INTERVIU. Kátai István, un secui ajuns la Budapesta: „Orbán nu duce o politică națională, ci o politică a loialității în Transilvania” 

Bianca Felseghi

Senior Editor

Pe Kátai István l-am cunoscut în vama de la Episcopia Bihor în mai 2025, când liderul TISZA Péter Magyar, liderul mișcării de opoziție din Ungaria, ajungea în România după zece zile de mers pe jos din capitala Ungariei, la finalul unei inițiative politice numite „Egymillió lépés” (Un milion de pași, n.red). 

Kátai, care a făcut atunci parte din grupul de susținători care l-au însoțit pe Magyar, mi-a spus atunci că el s-a născut în România. Este originar din Sfântul Gheorghe, a fost actor și regizor și astăzi spune despre el că este manager cultural. Dar nu e doar atât. Kátai face parte dintr-un grup de experți voluntari, care colaborează cu TISZA, iar în vara anului trecut a fondat „Erdélyi Kossuth Tisza Sziget”, un eveniment care s-a alăturat promovării politicilor TISZA în Transilvania.

Într-un interviu pentru PressOne, Kátai vorbește despre ce cred maghiarii din Transilvania despre politica propusă de Péter Magyar, challenger-ul Puterii de la Budapesta. L-am întrebat și despre comunitățile captive în retorica anti-UE și anti-Ucraina promovată de Viktor Orbán, despre UDMR, despre implicarea Rusiei în alegeri, despre rețelele de finanțare masivă cu bani guvernamentali a inițiativelor culturale și religioase și despre ce propune TISZA să facă altfel în relația cu maghiarii din afara granițelor Ungariei.

Alegerile generale din Ungaria vor avea loc pe 12 aprilie 2026. Conform sondajelor, TISZA conduce cu un avantaj generos în opțiunile de vot ale maghiarilor. În ultimele săptămâni, FIDESZ-ul și Viktor Orbán au transformat tema războiului din Ucraina într-un instrument de mobilizare al electoratului, mizând pe frica de propagare a conflictului și de atragerea Ungariei într-o confruntare armată.

PressOne: Puteți descrie care erau așteptările maghiarilor din Secuime dinspre Guvernul de la Budapesta în momentul în care ați plecat din România? Și ce s-a schimbat de atunci legat de aceste așteptări?

Kátai István: Când am părăsit România în 2002 și m-am mutat la Budapesta la invitația regizoarei Eszter Novák, Viktor Orbán nu mai era în funcție, deoarece FIDESZ pierduse alegerile, iar guvernul lui Péter Medgyessy fusese format. Este important acest lucru, deoarece nu a reprezentat doar o schimbare de epocă în sens politic, ci a adus și diferențe perceptibile în modul în care statul gestiona relația cu comunitățile maghiare de peste hotare.

Eu am plecat din Târgu Mureș, iar la baza deciziei mele a stat, în mod determinant, faptul că în mediul cultural maghiar din Transilvania, în special în viața teatrală, libertatea artistică devenise vizibil restrânsă. În funcționarea instituțională persistau reflexe care limitau autonomia profesională, iar reflexele de loialitate și de putere informală moștenite din sistemul anterior continuau să se manifeste într-o măsură semnificativă. Nici acei lideri care susțineau schimbarea nu au reușit să obțină o adevărată ruptură, astfel încât, pentru mine, mutarea nu a fost doar o decizie profesională, ci și una existențială și spirituală.

În ceea ce privește așteptările maghiarilor din Transilvania față de guvernul de la Budapesta în acea perioadă, aș generaliza cu prudență. Totuși, se poate afirma cu certitudine că, la acea vreme, o parte semnificativă a comunităților maghiare din Transilvania nu aștepta o conducere politică din partea Budapestei, ci un mecanism de sprijin previzibil, transparent și bazat pe criterii profesionale pentru educație, cultură, învățământ superior și instituții comunitare.

