Grotescul spectacol polițienesc de 1 Mai sau cum „anti-drog” devine „anti-om”: rezultate false, trupe speciale și revolta împotriva abuzurilor 

Vlad Zaha

Colaborator

Mascații controlează tineri pe străzile de la mare, breaking news cu sute de kilograme de droguri confiscate, 25.000 de angajați ai Ministerului Afacerilor Interne (MAI) la datorie și mesaje despre cum brațul legii nu doarme - toate împachetate laolaltă într-un exercițiu de comunicare cu elemente 1 Mai mincinos decât altul.

PressOne a criticat de-a lungul timpului strategia falimentară a României în ceea ce privește substanțele (mai ales cele ilegale), de la comparații internaționale la rapoarte cu rezultate scandaloase și comunicate oficiale pur și simplu eronate.

Aceste realități au continuat de 1 Mai 2026, cu următoarele acțiuni ale MAI care exemplifică cum munca forțelor de ordine este în principal despre imagine - iar pentru imaginea poliției și jandarmeriei, este nevoie de minciuni.

I. Cum s-a transformat niște canabis în sute de kilograme de droguri, chiar din ianuarie, anul trecut

Sâmbătă, 2 mai, Ministerul Afacerilor Interne titrează că ar fi interceptat sute de kilograme de substanțe ilegale pregătite pentru minivacanța de 1 Mai - fără însă a da mai multe detalii despre tipul de substanță, circumstanțele, locația interceptări(lor) sau făptuitori. 

O zi mai târziu, în data de 3 mai, un nou comunicat publicat pe site-ul guvernamental arată că sutele de kilograme de substanță ar fi fost, de fapt, capturate „în ultimele săptămâni” - fără alte detalii.

Încă o zi mai târziu, pe data de 4 mai, capturile de (3) sute de kilograme sunt comunicate drept a fi, de fapt, întreg bilanțul ultimilor 5 luni, adică de la începutul anului.

În realitate, singura captură oarecum relevantă din această minivacanță ar fi interceptarea a 11 kilograme de canabis (de mărimea unui ghiozdan), operațiune mediatizată din plin și comunicată drept o mare reușită, deși cunoaștem că eliminarea de pe piață a canabisului duce la proliferarea substanțelor mai periculoase, în special a etnobotanicelor.

Alături de această cantitate de canabis au mai fost, însă, menționate și 200 de kilograme de heroină care ar fi fost capturate în portul Constanța - însă o privire mai atentă relevă faptul că acea operațiune a avut loc acum un an și jumătate, în ianuarie 2025, fiind și una dintre singurele capturi din ultimii ani în Portul Constanța, port despre care cunoaștem că este catalogat internațional drept un magnet și un paradis pentru marii traficanți. 

Modul de inducere în eroare a opiniei publice este cât se poate de flagrant, chiar și dincolo de nevoia invocării unei capturi din urmă cu 16 luni. Chiar și dacă ar fi să luăm în calcul întregul bilanț al capturilor de la începutul anului, acesta este deosebit de slab ținând cont că România capturează anual între 1000 și 3000 de kilograme de substanțe ilegale, iar actualmente ne aflăm aproape de jumătatea anului cu mai puțin de o treime din cantitatea minimă anuală (300/1000).

Chiar și capturile anuale uzuale între o tonă și 3 tone reprezintă, în fapt, aproximativ 20% din totalul substanțelor care circulă în România - astfel că putem aproxima că între 4 tone și 12 tone rămân oricum nedepistate, în timp ce procurorii români cercetează în acest moment în jur de 25.000 de consumatori prinși, în medie, cu nu mai mult de 1 gram de substanță. (Și) din acest motiv, cercetătorii cer urgent dezincriminarea deținerii pentru consum propriu, procurorii se plâng de blocarea activității, dar polițiștii par mulțumiți.

În orice caz, în timp ce autoritățile se laudă literalmente cu știri false, realitatea din weekendul de 1 Mai ar trebui să fie, mai degrabă, un motiv de rușine instituțională internațională - capturile relevante constând doar în produse de comunicare media, nu în cantități semnificative de substanțe.

Toate aceste produse de comunicare poartă semnătura Direcției de Informare și Relații Publice a MAI, condusă de chestor de poliție Ramona Dabija, aceeași Ramona Dabija care, în calitate de directoare a Agenției Naționale Antidrog în anul 2024, a răspândit informația falsă conform căreia vârsta medie de debut a consumului de droguri în România ar fi de 13 ani (când în realitate, era 21 de ani). După ce PressOne a cerut clarificări la acel moment, datele au fost retrase, fără vreo comunicare publică a erorii, deși acea minciună fusese deja folosită de unii parlamentari pentru motivarea unor legi. 

Acum, de pe un alt scaun instituțional, aceeași persoană (înaintată în grad, de la comisar la chestor), coordonează departamentul care girează transformarea a 11 kilograme de canabis în sute de kilograme de droguri confiscate.

