Libertatea ca haină a răutății

„Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii”

Familia, tradiția, patria, credința, libertatea – acestea sunt valorile împinse în față de către noul val al extremei drepte care s-a făcut simțit din Franța până-n Ungaria și Polonia, dar care până acum nu se manifestase coerent și în România.

E foarte interesant de urmărit în special lupta pentru libertate din partea acestor mișcări, inclusiv la noi în țară, în contextul în care de multe ori ele neagă dreptul altora la libertate atunci când acesta ar afecta – în opinia lor – valorile creștine menționate mai sus.

Evident, niciuna dintre cele cinci nu este de fapt o valoare creștină – ele sunt comune în toate religiile și chiar și în țările comuniste. Și batjocorite la fel peste tot, de altfel. Dar ultima dintre ele, libertatea, este pe înțelesul tuturor, chiar și al celor care nu dau neapărat importanță primelor patru.

La libertate fac referire și cei câțiva (puțini, din fericire) ierarhi ortodocși care refuză să ia minime măsuri pentru a-și feri turma de o boală care a secerat zeci de mii de români, chiar și atunci când liderii Bisericii Ortodoxe Române manifestă această grijă și chiar susțin și vaccinarea. Tot sub steagul libertății se adună și fanii AUR (deși n-am prea înțeles folosirea de simboluri naționalist-religioase pe un drapel inventat, în fapt, de masonii români care au făcut revoluția de la 1848). Și, în fine, libertate vor și foarte mulți alți români, sătui de tot felul de restricții pe care nu le înțeleg și pe care nu le mai acceptă.

Venită din partea unor oameni care se mândresc cu creștinismul lor, această luptă ridică însă niște sprâncene, și nu doar din partea neomarxiștilor și a Ocultei (trăiț!), ci mai ales a oamenilor obișnuiți, adică fix aceia care se presupune că nu ar fi liberi, ci ținuți cumva în lanțurile dictaturii (după caz, medicală, atee sau reptiliană).

Ce anume ne face realmente liberi? Și unde se oprește libertatea noastră?

Nu sunt întrebări noi, iar cei care au mai citit Biblia ar trebui să știe și răspunsurile, dacă tot pun cruci pe steagul României. Când apostolul Petru vorbea despre libertatea creștină, el nu se referea vreodată la faptul de a face ce-ți trece ție prin cap, ci la acel fel de libertate care te face „rob al lui Dumnezeu” (1 Petru 2:16). Și îi ruga pe creștini să nu folosească libertatea proprie pentru a face rău altora.

Să faci din libertatea ta o haină a răutății înseamnă să-ți arogi dreptul de a fi liber prin zdrobirea dreptului celorlalți la aceeași libertate. Când consideri libertatea ta mai presus de a celorlalți, atunci e ca și cum ai îmbrăca o haină care te face rău – ăsta e unul dintre preceptele creștine cel mai ușor de înțeles. Sau ar trebui să fie, nu?

Cei care tot urlă că vor libertate, chiar dacă asta înseamnă să-i infecteze pe ceilalți, uită că libertatea creștină stă într-o cheie unică, numită „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Fără această iubire, fără această empatie, nu există nici libertate.

Sigur, am putea filosofa foarte mult (doar s-au scris mii de cărți în zeci de secole pe tema dată) despre ce înseamnă, de fapt, să-ți iubești aproapele. Dar e mai ușor să arăt. Iată ce înseamnă să-ți asumi libertatea creștină dar și să-ți respecți și aproapele (și autoritatea permisă de Dumnezeu, dacă tot citasem din apostolul Petru).

Dar nu doar catolicii știu să facă asta, ci și ortodocșii. Ca să nu mai amintesc de alte culte care și-au ținut sărbătorile online, tocmai pentru a nu-i infecta pe ceilalți.

Libertatea apare de fiecare dată când un om se oferă voluntar să ajute, de fiecare dată când un medic își riscă viața pentru a-i face bine pe cei bolnavi care-i pot infecta, de fiecare dată când faci gestul mic de a purta mască pentru a reduce riscul îmbolnăvirii tale și a celorlalți, de fiecare dată când cineva se vaccinează pentru a se pune nu doar pe el la adăpost de boală, ci și pe cei din jurul său. Și așa mai departe.