În timpul primului guvern Orbán, însă, experiența noastră a fost că aceste mecanisme nu funcționau, în multe cazuri, într-un mod suficient de transparent. Instituțiile culturale maghiare din Transilvania, inclusiv teatrele, aveau acces la resurse limitate, iar distribuirea fondurilor nu se făcea adesea pe baza unor criterii profesionale sau normative clare. De multe ori, depindea de relații informale, intervenții personale și activități de lobby dacă o instituție primea sau nu sprijin. Am experimentat această logică de funcționare și în practică: ca actori, aveam adesea impresia că trebuia, de fapt, să convingem decidenții politici. Eu însumi am participat la întâlniri la care scopul explicit al prezenței noastre era acela de a convinge un actor politic venit de la Budapesta de necesitatea susținerii unei cauze culturale locale.

În schimb, după instalarea guvernului Medgyessy, s-a putut observa o funcționare a statului mai previzibilă și mai controlată. Am trăit acest lucru și ca experiență personală.

Când, în august 2002, m-am angajat la Teatrul Honvéd, am început cu un salariu extrem de mic, conform grilei salariale, însă majorarea salariilor din sectorul public a adus în scurt timp o schimbare vizibilă. În plus, guvernul Medgyessy a introdus mai multe măsuri care au întărit previzibilitatea sectorului public și stabilitatea socială: majorări semnificative de salarii pentru angajații din sănătate și educație, introducerea salariului minim pentru absolvenții de studii superioare, precum și un sistem de beneficii pentru pensionari și familii. Nici pentru instituțiile de peste hotare schimbarea nu a fost nesemnificativă: finanțarea Sapientia a fost organizată într-un cadru mai clar, iar fondurile transferate fundațiilor au fost supuse unui control mai strict. Acest lucru a arătat clar diferența dintre un stat care dorește să instituționalizeze și să facă verificabil sistemul de sprijin și unul care îl operează mai degrabă prin canale politice informale.

Kátai István, alături de Péter Magyar, liderul opoziției din Ungaria. Foto: arhiva Facebook.

Din acest punct de vedere, după 2010, situația s-a schimbat. Guvernul lui Viktor Orbán construise deja un sistem de politică națională conștient organizat centralizat, în care Transilvania a devenit prioritară. Au sosit aici resurse considerabile, au fost realizate numeroase investiții și s-a conturat o prezență simbolico-politică puternică. Este important să vedem acest lucru obiectiv: într-adevăr, a apărut o politică de sprijin de o amploare nemaiîntâlnită până atunci. În paralel, însă, s-au consolidat și structurile de dependență politică. Distribuirea fondurilor s-a aliniat tot mai mult la logica loialității, a proximității relaționale și a sincronizării cu centrul politic de la Budapesta.

PressOne: Cum se uită astăzi secuii la Budapesta și la Viktor Orbán? 

Aritmetica supraviețuirii. Cum se descurcă o familie cu trei copii și salariu mediu

PressOne a aflat cum trăiește o familie din media statistică, de la Ana*, în vârstă de 39 de ani, din București, mamă a trei copii. 

România fragmentată. De ce e nevoie de reformă administrativ-teritorială

În România sunt nenumărate comune și orașe mici depopulate, fie pentru că oamenii au murit, fie pentru că au plecat în alte zone pentru o viață mai bună. Un exemplu este comuna Bătrâna, Hunedoara, unde mai locuiesc doar 88 de oameni.

Această schimbare a transformat fundamental și relația cu guvernul de la Budapesta. Anterior, așteptarea era ca Ungaria să fie prezentă ca partener și stat susținător. Astăzi, Budapesta funcționează nu doar ca centru de sprijin, ci și ca centru de orientare și influență politică în viața publică maghiară din Transilvania. 