PSD și PSD hardcore (AUR) bat ultimul cui în timida încercare de reformă a statului român. Urmează o notă de plată foarte scumpă

În fapt, măștile străvezii au căzut în sfârșit: PSD a decis că apărarea intereselor mafiote este mult mai importantă decât orice palmă peste mână dată de la Bruxelles și a oficializat ceea ce știam deja de foarte multă vreme: AUR nu e altceva decât creația unui partid așa-zis social-democrat care dorea să fie „spălat” în fața Europei.

Când stadioanele devin tribune ale urii

Acum două săptămâni, galeria Universității Craiova a venit la meciul cu Rapid cu propriile bannere și mesaje rasiste la adresa romilor. Ca și cum stadioanele ar fi devenit spații libere în care romii pot fi înjurați fără consecințe. Ca și cum tăcerea FRF și LPF ar fi fost un semnal verde. Pentru că, în fapt, a fost.

II. În loc de crimă organizată, adolescenți și tineri

În primul videoclip, un tânăr este oprit și controlat corporal sub supravegherea trupelor speciale și oprirea, poziționarea, palparea se desfășoară la vederea trecătorilor, a camerelor de filmat și a publicului. Tânărul este tratat identic cu un suspect periculos, iar acest lucru se întâmplă în contextul unei vacanțe, într-o stațiune, împotriva unor oameni care se plimbă pe stradă. 

În al doilea videoclip, un grup întreg de tineri sunt controlați colectiv, cu spatele la perete, noaptea, într-un decor care seamănă mai degrabă cu o acțiune împotriva unor grupări periculoase - atâția polițiști/jandarmi, cât tineri, vegheați aproape metaforic de o jucărie gonflabilă din fața magazinului cu obiecte de plajă.

Astfel de situații au loc cu sutele în România în fiecare an, iar cantitățile de substanțe depistate sunt fie zero, fie aproape de zero, în special pentru că nicio forță de poliție care își respectă cetățenii nu va căuta substanțe ilegale în zone estivale sau festivaliere, prin buzunarele cetățenilor săi tineri (pentru că nu au ce găsi).

Realitățile românești au loc mai ales pentru că astfel de acțiuni întreprinse de forțele de ordine românești nu au, în fapt, drept funcție principală depistarea de substanțe ilicite sau alte comportamente antisociale - ci au printre ținte (1) normalizarea și glorificarea represiunii asupra unor categorii specifice de cetățeni (2) construirea unui dușman public convenabil și (3) deturnarea atenției de la incapacitatea și imposibilitatea gestionării fenomenului drogurilor (și al altor infracțiuni) de către forțele de ordine.

Astfel, observăm cum tinerii care merg, spre exemplu, în Vama Veche, care frecventează cluburi, arată sau se îmbracă într-un anume fel, devin prin simpla lor existență, ținte (i)legitime ale poliției sau jandarmeriei. 

Este evident că cea mai mare parte a controalelor corporale executate în spațiul public nu întrunesc minimele standarde legale - adică obligația ca polițistul sau jandarmul să aibă o suspiciune rezonabilă (adică un motiv sau indiciu) asupra unei persoane pentru a o controla. În fond, am putea concluziona plauzibil că îmbrăcămintea, muzica, aspectul, anturajul sau contextul sunt folosite drept modalități discriminatorii pentru a controla tinerii - pentru forțele de ordine este importantă strict transmiterea unei (false) percepții, mediatizabilă, că își fac treaba.

Această treabă este, bineînțeles, făcută împotriva unui dușman public, anume tinerii care au luat-o razna și împotriva cărora trebuie să fie luate măsuri, fiecare tânăr fiind de fapt un trofeu al forțelor de ordine. Este irelevant că aceste măsuri pot face chiar mai mult rău tinerilor decât fărâmele de substanță care ar putea fi găsite asupra lor, și cu atât mai irelevant este dacă nu se depistează nimic - mesajul „brațul legii nu doarme” este cu atât mai pregnant. Iar acest mesaj este cât se poate de necesar pentru forțe de ordine dominate de scandaluri interne, eșecuri catastrofale în prinderea criminalilor periculoși, corupție sistemică și fraude academice generalizate. 

III. Apostolii întoarcerii roții

Filozofia actuală de așa-zisă toleranță zero a forțelor de ordine, tacticile flagrante care implică comunicări vădit mincinoase, încărcarea parchetelor și instanțelor cu zeci de mii de dosare penale pentru infracțiuni care ar trebui dezincriminate, printre altele, pot funcționa doar pe termen scurt-mediu, indiferent de resursele investite de MAI în comunicare și/sau dezinformare.

Deocamdată, există reperul oficial al sondajelor care poziționează încrederea în Poliție/Jandarmerie mereu sub pragul de 50, 40, sau chiar 30%, însă repere sunt și comentariile tot mai numeroase și reacțiile tot mai critice de la postările publice ale instituțiilor de forță, care comentarii semnalizează nedreptățile, risipa și răul în care se angrenează aceste instituții.

În terminologie de generația Z, MAI își ia „ratio” - adică sunt mai mult apreciate batjocoririle la adresa postărilor, decât postările în sine, o realitate prezentă la aproape fiecare postare despre substanțe ilegale. Este cu atât mai probabil ca ziua Z a acestor practici aberante ale forțelor de ordine să fie adusă de generația Z, tocmai cei care sunt supuși acum controalelor.