George Harabagiu, coordonatorul comunicării online de la PSD: S-a pus la cale un plan odios pentru a o discredita pe Gabriela Firea

Codruţa Simina

Redactor

Într-un dialog cu PressOne, George-Norocel Harabagiu (43 de ani) spune că „viața va dovedi” dacă el este omul care le-a cerut filialelor PSD să distribuie pe Facebook „informația” că Simona Halep, și nu Gabriela Firea, ar fi fost cea huiduită, luni seară, pe Arena Națională.

L-am sunat să-i aflăm poziția după ce mai multe surse din PSD ne-au confirmat că el este coordonatorul departamentului de comunicare online al partidului.

Urmează un interviu cel puțin surprinzător, în care veți afla teoria lui George Harabagiu privind huiduirea Gabrielei Firea, dar și cine crede el că este omul care destabilizează România.

*

UPDATE. După aproximativ o oră de la publicarea acestui interviu, președintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat pentru Antena 3 că l-a concediat pe George Harabagiu.

*

− Încerc să aflu dacă e adevărat că dumneavoastră ați coordonat sau sfătuit filialele PSD să afirme că huiduielile de pe Arena Națională au fost pentru Simona Halep, și nu pentru Gabriela Firea.

− Dumneavoastră mă întrebați dacă eu aș fi îndemnat pe cineva să facă astfel de afirmații?

− Da, asta vă întreb.

− Nu există în acest moment nicio dovadă din care să rezulte foarte clar că aș fi îndemnat, aș fi vorbit, aș fi comunicat, aș fi transmis prin orice fel de mijloc, orice fel de mijloc, o astfel de informație.

Din punctul meu de vedere, am auzit tot felul de informații, mi se pare jenant, sincer. Deci… cum să convingi niște oameni, explicați-mi, cum să-i convingi?

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

− Nu. Eu v-am întrebat dacă dumneavoastră ați făcut asta, nu dacă există dovezi.

− A, deci eu să fi ieșit undeva public și să spun: băi, fraților, începând de astăzi, huiduielile respective nu sunt pentru X, sunt pentru Y. Niciodată. Știți să fi spus eu asta?

− Nu știu cum comunicați dumneavoastră acolo, în departamentul de comunicare al PSD.

− Am o rugăminte: cine v-a spus că ar exista un departament de comunicare și că am o legătură cu el?

− Nu aveți? Nu sunteți în departamentul de comunicare al PSD?

− Eu v-am întrebat: cine v-a spus dumneavoastră dacă am fost într-un departament sau nu.

− Ați fost jurnalist timp de 20 de ani, deci înțelegeți că nu trebuie să vă spun cine îmi spune lucruri și de ce.

− Nu. Atunci pot, la momentul de față, să vă spun și eu că nu comentez, sub niciun fel de formă, afirmațiile făcute de unii sau de alții, în condițiile în care aceste afirmații pur și simplu sunt în măsură să-i lezeze pe unii, să-i avantajeze pe alții, iar la mijloc m-am trezit eu.

Un om care n-am făcut, niciodată, afirmația publică despre așa ceva.

− Dar sunteți sau nu sunteți în departamentul de comunicare al PSD?

− De fapt, asta v-a interesat, ăsta era subiectul interviului?

− Subiectul interviului este să verific cu dumneavoastră o informație care se referă la dumneavoastră.

− Doamnă, sincer, la momentul de față, unu: nu înțeleg, deci nu înțeleg în acest moment de ce se face această legătură.

M-ați întrebat punctual, vă răspund la fel de punctual: poate afirma toată țara toate lucrurile respective, atunci ele au o valoare de adevăr, au o valoare de adevăr absolut.

În țara asta s-au încălcat toate principiile jurnalistice, au fost terfelite din toate punctele de vedere de către deținătorii adevărului absolut.

Dacă v-aș spune „nu”, m-ați crede? Dacă v-aș spune „da”, m-ați crede? Ce rost mai are?!

− Păi de asta v-am sunat, e un principiu jurnalistic.

− Întrebați-i pe cei care au făcut afirmațiile astea. Eu nu vreau sub niciun fel de formă să escaladez acest conflict.