Nu m-aș angaja să afirm categoric astăzi care sunt exact așteptările maghiarilor din Transilvania față de Budapesta. Sistemul actual nu favorizează formularea liberă și nealterată a acestor nevoi. Distribuirea fondurilor publice ungare depinde într-o asemenea măsură de loialitatea politică astfel încât adesea este dificil să se distingă între nevoile reale ale comunităților și ceea ce este impus de logica dependenței de finanțare.

Lucrez, în prezent, la o strategie intitulată „Schimbarea de sistem în cultură” în care cred că unul dintre domeniile-cheie ale reformei este tocmai regândirea acestui sistem de sprijin cultural pentru comunitățile de peste granițe. Cred că n-ar trebui să mai plecăm de la concepțiile politice centrale, ci de la identificarea unor nevoi reale ale comunităților. Sistemul de sprijin poate fi legitim și eficient doar dacă se bazează pe implicarea comunităților locale, pe cunoașterea diferențelor regionale și pe cartografierea nevoilor lor reale.

Situația comunităților maghiare din Bazinul Carpatic diferă semnificativ de la o țară la alta și de la o regiune la alta. O comunitate dispersată aflată în diasporă se confruntă cu alte provocări decât una care trăiește într-un bloc compact. Fără o hartă cuprinzătoare a problemelor și a nevoilor nu se poate crea un sistem care să servească cu adevărat consolidării comunităților. Aș considera justificată și crearea unui organism comun de coordonare culturală la nivelul Bazinului Carpatic, care să gestioneze pe baze parteneriale și profesionale chestiunile culturale ale comunităților maghiare de peste granițe.

PressOne: Vizați un portofoliu ministerial? Sau la ce servește această lucrare de strategie pe care o aveți în lucru?

Activitatea strategică în care sunt implicat în prezent rezultă din procesul prin care TISZA a căutat, printr-un sistem deschis de candidaturi, viitorii lideri patrioți, dispuși să își asume un rol în viața publică în cadrul unor structuri democratice.

Și eu m-am înscris pentru o astfel de candidatură. Scopul procesului de selecție a fost de a atrage, printr-un așa-numit „casting”, specialiști care ar putea fi potriviți pentru funcții de deputați sau pentru poziții guvernamentale. De aici am ajuns în etapa de alegeri preliminare, unde am candidat ca aspirant la funcția de deputat. Acest sistem de alegeri preliminare în trei tururi a fost, în opinia mea, inovator și orientat spre viitor chiar și în sens european, deoarece a reprezentat o competiție reală.

În cele din urmă, nu eu am câștigat poziția de candidat la funcția de deputat în circumscripția mea, însă ulterior am fost invitat să îmi continui activitatea în cadrul grupului de experți în domeniul cultural. De aceea am elaborat materialul „Schimbarea de sistem în cultură”.

Pentru mine, aceasta nu este o chestiune de poziție, ci de responsabilitate profesională și comunitară. Cred că acest lucru spune în sine foarte mult despre modul de funcționare al TISZA. De asemenea, este remarcabil faptul că dintre cei selectați din mii de candidați, mulți continuăm să lucrăm ca voluntari și după încheierea procesului de selecție. Nu este vorba despre construirea unei clientele, ci despre construcție comunitară. Consider important să subliniez acest lucru, deoarece se află în contrast puternic cu lumea construită de NER (Nemzeti Együttműködés Rendszere - Sistemul de Cooperare Națională, n.red), unde propaganda funcționează adesea prin rețele finanțate din bani publici.

Acest lucru este deosebit de vizibil în Transilvania. În ultimii ani, aproximativ 29 de milioane de euro, adică 11–12 miliarde de forinți din bugetul de stat al Ungariei, au fost direcționați către mass-media de propagandă din Transilvania, afiliată Fidesz. Din această sumă, aproximativ 7,5 miliarde de forinți au fost cheltuiți deja în primii ani, iar ulterior încă 2 miliarde de forinți au fost alocați pentru a continua finanțarea acestui imperiu mediatic. În prezent, au mai rămas foarte puține instituții media maghiare cu adevărat independente în Transilvania. Printre acestea se află și unele care au devenit într-atât ținte ale propagandei încât, temându-se de posibile represalii, nu au îndrăznit să publice un interviu precum acesta. Acest lucru arată clar cât de gravă deformare a produs în spațiul public din Transilvania sistemul de propagandă finanțat din bani publici, din contribuția cetățenilor din Ungaria.

