de cenzură: România are oroare chiar și de aparența de reformă

Adrian Mihălțianu

Publisher

Cinci lucruri la cald despre reușita moțiunii de cenzură.

1. Scorul mare din Parlament arată nu doar o potențială nouă alianță politică - una capabilă să dea un guvern foarte stabil, ci și unde este centrul de greutate politic real, așa cum l-au votat românii: partidele populist-naționaliste și facțiunile similare din așa-numitele partide pro-europene sunt, numeric, mult mai mari decât minusculele facțiuni pro-reformă și pro-responsabilitate.

Alianța politică AUR-PSD nu va trebui activată, însă, pentru că scopul nu a fost acesta - așa cum am scris deja, ținta a fost demiterea unui premier care a încercat fie și o reformă timidă, extrem de timidă chiar, și aducerea la ordin a PNL, care dădea semne supărătoare de independență.

De asemenea, s-a verificat că AUR își poate pleca deocamdată capul atunci când părintele său PSD îi cere, deși a crescut mult mai mare decât acesta. Deocamdată.

2. Multă lume își pune aproape amuzant speranța în scindarea PNL într-o facțiune pro-reformă, care să crească și să absoarbă eventual și USR într-un pol de centru-dreapta cu adevărat pro-european și reformist.

Două probleme aici. Prima: Ilie Bolojan nu a dat semne că vrea să iasă din partid nici înainte, nici după moțiune. Atunci când va fi dat jos de facțiunea mafiotă din PNL (e doar o chestiune de timp), alături de care a guvernat până acum și alături de care a crescut în partid fără să zică nimic, vom vedea dacă va dori să rămână în politica „mare” de la București sau dacă va dori, mai degrabă, să se retragă pe o zonă pe care o poate controla.

Timp de un deceniu, a ales să fie liniștit și să nu-și aprindă paie-n cap. Ar însemna că s-a schimbat ceva fundamental în personajul politic Bolojan dacă ar alege să lupte la baionetă pentru un nou partid și pentru un nou mod de a face politică. Cine știe, miracole se mai întâmplă.

A doua: cine ar pleca alături de Bolojan (pentru că e greu de presupus că ar putea păstra controlul partidului), ar avea foarte multe de pierdut. Primari, parlamentari, baroni și diverse personaje bine înfipte în marile companii și instituții de stat - toți aceștia au o aversiune foarte mare față de risc. Construcția politică pe termen mediu nu e ceva care li se potrivește acestor oameni, iar faptul de a se lua în piept fix cu serviciile, cele care au adus la ordin restul partidului, cere un anumit tip de coloană vertebrală care nu prea există în PNL.

Cu alte cuvinte, ar fi cu adevărat surprinzător să vedem o ruptură pe bune în PNL. Lupta se va da, mai degrabă, în interiorul acestui partid, cunoscut și sub numele de „PSD light”. Dar rămâne de văzut.

3. USR este pus, la rândul său, în fața unei dileme. Partidul a spus ferm că nu va mai guverna alături de PSD. Dacă-și va călca cuvântul și va lua poziția reglementară într-un nou guvern condus de PSD, va putea trăi cu iluzia că reușește să reformeze statul măcar pe ici, pe colo, prin ministerele pe care le are deja.

Dacă, dimpotrivă, și-l ține, atunci va trebui să învețe să crească și să atragă și pătura de oameni care s-au scârbit de politică, pentru că cele 3-4 puncte procentuale pe care le-ar putea aspira de la PNL nu vor fi de ajuns. Dar USR nu are, culmea, un personaj care să semene măcar a prim-ministru. Oare partidul își pune această problemă sau crede că doar adoptându-l pe Bolojan și-o va rezolva?

Despre UDMR nu are rost să vorbesc, pentru că partidul care l-a susținut pe Viktor Orban până-n pânzele albe și care nu face de fapt nimic pentru maghiarii din România (așa cum se poate vedea din dezastrul de la Praid) nu se va da niciodată dus de bunăvoie de la guvernare.