− Sunteți sau nu sunteți în departamentul de comunicare?

− Întrebați-l pe domnul Rareș Bogdan! Din câte am înțeles, știe el mai bine.

− Vă rog să nu mă puneți să vorbesc cu Rareș Bogdan…

− Păi el știe cel mai bine…

− Eu cred că dumneavoastră ar trebui să știți cel mai bine unde lucrați.

− Eu am văzut că, la toate întrebările din viața mea, toată lumea avea răspunsuri, mai puțin eu, iertați-mă…

Vreau ca acest subiect să-l discut în momentul în care voi lua și eu legătura cu avocații mei, în momentul în care voi avea și eu niște opinii juridice asupra acestor aserțiuni.

− Iertați-mă, dar nu mi-ați spus nici o secundă că nu sunteți în departamentul de comunicare al PSD.

− Dacă încercați, la momentul de față, să obțineți de la mine acest răspuns, răspunsul este deja asumat de către cei care au făcut afirmațiile, și care vor trebui, la un anumit moment, să facă proba verității, dacă mai e nevoie, pentru că, din câte am înțeles, ei sunt deținătorii adevărului absolut în această țară.

Tot ce spune domnul Rareș Bogdan, respectiv domnul Ponta, este absolut adevărat… Eu trebuie să infirm sau să confirm niște gogomănii.

− Deci nu sunteți în departamentul de comunicare.

− Nu mai încercați să puneți această întrebare, pentru că nu comentez informații care la acest moment… Nu!

− Vă dați seama că vă puneți singur în situația de care vă plângeți. Sunteți cel mai în măsură să spuneți dacă e adevărat sau nu.

− Eu sunt în măsură să constat, nu să spun. Deci, eu în acest moment, sunt în măsură să constat faptul că alții care sunt sau nu în măsură în ceea ce mă privește…

Eu doar constat, nu spun nimic. Pentru că oamenii respectivi nu m-au întrebat pe mine atunci când au spus.

− Vedeți, de asta v-am sunat.

− Când voi avea ceva de spus referitor la acest subiect, o voi spune. Nu consider în momentul de față că domnii Ponta și Rareș Bogdan…

Ei și-au permis, într-un mod absolut abject, să vorbească în necunoștință de cauză totală. Cu exemplu, vreți să vă dau un exemplu?

− Vă rog.

− Știrea, în primul rând, cum s-a transmis: e vorba de o aberație, să mi se pună mie în seamă o astfel de situație.

Domnul Ponta a afirmat pe pagina lui de Facebook, da?, că aș fi făcut nu știu ce, distribuire, povești de genul ăsta… de la K10.

Am stat și m-am gândit ca un idiot, sincer: ce e ăla K10?! Ca să înțeleg ulterior că e vorba despre sediul PSD de pe Kiseleff 10. Păi eu sunt de o săptămână la Piatra Neamț.

Deci, nu mă aflam, în momentul în care s-a făcut lansarea unui subiect, în zona în care domnul Ponta afirmă că m-aș fi aflat.

Punctul meu de vedere personal e că nu trebuie să fii în biroul de comunicare ca să constați că cel care s-a folosit de acea fotografie, implicit de numele meu, a fost tot Ponta, pentru a se război în stilul lui caracteristic cu oameni pe care i-a trădat. Din punctul meu de vedere.

Și, ca o coincidență, toate astea s-au întâmplat după ce, o zi sau două înainte, publicam pe pagina mea de Facebook un mic editorial intitulat „Anotimpul șobolanilor”.

− Foarte interesant.

− Nu, astea sunt elementele! Mă întrebați dacă sunt undeva? Domnul Ponta știe dacă sunt.

Mă scuzați, eu m-am trezit acuma și ieri mă plimbam prin orașul meu natal, întrebându-mă dacă nu sunt în față la K10. Da?

Ieri am fost într-o instituție publică, aparținând statului român, în calitate de contribuabil. Da?

Am avut de plătit niște taxe, m-a văzut tot orașul, am martori. Pot afirma că nu eram în locația de care spune Ponta că aș fi fost.