Liderul opoziţiei din Ungaria Péter Magyar a trecut graniţa în România, la Borș dupa 11 zile si 300km parcursi. El a protestat față de ceea ce a numit trădarea etnicilor maghiari de către Viktor Orban, care l-a susținut la prezidențiale pe naționalistul George Simion. Foto: Raul Ștef

Deoarece am aplicat și se pare că, pe baza competențelor și abilităților mele, sunt considerat potrivit pentru anumite sarcini, îmi asum cu bucurie orice activitate prin care pot contribui la această construcție comună. Dacă, în viitor, se va considera că pot fi util viitorului guvern într-o anumită poziție, voi accepta cu plăcere. În prezent lucrez zi de zi, cu toată energia, la acest lucru: la astuparea prăpastiei dintre oameni, la reconcilierea între maghiari și la revitalizarea unui dialog real româno-maghiar. Pentru că văd că prietenii noștri români sunt deschiși la dialog, iar acest lucru oferă speranță.

PressOne: Înțeleg că voturile maghiarilor dinafara granițelor Ungariei nu contează decât circa 1% în alegerile generale din aprilie 2026. Cu toate acestea, Orban a continuat în fiecare mandat al său să își fidelizeze acest electorat cu ajutorul UDMR, cum spuneți și trimițând prin fundații comunitare și biserici sume consistente în județele din România locuite de maghiari. Astăzi, Secuimea e un bastion FIDESZ. Care este, de fapt, strategia lui? 

Cred că e greșit să interpretăm strategia lui Orbán ca fiind doar o simplă chestiune de matematică electorală. Nu este vorba doar despre ponderea voturilor maghiarilor din afara granițelor în alegerile din Ungaria, ci despre faptul că FIDESZ construiește de decenii, în mod conștient, un sistem de loialitate emoțional, politic și instituțional în Transilvania. În acest sistem joacă un rol-cheie UDMR, influența bisericii, implicarea locală în organizarea votului prin corespondență, precum și aparatul de propagandă pentru care, în Transilvania, se cheltuiesc miliarde din banii contribuabililor maghiari.

Problema nu este dacă comunitatea maghiară din Transilvania trebuie sprijinită. Desigur, trebuie sprijinită. Problema este că acest lucru se face astăzi, în mare parte, într-un mod netransparent, adesea prin câteva fundații strâns legate de UDMR, prin canale ecleziastice și instituții angajate politic. În acest context este adesea menționat și rolul Fundației Pro Economica.

În opinia mea, una dintre cele mai puternice explicații pentru acest fenomen este logica patronajului și a construirii dependenței. Mai multe analize, inclusiv materialele site-ului de investigații Átlátszó Erdély, indică faptul că esența sistemului de după 2010 este centralizarea distribuirii fondurilor, controlul politic și caracterul său de construire a loialității. Aceste analize susțin, de asemenea, că înainte UDMR avea o influență mai mare asupra cheltuirii acestor bani, însă după 2010 deciziile s-au concentrat tot mai mult în cercul politic al lui Orbán. Mai multe cercetări descriu acest fenomen nu doar ca politică de sprijin, ci ca o construcție de clientelă și chiar ca o restrângere treptată a capacității de acțiune politică a minorităților.

De aceea spun că nu este vorba despre politică națională, ci despre o politică a loialității. Orbán nu dorește doar să sprijine comunitățile maghiare din Transilvania, ci să le subordoneze politic. Acest model creează diviziuni, adâncește clivajele și, pe termen lung, nu întărește, ci slăbește capacitatea comunității maghiare din Transilvania de a-și reprezenta în mod autonom interesele. 

