Incursiune în lumea pastilelor roșii (3): Cezar Ionașcu și industria mondială de bărbăție

La începutul lui februarie, m-am înscris la un curs despre făcut bani, bărbăție și femei: Fă Ceva Acum. O creație marca Cezar Ionașcu, fost jurist și consultant vestimentar, actual „dascăl” într-ale bărbăției. Ionașcu nu este un caz singular, ci un exponent românesc al industriei mondiale de self-help bărbătesc. 

De ce aleg unii bărbați să asculte de influenceri precum Ionașcu sau Andrew Tate și de ce ei continuă să fie populari în ciuda faptului că, uneori, încalcă legi și își exploatează audiența? Am explorat răspunsul la această întrebare – inclusiv sintagma care dă numele întregii serii – în ultima parte a acestei trilogii, împreună cu antropologul Radu Umbreș.

Citește prima și a doua parte a seriei despre cursurile de masculinitate ale lui Cezar Ionașcu:

Cum să devii bărbat și să ai bani: o incursiune în lumea pastilelor roșii vândute de Cezar Ionașcu

Incursiune în lumea pastilelor roșii (2): Cezar Ionașcu dă sfaturi periculoase despre păcălit statul și băncile

Ești un bărbat român de 20, 30 sau 40 și ceva de ani. Să spunem că treci printr-o criză existențială. Cu banii stai relativ ok, dar parcă ai vrea mai mulți, iar din punct de vedere emoțional te simți precum un copil sau un adolescent care mai are multe lucruri de lămurit. La vârsta asta, înaintașii tăi de sex masculin deja aveau familie, copii, casă și cel puțin un copac plantat în fața ei. Simți că n-ai nicio direcție, că au trecut anii peste tine și tu încă nu ți-ai pus viața în ordine.

Ce faci? Pentru că vrei și trebuie să faci ceva, nu poți continua ca până acum. 

E doar un scenariu imaginar de la care pornim, în contextul în care, de cel puțin 10 ani, se vorbeṣte periodic despre o criză a masculinității. Bărbații sunt mai singuri sau deprimați ca niciodată, spun publicații din toată lumea o dată la ceva timp, de regulă după o întâmplare gravă în centrul căreia s-a aflat un bărbat inadaptat social. Studii după studii arată că bărbații occidentali fac tot mai puțin sex, că-s tot mai depăşiți de cerințele lumii moderne și au o pondere tot mai mică în instituțiile de învățământ superior.

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, alătură-te susținătorilor presei independente! Orice sumă contează.

Redacția PressOne

„Succesul educațional este foarte important pentru traseul ulterior în viață, al veniturilor, statusului social. Iar acei bărbați care rămân în urmă pot să sufere. Lucrurile astea sunt importante, pentru că bărbații tind să fie foarte preocupați de problema asta a statutului și afirmării”, explică antropologul Radu Umbreș pentru PressOne.

Social media, jocurile video, revoluția sexuală, feminismul, individualismul exacerbat, capitalismul, pornografia, masculinitatea toxică – toate sunt arătate cu degetul când se caută sursa acestor probleme.   

Confruntat cu o astfel de criză existențială – te simți singur, abandonat și incapabil să legi ceva cu o femeie – ai putea primi recomandarea să mergi la psihoterapie. Dar aia e inconfortabilă, costă timp, bani și este asociată cu o anumită stigmă privind problemele de sănătate mintală. În plus, nu-ți garantează ce-ți doreai aici și acum de la viață: bani mai mulți, statut social superior și, eventual, o viață amoroasă împlinită.

Introducere în lumea pastilelor roṣii

Și atunci cauți alternative. Internetul de astăzi este plin de soluții minune care promit că vor rezolva problemele bărbatului modern. Oameni fără direcție și cu nevoie de îndrumare sunt mulți. Soluțiile oferite variază de la un guru la altul, dar toate sunt din sfera self-help, axate pe ce poate face individul însuși pentru a avea o viață mai bună și mai puțin pe ajutorul pe care îl pot oferi alții – prietenii, familia, comunitatea, statul. 