4. PSD triumfă deocamdată. Dar dacă Sorin Grindeanu nu-și asumă poziția de prim-ministru chiar acum, atunci înseamnă că este un politician extrem de laș. Rotativa PNL-PSD ar lăsa mai puțin de un an pentru schimbarea premierului PNL sau „tehnocrat” cu unul de la PSD. Dacă nu a avut răbdare cu Bolojan, este momentul să-și asume crearea unei noi majorități, în jurul personalității deosebite a liderului PSD, care are fără îndoială soluțiile pe care nu le avea Bolojan.

Orice abdicare a lui Sorin Grindeanu de la responsabilitatea de premier și pasarea acesteia în ograda PNL, spre Predoiu sau vreun protejat al său, arată că de fapt și PSD este doar o unealtă în mâna celor care vor să asigure aici un status-quo în care toți liderii politici sunt doar pioni sau, ocazional, nebuni perfecți pentru a fi sacrificați. Nimic mai mult.

5. Cel mai mare câștigător de pe urma acestei moțiuni de cenzură reușite este AUR. A dat sânge pentru votanții săi, iar cei care cred că s-a murdărit de PSD pe mâini probabil că nu pricep mentalitatea votantului AUR.

PSD și PSD hardcore (AUR) bat ultimul cui în timida încercare de reformă a statului român. Urmează o notă de plată foarte scumpă

În fapt, măștile străvezii au căzut în sfârșit: PSD a decis că apărarea intereselor mafiote este mult mai importantă decât orice palmă peste mână dată de la Bruxelles și a oficializat ceea ce știam deja de foarte multă vreme: AUR nu e altceva decât creația unui partid așa-zis social-democrat care dorea să fie „spălat” în fața Europei.

Când stadioanele devin tribune ale urii

Acum două săptămâni, galeria Universității Craiova a venit la meciul cu Rapid cu propriile bannere și mesaje rasiste la adresa romilor. Ca și cum stadioanele ar fi devenit spații libere în care romii pot fi înjurați fără consecințe. Ca și cum tăcerea FRF și LPF ar fi fost un semnal verde. Pentru că, în fapt, a fost.

Ura acestuia față de tot ce înseamnă „pro-europenism” este mult mai mare decât orice potențială colaborare cu PSD. De altfel, să nu uităm de ce a fost creat AUR - tocmai ca să atragă acest tip de electorat care până acum câțiva ani vota liniștit cu PSD.

Dar George Simion trebuie să se întrebe: asta e tot ce poate? Să fie „idiotul util” (domnia sa a folosit aceste cuvinte) în mâinile PSD, instrumentul cu care mafia care a sufocat această țară își face treburile murdare? Doar atâta poate?

Vom vedea în lunile care urmează ce vor primi, de fapt, AUR și George Simion pentru această gudurare pe lângă PSD. Și, oricât a împroșcat cu venin liderul AUR spre președintele Nicușor Dan, nu a putut masca faptul că a făcut exact jocul dorit de președinte, dând jos un premier cu care acesta nu era deloc fericit.

Despre acesta din urmă nu are rost să mai zic ceva. Jocul a fost străveziu și vizibil din satelit. Să vedem ce guvern stabil are pregătit pentru românii care l-au votat nu doar ca să mențină România în zona pro-europeană prin jocuri de culise, ci s-o pună definitiv pe cursul integrării euro-atlantice.

Poate că mafiile care au adus-o în primul rând în UE și NATO vor reuși și această performanță: să facă România să prospere fără să facă niciun fel de reformă reală, cu aceste mafii bine înfipte la toate nivelurile statului și ale societății, pe timp indefinit, nederanjate de nimeni cu adevărat, în numele stabilității.

O țară în care voința populară exprimată prin vot nu contează absolut deloc, în care pleacă ai noștri, vin ai noștri, iar noi ceilalți nu plătim niciun dezastru economic și financiar ca proștii.

Caz în care democrația noastră nu va mai fi doar originală, ci un adevărat miracol. Miracolul de servicii.