− Haideți, că nu vreau să vă enervez.

− Dar nu mă enervați, dimpotrivă, îmi face o deseobită plăcere să vă spun că nu este adevărat. N-am fost ieri acolo.

De o săptămână nu am călcat în București sau într-o zonă limitrofă Bucureștiului. Nu am avut nici materialul, informarea respectivă nu s-a făcut de la K10, n-aveam cum să fiu acolo!

Poate a fost cineva, dar eu, nu! Din punctul meu de vedere, sincer, nu eram în acea locație la momentul respectiv.

− Haideți, că nu pentru domnul Ponta v-am sunat.

− Nu, ați vrut să verificați apartenența cu serviciul de comunicare al PSD-ului, eu nefiind acolo în momentul în care s-a produs o faptă.

Din punctul dumneavoastră de vedere, am vreo legătură?

− Nu știu, vă tot întreb asta și nu-mi răspundeți.

− Păi vă spun sincer, constat! Ce să vă spun eu?! Orice vă spun, evident că nu sunt credibil. Pe cine interesează în momentul de față?

Montajul propagandistic distribuit de mai multe filiale PSD pe Facebook, în care se spune că Simona Halep ar fi fost huiduită de fanii veniți tocmai să-i mulțumească.

− Pe mine, asta vă întreb de la început. Dacă vă uitați în urmă, care e cel mai drag subiect de presă pe care l-ați făcut?

− Asta e o tehnică psihologică. Interesant!

− Nu, chiar aș vrea să știu ce subiect v-a rămas în minte.

− Păi e foarte simplu: de exemplu, toate investigațiile despre lumea interlopă din Neamț. Mașini incendiate, sute de alte subiecte…

− Dacă ar fi să spuneți o singură regulă după care să se ghideze un jurnalist adevărat, care ar fi aceea?

− Să nu joace la Realitatea TV, să nu facă ce face domnul Rareș Bogdan.

− Atât?!

− Nu! Adevărul este mai presus de orice!

− Și cum găsim adevărul?

− Audiind toate părțile implicate într-o știre.

− Sunteți de acord că asta încerc să fac aici?

− Sunt absolut de acord că asta încercați să faceți. Dar sunteți absolut de acord că situația în care eu mă aflu în acest moment e…

− Încerc să lămuresc situația asta, dar dumneavoastră nu puteți să îmi spuneți dacă lucrați sau nu pentru PSD.

− Vi se pare că evit un răspuns? Nununu! Sub nicio formă nu evit niciun răspuns. Sub niciun fel de formă, niciun răspuns.

Dom’le, dacă așa au prezentat oamenii, înseamnă că dețin elementele necesare care să demonstreze acest lucru.

Dar vă asigur că nu va rămâne așa, pentru că îmi voi repara… nu onoarea, asta nu mai contează după ce ești măcelărit, făcut praf. Trebuia să mă sune cineva să mă întrebe și pe mine, nu?

− Păi v-am sunat eu, dar nu-mi spuneți nimic.

− M-ați sunat, da! Deci, poftim, la acest moment de față, nu sunt în măsură, din punct de vedere strict chiar jurnalistic, să vă confirm o situație care în acest moment a fost tranșată fără ca eu să știu.

Eu o să-mi public punctul de vedere. Fiți sigură că o să aflați!

− Dacă ați putea să faceți ceva pentru România − cel mai bun lucru care ar putea să se facă pentru România, care ar fi?

− În primul rând, primul lucru pe care l-aș face… Vă dați seama că sunt sub imperiul a ceea ce am trăit în ultimele 24 de ore.

− Sunteți cam sensibil pentru un jurnalist, să știți.

− Nu, sunt un om. Am o rugăminte, nu sunt un tip… Nu sunt o fată mare.

− Sper!

− Dar, din punctul meu de vedere, sincer, nu pot să cred că, în această țară, cineva își poate permite, indiferent din ce postură se află, indiferent pentru ce interes îl mână în luptă, efectiv să linșeze un om, fără să-l întrebe.

− Când erați jurnalist, dumneavoastră îi sunați pe toți oamenii despre care scriați, nu-i așa?