Mai multe cercetări din sfera științelor sociale arată că modul acesta hiper-individualist de a vedea lumea este caracteristic întregii industrii de dezvoltare personală, dar în jurul problemelor tipic masculine a înflorit în ultimele decenii, mai ales în mediul online, o mişcare socială adiacentă ce într-o traducere forțată din limba engleză poate fi numită „manosferă”. 

Sub umbrela termenului se regăsesc sute de comunități online, bloguri, site-uri, vloggeri, podcasteri, activiști și influenceri care promovează făcutul de bani cu orice preț (hustle culture) şi întoarcerea la o formă tradițională de masculinitate. Rigiditatea de odinioară a rolurilor de gen trebuie să devină din nou mainstream, spun ei, pentru că societatea este mult mai înfloritoare când barbatul face bani, iar femeia îl așteaptă cuminte acasă, cu ciorbița caldă pe masă. 

Antropologul Radu Umbreș crede că la mijloc este o economie a atenției care astăzi nu mai funcționează exclusiv în favoarea bărbaților. Mulți se uită la discursul mișcărilor sociale/politice care vorbesc despre sexism, violență domestică, violuri, hărțuire – toate probleme cauzate de bărbați – și trag concluzia că gata, problemele lor, specific bărbătești, nu mai contează. Sau mai grav, că ei sunt sursa tuturor relelor din societate.

În plus, în ultimele decenii a avut loc o schimbare a normelor sociale care pe unii bărbați, născuți și socializați în medii mult mai tradiționale, îi bulversează.

„Toate modelele lor sunt contestate, se întreabă «dar eu ce ar trebui să fac?»”, punctează Umbreș. 

Așa că unii dintre ei își îndreaptă atenția către repere precum Andrew Tate, fost kickboxer, fost influencer și actual suspect de trafic de persoane. Nu este primul care pretinde că a identificat nişte probleme tipice ale bărbatului modern și că are o rezolvare relativ simplă pentru ele, dar din 2022 încoace e cel mai popular dintre ei. 

În mediul online anglo-american, manosfera din care face parte Tate este împărțită în mai multe subgrupuri. Există activiṣti pentru drepturile bărbaților care încearcă să emuleze discursul feminist, argumentând că în lumea de astăzi bărbatul are mai puţine drepturi decât femeia. Există bărbați atât de supărați pe femei încât au ales să trăiască pe cont propriu, fără relații romantice pe termen lung, şi care-şi zic „men going their own way” (MGTOW). 

În alte comunități crezul principal este că un bărbat este cu adevărat bărbat doar dacă agață cât mai multe femei, iar aici intră aşa-zişii Pick-up Artists (PUA). Și, în fine, mai sunt așa-zișii incels (celibatari involuntari), de regulă tineri foarte singuratici și cu o stimă de sine foarte scăzută care urăsc femeile pentru că nu le oferă sex și afecțiune. Și care, ocazional, mai comit un masacru prin școlile sau facultățile din Statele Unite.

De-a lungul anilor, sub influența culturii pop, manosfera a dezvoltat un jargon propriu pentru a descrie lumea contemporană. Cea mai vizibilă sursă de inspirație este filmul Matrix. Însăși societatea globală în care trăim este, în concepția lor, o simulare care ne împiedică să vedem cum ar trebui să funcționeze relațiile dintre bărbați și femei. 

Pentru a păși în afara sistemului și a vedea Adevărul, trebuie să iei pastila roșie (red pill), ca-n Matrix. Nuanțele pot varia de la o comunitate la alta, dar, în mare, adevărul cu „A” pe care vor să-l accepți este că normele și cutumele societății moderne sunt croite în beneficiul femeilor și doar al femeilor, iar respingerea lor te va elibera și te va transforma într-un bărbat cu adevărat independent, într-un mascul alfa. 