Prețul sprijinului este adesea tăcerea, loialitatea și, în ultimă instanță, renunțarea la autonomie.
Ca organizator comunitar, eu aș considera corect, în schimb, ca sprijinul acordat peste granițe să ajungă în mod transparent, pe baza nevoilor reale locale și ținând cont de diferențele regionale. 

Astăzi, Tisza consideră prioritară, în toate domeniile — nu doar în Ungaria, ci și în ceea ce privește sistemele de sprijin de peste granițe — eliminarea corupției și asigurarea responsabilității. Este evident că nici Transilvania nu poate rămâne în afara acestui proces. Comunitățile maghiare din Transilvania nu au nevoie de mai puțin sprijin, ci de un sprijin mai corect, mai transparent și mai echitabil.

Kátai István la o acțiune electorală a partidului TISZA. Foto: arhiva Facebook.

PressOne: Ați încercat în vară să organizați o tabără de dialog comunitar la Târgu Mureș, o alternativă la Tusványos, care este de ani de zile un forum FIDESZ extrem de eficient, amplificând mesajele Budapestei în Transilvania. Cui v-ați adresat anume și care a fost răspunsul comunității vizate? Ați reușit să plantați o insulă TISZA în Transilvania? 

Această inițiativă s-a adresat în primul rând acelor maghiari din Transilvania care simt că din viața publică a dispărut dialogul autentic și că Tusványos nu mai este de mulți ani un spațiu al gândirii deschise, ci un forum de transmitere unidirecțională a mesajelor politice ale FIDESZ.

Tabăra organizată la Adrianu Mare (Nagyadorján), lângă Târgu Mureș, nu a fost, prin urmare, doar un eveniment, ci o afirmație comunitară și politică: că există încă o nevoie pentru conversații sincere, pentru dezbatere, pentru dialog româno–maghiar, pentru dialog maghiaro–maghiar și, în general, pentru o reflecție comună deschisă, bazată pe respect reciproc, cu comunitățile minoritare din regiune.

Momentul și cadrul taberei au întărit și ele acest mesaj. A coincis cu vizita lui Péter Magyar la Târgu Mureș și în Transilvania, la fel cum anterior vizita lui la Oradea, „Un milion de pași”, a arătat clar că pentru el comunitățile maghiare de peste granițe sunt importante. Și mai important este că, cu ambele ocazii, și-a exprimat respectul nu doar față de maghiarii din Transilvania, ci și față de români și, în general, față de minoritățile care trăiesc în România. Aceasta reprezintă o diferență esențială față de politica lui Orbán.

Prin această tabără am vrut să arătăm că există și o altă cale. Există o nevoie de dialog româno–maghiar, deoarece trăim într-o casă comună în Europa și ne confruntăm cu tot mai multe provocări care nu ne separă pe criterii etnice, ci cer soluții comune. Astfel de provocări sunt gestionarea crizelor, dezastrele naturale, situația agriculturii, sustenabilitatea sau depopularea comunităților locale. Acestora nu li se poate răspunde prin incitarea unora împotriva altora sau prin sprijinirea forțelor extremiste.

Aceasta este o politică iresponsabilă. În același timp, este important de văzut că deja foarte mulți maghiari din Transilvania nu se mai pot identifica cu aceasta, ba astăzi chiar cred că nici măcar majoritatea. O mare parte a intelectualității maghiare din Transilvania cu atât mai puțin. Doar că despre acest lucru se vorbește mult mai puțin, deoarece sistemul politic bazat pe loialitate și propaganda reduc aceste voci la tăcere.

În ceea ce privește întrebarea dv. dacă s-a reușit să se creeze o „insulă TISZA” în Transilvania, aș formula mai prudent. Nu cred că ar trebui să construim noi insule politice. Întrebarea mai importantă este dacă am reușit să deschidem un spațiu pentru cei care nu vor nici să tacă, nici să se alinieze unui sistem bazat pe loialitate. Și, în acest sens, da: am reușit să semnalăm că și în Transilvania există deschidere către o politică maghiară mai corectă, mai democratică și bazată pe dialog.