− Doamnă, eu am realizat interviuri, interviuri cu persoane care erau implicate. Evident că nu puteai vorbi despre un interlop fără să-i iei interviu. I-am luat interviu acelei persoane. O găsiți pe youtube, dacă mai există.

− Mai țineți minte un nume de interlop?

− Dar nu era vorba neapărat de interlopi, era vorba de o întreagă situație.

− Un om periculos, căruia i-ați luat interviu…

− Clanul Mararu, toată povestea răfuielilor din clanul Mararu, de exemplu. La vremea respectivă, prezentam pentru Antena 3.

− Ați lucrat pentru Antena 3?

− Am difuzat pentru Antena 3 teritorial vreme de ani buni, nu contează câți.

− Nu mi-ați spus lucrul bun pe care să-l facem pentru România.

− Să dialogăm. Nu să dăm verdicte. România este o țară a verdictelor înaintea judecății. Mă scuzați, nu se poate așa ceva. Asupra mea s-a dat un verdict.

− Vă dați seama că vorbim de 20 de minute și încă nu ați spus că lucrați sau nu lucrați pentru PSD?

− Normal, pentru că, la momentul de față, eu sunt destul de matur să înțeleg faptul că abordarea jurnalistică, în ceea ce mă privește, nu va fi sub nicio formă una favorabilă.

− Aveți cuvântul meu că n-o să fac decât să transcriu toată conversația.

− Dintr-un anumit punct de vedere, faceți cum vreți. Dar nu reușiți, în momentul de față, să faceți decât un singur lucru.

Eu sunt un bolnav gazetar de provincie atacat de un fost premier al României, terfelit la modul absolut.

Sincer, în momentul în care Ponta te atacă pe Facebook, să mai vin eu să spun că sunt sau nu sunt?!

Răspunsul la întrebarea respectivă este ceva ce timpul, soarta și viața o va dovedi! Când oamenii vor face proba verității pentru tot ceea ce au afirmat.

„Eu sunt un bolnav gazetar de provincie atacat de un fost premier al României, terfelit la modul absolut.
Sincer, în momentul în care Ponta te atacă pe Facebook, să mai vin eu să spun că sunt sau nu sunt?! Răspunsul la întrebarea respectivă este ceva ce timpul, soarta și viața o va dovedi!”

George-Norocel Harabagiu

*

− Vi se pare firesc să folosiți termenul de „șobolani”, în condițiile în care era folosit de propaganda nazistă?

− Am o rugăminte, să ne înțelegem asupra unor lucruri. Eu n-am nimic cu rozătoarele.

Acuma, iertat să-mi fie de la Dumnezeu, nu sunt un adept al propagandei naziste. Sub niciun fel de formă. Ar trebui să întrebați în altă parte, la Cotroceni.

− Domnul Iohannis nu a făcut pe nimeni șobolan.

− Dumnealui a avut o treabă cu niște evrei, dar, iertat să fiu…

− Ce treabă a avut domnul Iohannis cu niște evrei?

− Nu, a avut așa… cum să zic, tinde spre o sorginte de asta. Nu am niciun fel de resentiment, ba dimpotrivă, un respect deosebit față de această comunitate.

Doi, nu am niciun fel de porniri de extremă dreapta. A fost una dintre cele mai mari orori ale acestei umanități.

− La fel ca și comunismul.

− Asta este părerea dumneavoastră! Din punctul meu de vedere, da, la fel ca și comunismul. Eu, personal, am prins vermurile în care era foarte greu de trăit în România.

Aici aveți perfectă dreptate. Folosirea termenului de „șobolan” nu face o directă legătură cu un anumit element de propagandă. Cei de la deratizare, care ne apără de șobolani, fac propagandă?!

− Păi nu scriu editoriale.

− Mă scuzați, libertatea de exprimare din această țară îmi dă dreptul să scriu despre o sticlă. Știm cu toții cine a organizat acea huiduială.

− Nu, eu nu știu.

− Vă spun părerea mea despre subiect. Acea huiduială, simbolul respectiv, opulența… Sau dacă vreți să discutăm despre astea!

