Muncitori din Asia și Africa, aduși în România fără reguli clare: un proces de un an, costuri netransparente și lipsa instrumentelor juridice pentru controlul pieței

Bianca Felseghi

Senior Editor

Selecția țărilor din care provin muncitorii non-UE este făcută exclusiv din solicitările angajatorilor români, direct sau prin intermediari.

Până acum statul român nu s-a implicat deloc în reglementarea importurilor forței de muncă, altfel decât oferind anual contingente de permise de muncă a câte 100.000. Cifră care, pentru 2026, a scăzut la 90.000.

Abia în ianuarie 2026, Ministerele Muncii, Afacerilor Interne și Afacerilor Externe au depus un proiect de act normativ care să aibă în vedere niște criterii clare de autorizare și funcționare a agențiilor de plasare a străinilor pe piața muncii.

Statul a constatat „proliferarea unor entități care desfășoară activități de plasare a străinilor pe piața muncii fără a fi supuse unui regim de autorizare”, fapt ce a condus la recrutarea unor lucrători fără calificările necesare, reiese din ordonanța de urgență emisă de executiv.

Deși recunoaște că domeniul este slab reglementat, președintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM), Romulus Badea spune că nu doar firmele românești de recrutare acționează astăzi pe piața din România.

Angajatorii români sunt naivi, adaugă Badea, atunci când sunt convinși de așa-zisele oferte cu comision zero, care presupun aducerea în țară de forță de muncă fără să mai implice cheltuieli pentru obținerea documentelor legale și costuri de relocare. 

PIFM reprezintă din 2020 - conform statutului adoptat - acele companii care au ca principal domeniu de activitate două coduri CAEN, 7810 și 7830. La Registrul Comerțului din România sunt înregistrate circa 3.100 de astfel de firme. Însă nu toate fac parte din PIFM. Și nu toate respectă cerințe minimale de plasare a forței de muncă în România, cum ar fi calificarea sau vorbitul unei limbi de circulație internațională. 

Având în vedere contextul, rămâne întrebarea legată de cine selectează, de fapt, bazinele de recrutare pentru muncitorii din spațiul non-UE care ajung în România, cu alte cuvinte, cine stabilește din ce țări de pe glob importă România forță de muncă?

Ministerului Muncii arată clar într-un răspuns la solicitările PressOne că situația lucrătorilor din state terțe ajunși în România este gestionată exclusiv de cererea angajatorilor români în mod direct sau cu sprijinul unor avocați sau firme de intermediere forță de muncă. 

Potrivit raportului de cercetare publicat de Consiliul Economic și Social, la finalul lui 2025 principalele țări sursă din care provin angajații recrutați pentru piața muncii din România sunt Nepal, Sri Lanka, Turcia, Moldova, India și Bangladesh.

Agenții din Asia contactează direct angajatori români, uneori facilitând migrație secundară ilegală spre vest

Romulus Badea spune că pe piața din România au intrat în ultimii ani muncitori aduși fără medierea unei agenții românești de recrutare și că o parte din lucrătorii aduși prin aceste pârghii „au venit cu alte intenții”. 

„Există agenții din Asia de recrutare care contactează agenții români și spun, ai nevoie de oameni? Da! Îți aduc eu 100 de oameni și nu te costă nimic! Alte agenții spun: ai nevoie de 20 de oameni? Poate mai bine ai lua 30 de oameni și-ți plătesc eu taxa de aviz de muncă. Angajatorii români intră în astfel de relații comerciale, neînțelegând că în clipa în care tu nu plătești nimic, tu nu ești clientul. Ei le mijlocesc acestor oameni un drept de muncă în România și accesul în România și nu-i mai interesează că, de fapt, mijlocesc și o migrație secundară ilegală spre vest. Și pentru asta normal că acești oameni plătesc 5.000, 7.000 de euro, pentru că ei vor de fapt să ajungă în Germania”, susține Badea. 