PressOne: În contrapartidă, cumva complet detașat și pragmatic, Péter Magyar nu are un mesaj adresat concret acestor oameni, maghiari din afara granițelor. Întrebarea este: Magyar va opri banii care au curs înspre Secuime sub Orbán? Cum vede liderul TISZA relația cu românii din Transilvania? 

Nu știu dacă e întemeiată această afirmație. Și Péter Magyar și TISZA au formulat un mesaj foarte clar către maghiarii de peste granițe. Și eu cred că aceste forme de sprijin nu trebuie desființate, ci păstrate, însă sistemul trebuie făcut transparent, verificabil și echitabil. Programul politic al TISZA precizează clar că sprijinul pentru maghiarii din afara granițelor va fi menținut, însă funcționarea Fondului Bethlen Gábor spre exemplu, va fi revizuită și reformată. 

În schimb, TISZA își asumă că deciziile referitoare la politica națională nu vor fi luate la Budapesta și nu pe baze politice, ci în urmă consultării cu comunitățile maghiare din afara granițelor. Aceasta este o diferență esențială. Nu este pus sub semnul întrebării principiul sprijinului, ci modul său de funcționare. Consider acest lucru deosebit de important, deoarece sunt convins că comunitățile maghiare din Transilvania nu au nevoie de mai puțin sprijin, ci de un sistem de sprijin mai corect, mai transparent și mai echitabil. Un sistem care nu recompensează loialitatea politică, ci servește interesele comunității.

Același lucru se observă și în privința drepturilor cetățenești. Programul TISZA stipulează clar că va menține instituția dublei cetățenii și va facilita exercitarea drepturilor cetățenești pentru maghiarii din afara granițelor, precum și pentru cei din diaspora. De asemenea, își asumă unificarea dreptului de vot și a modalităților de exercitare a acestuia pentru maghiarii din afara granițelor și cei din diaspora, extinderea numărului de secții de votare în străinătate și analiza posibilității votului online. Așadar, nici aici nu este vorba despre restrângerea drepturilor, ci despre extinderea lor.

Din angajamentele de politică externă reiese că TISZA dorește o relație bazată pe cooperare cu statele vecine, nu pe generarea de conflicte. Conform programului, TISZA ar reprezenta interesele Ungariei în Uniunea Europeană într-un spirit de cooperare aliată și nu ar accepta decizii care ar afecta negativ Ungaria sau comunitățile maghiare din afara granițelor. În plus, își asumă că va urmări cooperarea cu toate statele vecine, având în vedere interesele comunităților maghiare din afara granițelor și va acționa consecvent împotriva atacurilor îndreptate împotriva acestora. Aceasta înseamnă că și față de românii din Transilvania și, în general, față de România, abordarea ar fi una de parteneriat, nu de tensionare.

Mai există și un alt element important al acestei abordări: TISZA nu gândește doar în termeni simbolici, ci și în termeni de conectare practică. Un exemplu este continuarea proiectului unei linii de cale ferată de mare viteză spre Transilvania, precum și finalizarea drumului expres M49 către România. Acest lucru este esențial, deoarece arată că nu este vorba doar despre o politică simbolică, ci despre consolidarea unor legături de infrastructură și economice concrete care apropie cu adevărat comunitățile din regiune.

PressOne: În Ungaria, tensiunea dinainte de alegeri este deja la cote extreme, iar frica de război este folosită ca unealtă electorală. Guvernul Orbán comunică faptul că o posibilă pierdere a alegerilor ar însemna atragerea Ungariei în războiul adus de ruși în Ucraina, pe mâna TISZA-UE. Cât de mare este angoasa față de război în rândul populației? Credeți că această frică poate atrage un răspuns al electoratului în favoarea unei stabilități al actualei guvernări? 