Sigur că toate aceste gesturi vin cu riscurile lor. Uneori chiar se moare pentru că ai ajutat mai presus de posibilitățile tale. Uneori masca nu e suficientă, în condițiile în care lucruri simple nu sunt organizate corect. Uneori vaccinul poate avea efecte adverse – mult mai rare și mai mici decât boala pe care o previne, dar neplăcute, clar.

Dar cei care pretind că sunt creștini ar trebui să fie primii care să manifeste acest gen de altruism, pentru că înțeleg că libertatea lor provine din libertatea celorlalți, nu invers. Nu este luată niciodată cu japca de la ceilalți. Creștinii sunt cei care primesc bătaie, niciodată cei care o dau. Sunt cei care suferă alături de alții, nu cei care nu-i mai suferă.

E cutremurător să vezi că lideri politici care se pretind a fi creștini ridică din umeri la drama zecilor de mii de români morți din cauza pandemiei – atât direct, din cauza virusului, cât și a colapsului sistemului medical, care i-a privat pe atâția cronici de tratamentul necesar. M-aș fi așteptat să-i văd pe acești pretinși creștini în prima linie de ajutorare a celor bolnavi, așa cum făcea Regina Maria, Mama Răniților, de exemplu.

Dar nu, ei au hotărât că e mai bine să calce peste cadavre doar ca să prindă un loc în față, la televiziuni. Nu ezită nici să-i pună pe copii să blesteme, deși ăsta e cel mai anticreștin gest pe care l-ar putea face.

Din fericire, am văzut cât de mult au prins până acum mesajele lor dezbinatoare și pline de ură. Tot din fericire, încep să apară semne că și Biserica a înțeles că nu poate lăsa acești falși creștini să ocupe cu japca un spațiu lăsat liber.

Personal pledez cu toată convingerea pentru implicarea fiecăruia dintre noi în acest act firesc de informare onestă cu privire la o problemă acută și majoră care ține nu doar de sănătatea personală, ci și de cea comunitară. În calitatea temporară de persoană publică, îi îndemn personal pe cei ce încă ezită, să se informeze cât mai atent și din surse sigure cu privire la beneficiile vaccinului și, în urma consultării cu medicul de familie, sa ia decizia cea mai bună pentru sănătatea lor și a celor dragi. Eu am ales să o fac, vaccinându-mă.Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al BOR

E cu atât mai încurajator că lideri ai bisericii ortodoxe vin cu mesaje clare, de susținere a vaccinării și a măsurilor care pot salva zeci de mii de vieți omenești în lunile care vin. Poate-i vor convinge și pe cei câțiva ierarhi, care bat din picior precum copiii răzgâiați, să coboare puțin din caleștile lor aurite și să-și aducă aminte ce înseamnă să ai, de fapt, umilință creștină, nu înfumurare antihristică. Dacă tot ne păstrăm în contextul religios, ce face Teodosie Tomitanul este orice, numai creștinesc nu.

Vom asista în luna următoare la o scădere, din fericire, atât a numărului de infectări, cât și a numărului de decese zilnice. Spre finalul lunii, când se apropie Paștele ortodox, vom fi, probabil, la jumătate cu toate aceste statistici oribile. Măsurile neplăcute luate acum își vor fi făcut efectul.

Totul va depinde apoi atât de respectul față de libertatea celorlalți în timpul sărbătorilor, cât și de creșterea ritmului vaccinării în cursul lunilor mai și iunie. Dacă însă o parte dintre români nu vor înțelege elementele de bază ale libertății, mai ales cei care invocă libertatea creștină, atunci s-ar putea ca și toamna să ne prindă în aceeași situație călduță, în care prelungim pandemia la nesfârșit.

Eu cred că, dacă toți liderii religioși se implică puternic în următoarele săptămâni în a comunica beneficiile respectului față de ceilalți și ale vaccinului, am putea termina cu toată nebunia mult mai repede decât am putea spera acum. Ar putea suplini o lipsă de încredere care se acutizează – cea față de mesajele autorităților. Un mesaj ferm și fără echivoc ar putea salva zeci de mii de vieți omenești. Ce poate fi mai creștinesc?

Ce haină vor alege să îmbrace acești lideri, rămâne la alegerea lor. Liberă.