Astăzi, pentru mulți membri ai comunității redpill, un mascul dezirabil este acela care face mulți bani și care-și permite să jongleze cu mai multe femei în același timp. Una dintre ele trebuie să fie partenera stabilă și cuminte, cea care-l așteaptă cu masa pusă și gospodăria în ordine, iar celelalte sunt cele de care bărbatul se folosește strict pentru a-și potoli poftele sexuale. De cealaltă parte, partenera stabilă n-are dreptul la aceleași privilegii: ea trebuie să rămână monogamă și cuminte, doar bărbatul poate călca strâmb. 

Ca să ajungi, însă, un mascul alfa (sau sigma, mai nou), simpla respingere a sistemului nu este suficientă. Mai ales dacă ești un tânăr confuz ce a fost „spălat pe creier” de părinți, școală, presă și societate în general. Ai nevoie de o rețetă, de un mod alternativ de a trăi și vedea lucrurile. Aici intră-n joc influencerii, vloggerii, mentorii sau autorii care pretind că îți pot arăta calea către Adevăr în schimbul unei sume de bani. 

Ori îți este monetizată atenția pe care le-o oferi când îi urmărești pe Youtube, Rumble, Kick și alte platforme similare, ori poți oferi bani direct, prin donații sau cumpărând ceva de la ei. Acel ceva poate fi o carte, un curs, un workshop sau chiar o tabără de bărbăție de 3900 de lei, cum vinde Cezar Ionașcu. 

„S-ar putea ca, într-un fel, să fie mai mult decât marketing și o țeapă. Unii oameni ar putea spune «bă, dar lista asta de sfaturi puteam s-o scriu și eu». Singur îți găsești tot felul de scuze. Mentorii ăștia sunt niște ancore externe care te responsabilizează prin teme, ca la școală. Simți că e cineva acolo față de care te simți responsabil, dator, cineva care pare că-ți vrea binele”, explică Radu Umbreș succesul unor astfel de cursuri.

La apogeul popularității sale, Andrew Tate făcea bani și dintr-o „universitate” online, Hustler’s University, care le preda bărbaților cursuri despre bărbăție și făcut bani – din speculă pe piața crypto, dropshipping, creat content în social media sau, de ce nu, din întemeierea unui studio de videochat. Toată această „cunoaștere” era (și încă este) predată pe un grup de Discord, în schimbul a 50 de dolari pe lună.

Dar dacă au nevoie de cineva care să-i responsabilizeze, de ce nu apelează mai mulți bărbați la psihoterapie, de exemplu? Sau la alte metode de consiliere psihologică sau profesională? De ce cursuri de bărbăție și dezvoltare personală cu Andrew Tate sau Cezar Ionașcu?

„În cursurile astea te bagi ca să te dezvolți, deci cumva este o chestie pozitivă, treci la nivelul următor al vieții tale. Nu are stigmatul psihoterapiei, are o etichetă de creștere, nu de vulnerabilizare. În plus, omul ce predă are trăsături care-l fac carismatic pentru un număr suficient de oameni încât să aibă succes. E persuasiv, pare că întruchipează ceva din valorile, capacitățile pe care și le doresc unii sau foarte mulți oameni”, explică Umbreș.

Ce te învață manosfera românească despre femei

Manosfera românească pare să fi preluat aproape la virgulă discursul auzit la Tate și alții. Avem și noi Pick up Artists care te învață contra cost cum să abordezi femei și organizează tabere în sensul ăsta, de parcă femeile ar fi niște coduri ce trebuie descifrate sau teritorii ce trebuie cucerite, nu oameni în carne și oase.

Avem și culturiști/antrenori personali care s-au gândit că e o pâine de mâncat din răspândit misoginism și homofobie via social media. Alți dascăli de masculinitate se avântă mai puțin în zona declarațiilor controversate, mulțumindu-se să adune mai mulți bărbați în același loc, de obicei în natură, unde-i pun la treburi fizice grele, asociate în mod tradițional cu masculinitatea. 

În acest peisaj autohton al pastilelor roșii se regăsește și Cezar Ionașcu. Fără a împrumuta în întregime jargonul anglo-american popularizat de Tate, Ionașcu explorează cam aceleași teme. În Fă Ceva Acum există lecții întregi în care vorbește pe larg despre rolurile de gen și responsabilitățile ce revin bărbaților și femeilor.