− Dacă știți cine a organizat-o, chiar aș vrea să spuneți.

− Se vede la ce persoane sunt prezente acolo. Vreți să vă spun mai mult? Deci, cine a organizat evenimentul Simona Halep, un om etalon pentru sportul românesc?

Performanța sa nu poate fi egalată niciodată. Dimpotrivă, este o remarcabilă victorie ceea ce a reușit să facă Simona Halep.

Un primar de capitală de țară europeană a încercat să ofere această mulțumire publică unui om care a făcut pentru România foarte mult.

Ei bine, știți ce s-a întâmplat: evenimentul acela care, din punctul meu de vedere, a vrut să profaneze un moment istoric. Doar din dorința ca anumite persoane, la un anumit moment, să-și manifeste o opinie.

− Cine a organizat asta?

− L-ați văzut pe domnul Bădiță? (Florin Bădiță, de la organizația „Corupția ucide” − n.r.). A fost prin zonă.

− Domnul Bădiță a reușit să organizeze o huiduială cu 20.000 de oameni?! Atunci e cam tare domnul Bădiță…

− Nu, nu, stați să ne înțelegem. Nu domnul Bădiță a organizat, din punctul meu de vedere.

Toată această huiduială a fost pusă la cale pentru deturnarea unei manifestări absolut normale de către haștag rezist și alte organizații despre care nu are rost să vorbim.

Există dovezi, probe clare, că au fost oameni, bannerele clar la vedere. Simplu.

− Cine are probele astea?

− Sunt, circulă, verificați-le. Eu vorbesc în momentul de față în cunoștință de cauză!

− Spuneți-mi unde să le caut.

− Căutați toate fotografiile, de exemplu, sau o parte din fotografiile de la acest eveniment.

− Dumneavoastră le-ați căutat, le-ați văzut pe toate?

− Nu, dar am văzut câteva bannere cu #rezist maro, pe toată…

Nimeni, niciodată, nu avea voie în acel moment, din respect pentru sportul românesc, să-și manifeste libera opțiune într-un asemenea mod.

Ce vină avea doamna Halep pentru asta?!

George-Norocel Harabagiu și Liviu Dragnea. Sursa foto: vestea.net

− Eu încerc să-mi dau seama dacă doamna Firea are vreo vină.

− Niciuna! A încercat să facă un act de normalitate pentru o țară civilizată, încercând, până la urmă, să onoreze unul dintre cele mai importante simboluri ale sportului românesc.

− Practic, spuneți că niște reprezentanți…

− Nu, eu nu spun, eu sunt convins în momentul de față, sunt ferm convins că totul a fost o manipulare.

De la primul demers care s-a auzit referitor la această intenție, s-a pus la cale un plan odios prin care s-a huiduit.

− Cine l-a pus la cale?

− Au venit din zona peluze, dacă vreți, unde se aflau bannerele #rezist, da.

Ce vreți să-mi spuneți mie? Ei au profitat de cover-ul media. Pot să vă dau o părere?

− Da, vă rog.

− Deci, părerea mea personală, ca să reformulăm atunci, este că au profitat de cover-ul media fără precedent, de audiența uriașă, în încercarea disperată, disperată, de a o discredita pe primarul general al Capitalei, Gabriela Firea. Părerea mea!

Transformând, din acest subiectivism și din această ură personală, bucuria unei sportive într-o răfuială personală ieftină, care a dus în derizoriu cel mai important succes sportiv al României.

− Cam câți oameni au organizat asta?

− Nu știu, nu pot să-mi dau cu părerea. S-a profitat în mod direct de faptul că presa era toată acolo și evenimentul era evenimentul clar al anului, evenimentul clar al ultimilor 40 de ani din tenisul românesc. Au premeditat absolut totul.

− În afară de oamenii ăștia cu #rezist, cine credeți că face cel mai mare rău României acum?

− Păi în acest moment de care Românie vorbim?

− Despre țara în care trăim.

− Cine face cel mai mare rău României? Cei care vor să destabilizeze, până la urmă.

− Dați-mi, vă rog, un nume.

− George Soros.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€