În aceste condiții, spune el, sancțiunile impuse prin noua legislație sunt excesive, deoarece multe din gripajele procesului de recrutare nu pot fi imputate recrutorilor. Printre sancțiunile propuse în OUG sunt stipulate amenzi dacă 10% din muncitorii plasați nu au calificările cerute, dar se poate ajunge și la suspendarea activității firmei dacă 20% din cererile unice inițiale - adică din viitoarele solicitări de imigrare - sunt retrase fie prin neacordarea vizei, fie prin neprezentarea candidaților la următoarele etape de triaj cum ar fi interviul de la consulat, fie prin neprezentarea la locul de muncă, după ce toate documentele legale au fost emise. 

AUDIO. „Ia dă-ți tu voie să vedem ce-i cu păsărica ta.” Înregistrare șocantă din cabinetul lui Ion Duvac, membru în comisia în care sunt analizate cazurile de abuz din Colegiul Psihologilor

Ion Duvac, doctor în psihologie și membru în Comisia de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România, își hărțuiește sexual pacientele prin propuneri sexuale explicite și cere poze cu părțile intime ale femeilor, încă de la prima ședință, potrivit unei înregistrări ajunse în posesia redacției.

Reacția Colegiului Psihologilor la ancheta PressOne. Ion Duvac invocă o „campanie de denigrare” pe fondul unei candidaturi la conducerea instituției, deși nu mai are dreptul

Colegiul Psihologilor reacționează la ancheta PressOne despre Ion Duvac și susține că nu există sesizări la nivelul instituției care să-l vizeze pe doctorul psiholog, însă, ca urmare a anchetei, are în vedere mai multe posibile sancțiuni, prin care și retragerea definitivă a atestatului de liberă practică.

„Legat de reglementare: așa se întâmplă în general, legea urmează economicul. În orice domeniu, există o întârziere, un decalaj între prima activitate economică în domeniul respectiv și momentul în care intervine reglementarea. Noi ca patronat am fost printre primii care am semnalat necesitatea unei reglementări”, adaugă Badea.

În domeniu, în prezent, susține bărbatul, etica lasă de dorit.

„Și sancțiunile sunt necesare. Noi însă considerăm că aceste sancțiuni, așa cum sunt prevăzute ele de proiectul de lege, nu sunt în cea mai bună formă. Sunt multe situații în care agențiile de recrutare sunt sancționate pentru faptele terților”, spune Badea.

În trecut, la Ditrău, imigranții au fost acuzați că murdăresc pâinea cu mâinile lor negre Foto: Codruța Simina

Un proces corect de recrutare durează 1 an, de la selecție până la sosirea în România

Reprezentantul PIFM spune că procesul de recrutare, de la lansarea ofertei angajatorului până la aducerea muncitorilor la poarta fabricii poate dura aproximativ 1 an. Perioada e considerată excesiv de lungă, fiindcă muncitorii din aceleași bazine de recrutare sunt „vânați”, susține Badea și de Israel, țările arabe sau alte țări din UE, cum sunt Croația sau Polonia. Emiratele Arabe Unite pot emite o viză de muncă într-o lună și jumătate, iar Israelul în aproximativ două luni. 

„Acum, dintre toți, angajatorii români au un renume că au grijă de angajați. O să-mi dați contraexemplele noastre, dar acelea, vă asigur, sunt statistic nesemnificative. Reputația noastră este una bună. Spre deosebire, de exemplu, de polonezi. Dar polonezii vin cu un salariu cu 10-15% mai mare. Dacă omul are o presiune financiară și acesta e motivul pentru care vrea să plece în străinătate, nu poate să aștepte un an de zile după viza românească”, spune Romulus Badea. 

Proiectul legislativ prevede și constituirea unei platforme electronice operaționalizate de Ministerul Afacerilor Interne, workinginromania.gov.ro. Acest portal ar trebui să funcționeze ca o bază de date de angajatori și locuri de muncă vacante, în care să fie listate agențiile plasatoare, să fie încărcate cererile unice pentru străinii plasați și o listă a ocupațiilor deficitare de pe piață, care să se actualizeze o dată la 6 luni. 

PIFM consideră că instrumentul numit lista ocupațiilor deficitare este o restricție inutilă.