Ceea ce comunică Guvernul pe tema războiului nu este o simplă informare neutră despre securitate. În ultimii ani, guvernul Orbán și-a construit în mod conștient comunicarea astfel încât războiul să nu fie perceput exclusiv ca o problemă de politică externă sau de securitate, ci să fie transformat într-un instrument de mobilizare internă. Se încearcă crearea impresiei că schimbarea actualei puteri ar duce automat la creșterea riscurilor de securitate pentru Ungaria. Aceasta nu este însă o afirmație factuală, ci o inducere a fricii în scop politic.

O parte a societății percepe deja clar că e vorba despre o tehnică de comunicare menită să influențeze comportamentul electoral. În Ungaria există într-adevăr o atmosferă tensionată înaintea alegerilor, însă una dintre principalele surse ale acestei tensiuni este chiar propaganda guvernamentală, care încearcă să mențină societatea într-o stare permanentă de alertă.

Desigur, nu poate fi exclus faptul că o parte a alegătorilor, într-un context internațional incert, consideră ordinea existentă, adică actorul politic deja cunoscut, drept opțiunea cu risc mai mic. În situații de criză, puterea încearcă adesea să se prezinte ca singura garanție a stabilității. Însă întrebarea este dacă vorbim cu adevărat despre stabilitate.

În interpretarea mea, un sistem politic care se bazează constant pe frică, pe menținerea sentimentului de amenințare și pe reproducerea imaginilor inamicului nu creează stabilitate, ci produce incertitudine durabilă.

De aceea consider important să afirm clar că TISZA este de partea păcii. Nu în sensul simplificării politice a ideii de pace într-un slogan, ci în sensul promovării unei politici responsabile, calme, previzibile și ancorate în valorile europene. TISZA nu este interesată de menținerea unei psihoze de război, ci de consolidarea securității Ungariei printr-o politică lucidă, credibilă și bazată pe parteneriat. Aceasta este o diferență esențială. Pentru că a fi de partea păcii nu înseamnă să alarmezi zilnic societatea cu războiul, ci să nu exploatezi incertitudinea socială în scopuri politice interne.

Cred că tot mai mulți oameni înțeleg această diferență. Tot mai mulți văd că guvernul Orbán nu reduce tensiunea, ci o transformă în capital politic. Războiul nu este tratat doar ca un conflict internațional tragic, ci și ca un instrument de campanie prin care se încearcă generarea de loialitate, obediență și reflexe politice. Pe termen scurt, acest lucru poate funcționa încă în anumite segmente electorale, dar pe termen lung slăbește luciditatea vieții publice și degradează calitatea procesului decizional democratic.

Candidatul Péter Magyar în timpul mitingului de la Oradea din mai 2025. Foto: Raul Ștef

PressOne: Legat de cele mai recente evenimente, confiscarea de către Guvernul maghiar a valorilor băncii naționale a Ucrainei, acuzațiile de furt din partea Kievului, ne puteți explica logica acestor acțiuni ale lui Orbán prin prisma companiei electorale? Desigur, s-au raportat interferențe ale Federației Ruse în toate alegerile regionale care au avut loc în ultimii doi ani, de la Moldova și România, unde într-un caz extrem la limita Constituției s-a ajuns la anularea alegerilor prezidențiale și la reluarea lor. Care sunt urmele vizibile ale Rusiei în alegerile din Ungaria, din punctul dv. de vedere?

În această chestiune, consider că nu este în sine esențial ce tip de conflict, juridic sau financiar, a apărut între Ungaria și Ucraina, ci faptul că Viktor Orbán reușește să integreze imediat acest lucru în propria sa narațiune de campanie.

În ultimii ani, el și-a construit consecvent politica pe transformarea oricărui conflict extern într-un instrument de politică internă. Fie că este vorba despre o dispută cu Bruxelles-ul, o tensiune cu Ucraina sau orice altă chestiune internațională, nu o tratează în primul rând ca pe o responsabilitate interstatală, ci o traduce pe înțelesul alegătorilor maghiari astfel încât să devină o poveste care îi consolidează propria poziție de putere.