Fără a spune ceva neapărat original, bărbatul amestecă în mod constant noțiuni de psihologie evoluționistă culese de pe Internet cu prejudecăți tradiționaliste despre femei. În modulul cinci, de exemplu, îmi spune că rolul meu este de a ieși din casă pentru a vâna, face bani și aduce mâncare pe masă, în timp ce datoria iubitei mele este de a naște noi Filipi și de a avea grijă de gospodărie.

Cu greu ne-am putea abate de la aceste roluri, pentru că însăși natura ne-a trasat, biologic vorbind, sarcini și atribute diferite. Eu, ca bărbat, crede Ionașcu, sunt mai masiv, mai puternic și am niște organe pe care iubita mea nu le are. Psihologic vorbind, iarăși ne diferențiem. Aparent, eu sunt logic, rațional, agresiv și energic, partenera mea este emoțională, gingașă, flexibilă și, foarte important, „conformă”. 

„Prin natura sa, bărbatul are ca sarcini de bază să creeze spațiu pentru trai, să asigure alimente și căldură (regulat), să îngrădească teritoriul împotriva răufăcătorilor. A locui în casa femeii, a părinților sau, și mai rău, în casa părinților femeii, este cel mai greșit și nebărbătesc gest”, postulează Cezar. 

Femeilor, mai spune el, nu le plac banii. Dar le plac bărbații cu bani, pentru că femeia naște copii și trebuie să le asigure acestora tot ce au nevoie. Cu bani. 

„Femeia ce face cu banii ei? Femeia își păstrează banii. Pentru că banii îi face  dintr-o muncă executată în plăcere, nu de nevoie. Femeia care se duce la serviciu de nevoie este o femeie damnată. E blestemată, mai ales prin prisma faptului ca este partenera unui bărbat incapabil să livreze ceea ce e necesar în casă.  

O femeie  fericită este cartea de vizita a banilor și puterii bărbatului ei. Ține-ți femeia fericită, o voi observa și voi face afaceri cu tine prin prisma fericirii femeii tale”, adaugă Cezar.

Astăzi, însă, din cauza emancipării și dezvoltării conceptului de unisex, susține bine-îmbrăcatul meu mentor, femeile au ajuns să facă treaba bărbatului și viceversa. 

„Femeia a preluat din sarcinile masculine, iar bărbatul s-a slăbit. A devenit mic și neînsemnat. Partea tristă este că se nasc copii și transmit mai departe această informație genetică în care femeia se comportă bărbătește, iar bărbatul este efeminat până în măduva oaselor”, susține Cezar într-o altă lecție a modulului. 

Apogeul misoginismului său este atins înainte de a da temele modulului despre roluri și responsabilități de gen. Cezar vorbește despre oamenii peșterii și simbolurile pe care le folosim ca să reprezentăm grafic cele două genuri. De pildă, susține consultantul vestimentar, simbolul săgeții orientate spre cer te duce cu gândul la ce are de făcut bărbatul zi de zi, adică să exploreze spațiul pe care îl deține și să lărgească în permanență a teritoriului ocupat. 

„La femeie, crucea orientată în jos ți-ar putea sugera că femeia te duce în pământ, că te îngroapă. În fapt, (…) femeia are nevoie de pământ, ea este telurică. Ca să poată da naștere copilului, ea are nevoie de sprijin, are nevoie să împingă cu tălpile în pământ. 

Dar ce este linia mică, perpendiculară pe segmentul ce reprezintă legătura cu pământul? Acea linie ești tu, bărbatul, despre care se presupune că ai toată înzestrarea și capacitățile necesare pentru a pune frână femeii și a o face să se întoarcă în creuzetul cuplului pe care îl formați atunci când motoarele ei cerebrale ies în decor”, descifrează Ionașcu simbolurile prin care obișnuim să reprezentăm grafic femeile.

Cursul de masculinitate Fă Ceva Acum continuă să atragă noi participanți, Dan Dobre continuă să învețe bărbați și femei cum să devină branduri ambulante.

Cezar Ionașcu susține că s-a retras temporar pe muntele Athos.