„Cred că digitalizarea procesului este binevenită. În schimb, lista profesiilor deficitare mi se pare o restricție suplimentară. De ce? Statul își dorește să direcționeze cumva recrutarea către niște profesii pe care le consideră deficitare. Dar piața știe mai bine chestia asta, adică nu e nevoie de intervenția statului ca să ne spună ce avem nevoie. Această listă ar putea fi folosită într-un sens constructiv și sunt țări care au acest concept. În loc să fie o restricție, ar putea să fie un fast visa process. De exemplu, statul român stabilește că nu avem sudori. Și cine recrutează sudori are prioritate în analizarea vizei unice. Nu va dura șase luni, va dura trei luni. Le dăm prioritate”, explică Badea.

De ce aducem muncitori din Asia de Sud-Est? 

Ministerul Muncii în prezent este îngrijorat de contracția economică în care se găsește România, ca urmare și a concedierilor în administrație. Aceste concedieri, totuși, nu vor putea fi absorbite de nevoile de pe piață, care sunt în continuare dictate de domeniul construcțiilor, HoReCa, spune Badea.  

El explică faptul că există două criterii după care se orientează agențiile de plasare a forței de muncă. Primul ține de tradiția țărilor respective. Sri Lanka și Nepal au foarte mulți oameni angajați în servicii din domeniul HoReCa.

„Sri Lanka în 2019 a fost aleasă de Lonely Planet ca destinația numărul 1 în lume pentru turism. Au multe hoteluri și atunci au personal pregătit în domeniul ăsta. E normal ca atunci când vine un hotel și-mi spune vreau și eu 5 bucătari sau cameriste să mă duc acolo”, spune Badea. 

Al doilea criteriu ține de infrastructura de recrutare disponibilă în fiecare din aceste țări. Președintele PIFM spune că românii s-au orientat pe modelul țărilor din Orientul Mijlociu, EAU sau Qatar, care „toate s-au construit cu muncitorii din aceste țări”.

Motivul din spatele acestei infrastructuri este acela că statele-sursă sunt în general țări sărace și au nevoie de banii trimiși în țară de acești muncitori plecați în străinătate. „La fel cum era România acum 20 de ani, cu românii care au plecat în Vest, balanța noastră de plăți era echilibrată la un moment dat de cele 8 miliarde de euro trimise de muncitorii români în țară. E exact la fel. Acum am fost în Sri Lanka, iar la agenția guvernamentală care gestionează plecarea la muncă în străinătate aveau bannere pe care scria că muncitorii sri lankezi au trimis atâtea și atâtea miliarde de dolari în țară”, a mai spus Badea. 

Foto: Lucian Muntean

Guvernul României mai are în dezbatere publică un proiect de OUG, tot ca amendament la situația de pe piața forței de muncă importate și care prevede introducerea unor screeninguri specifice sanitare pentru muncitorii plasați.  

Discuția despre țările de proveniență ale angajaților aduși din spațiul non-UE a devenit serioasă după avertismentul sanitar petrecut la Cluj-Napoca în decembrie 2025, când două femei care lucrau la un salon de masaj s-a dovedit că sunt bolnave de lepră.

PressOne a relatat pe larg despre caz, precum și despre lipsa oricăror filtre sanitare specifice pentru boli endemice, așa cum este cazul leprei, care în Sri Lanka reprezintă una dintre provocările sistemului medical.  

Actualmente, există o sincopa legislativă. Muncitorii aduși din țări non-UE sunt asigurați medical din ziua semnării contractului de muncă pentru că angajatorul emite plăți la bugetul de sănătate pentru ei. Însă propriu-zis ei nu pot accesa serviciile medicale timp de 2-3 luni din lipsa cardului de identitate, respectiv a permisului de ședere emis de Inspectoratul General pentru Imigrări. 

La recrutare, spune Romulus Badea, candidații trebuie să depună în dosar un set de analize medicale făcute la o clinică selectată „nu vin cu certificat medical de la dispensarul din sat”. Documentul prevede însă niște analize standard pe medicina muncii din România și nicidecum nu ia în calcul bolile care pot fi endemice în țările de origine.

Dacă recrutarea se face pentru domeniul alimentației publice, analizele stipulate de lege sunt mai extinse, respectiv se cere testarea pentru HIV. Badea spune că patronatul nu se opune acestor modificări „fiindcă până la urmă e pentru binele nostru al tuturor”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€