Din punct de vedere electoral, această logică este clară: Orbán are nevoie ca alegerile să nu fie percepute ca o dezbatere despre performanța guvernării, despre criza costului vieții, corupție sau starea reală a țării, ci ca o situație excepțională. O situație în care, în opinia sa, nu se alege un guvern, ci se decide despre supraviețuire, securitate și autoapărare națională. De aceea, orice conflict legat de Ucraina devine imediat un instrument de campanie. Nu pentru că aceste chestiuni ar fi neapărat decisive în sine, ci pentru că se potrivesc perfect în schema politică prin care Orbán încearcă să se prezinte ca ultima linie de apărare a țării.

Nu consider că este vorba doar despre comunicare, ci despre o metodă conștientă de exercitare a puterii. Scopul nu este informarea, ci menținerea societății într-o stare permanentă de alertă. Dacă oamenii simt că țara este amenințată atât din exterior, cât și din interior, devine mai ușor să li se impună ideea că nu este loc pentru dezbatere nuanțată, critică sau reflecție, ci doar pentru apărare și loialitate. Politica lui Orbán se bazează tocmai pe organizarea fricii.

În ceea ce privește rolul Rusiei, cred că este important să formulăm lucrurile cu precizie. Nu aș afirma în mod iresponsabil că fiecare evoluție politică din Ungaria este rezultatul unei coordonări directe din partea Rusiei. Totuși, este evident că interesele rusești și modul de funcționare al sistemului Orbán se intersectează în numeroase puncte. Acest lucru este vizibil nu doar la nivel geopolitic, ci și la nivel de comunicare și electoral. Unul dintre cele mai importante semne se regăsește în narațiunile guvernamentale.

Un alt indiciu apare în mediul dezinformării. În Ungaria s-a conturat, în ultimii ani, un univers mediatic și propagandistic în care distorsionarea realității, crearea de inamici, discreditarea și manipularea emoțională au devenit instrumente guvernamentale cotidiene. Acest mod de funcționare seamănă foarte mult cu modelele observate în alte țări atunci când s-a vorbit despre influență de tip rusesc sau despre războiul informațional. Nu neapărat în sensul existenței unor ordine directe în spatele fiecărui caz, ci prin faptul că sistemul construiește neîncredere, fragmentează dezbaterea democratică și mobilizează cetățenii prin reflexe emoționale.

Al treilea indiciu este însăși concepția geopolitică a lui Orbán. De ani de zile observăm că guvernul ungar nu este interesat, în multe cazuri, de consolidarea sistemului de alianțe occidentale, ci de slăbirea, încetinirea sau relativizarea acestuia. Acest lucru se reflectă în pozițiile privind Ucraina, în blocarea unor decizii europene și în faptul că Orbán construiește consecvent un spațiu politic în care logica rusă devine tot mai puțin străină în discursul public maghiar. Acesta este, în sine, un semnal de alarmă foarte serios.

PressOne: O prezență masivă la vot în Ungaria (unele voci spune că este posibil să fie depășit recordul de prezență din 2002) ar fi în favoarea TISZA sau a FIDESZ-ului? 

Consider că, în climatul actual, o participare ridicată la vot ar indica în mod clar creșterea dorinței de schimbare. Iar dacă este așa, acest lucru favorizează TISZA. Pentru că, pentru mulți, TISZA nu este doar un partid, ci posibilitatea ca Ungaria să revină la o funcționare normală, corectă, previzibilă și europeană.
De aceea aș spune: dacă participarea va fi într-adevăr apropiată de un nivel record, acesta este semnul că o parte semnificativă a societății simte importanța alegerilor și nu vrea să se resemneze, ci să producă schimbare. În actualul context politic, aceasta este o evoluție favorabilă pentru TISZA.