Gașca de la Băi. Cum arată consecvența în grija pentru patrimoniu la Herculane

Oana Moisil

Oamenii faini

14/09/2026

Într-un ochi de apă cu pereți de piatră stau la înmuiat 14 oameni, unii doar până la glezne, alții până la umeri. La o aruncătură de băț sunt încă două bazine mai mici, în care stau alte femei și bărbați, majoritatea senioare și seniori. E o imagine obișnuită în Băile Herculane, pe malurile râului Cerna.

Rând pe rând, oamenii se ridică din „cădițe”, așa cum sunt cunoscute aceste mici piscine cu apă terapeutică sulfuroasă, și mai stau pe margine, apoi intră iar – nu e recomandat ca o îmbăiere să depășească 30 de minute. Cei mai temerari trec direct din apa fierbinte în apa rece a râului Cerna. 

În jur de 6 seara, printre turiștii care își văd de vacanță în ciuda unui incendiu de vegetație, apar mai mulți tineri care transportă câteva bănci cu miros de lemn proaspăt lucrat, să le pună pe lângă cădițe. 

Sunt voluntarii celei de-a VIII-a ediții a Școlii de vară „Baia de Arhitectură”, organizată de Asociația LOCUS, al cărei proiect principal este Herculane Project, început în urmă cu aproape 10 ani.

O ieșire studențească a dus la unul din cele mai cunoscute proiecte de revitalizare a patrimoniului din România

Era 2017 când o gașcă de studenți la arhitectură în Timișoara a ajuns la Herculane, din greșeală. Planul era să se răcorească un pic la Dunăre, dar au rămas fără curent la cazare și unul din studenți a propus o nouă destinație: Băile Herculane. 

Oana Chirilă, care acum este președinta Asociației Locus, a strâmbat din nas la ideea colegilor ei de-a merge în orașul pe care-l știa ca fiind o ruină, dar s-a conformat dorinței colective. După câteva plimbări prin stațiune, curiozitatea a băgat-o pe unul din geamurile Băilor Neptun, o bijuterie arhitecturală gata să cadă. 

„M-am simțit de parcă am văzut Versailles pentru prima oară. Atunci s-a produs un declic în mine și am știut că trebuie să fac ceva”, povestea Oana în 2020 pentru PressOne. 

Ce-a făcut de atunci, împreună cu alți arhitecți și sute de studenți care au ajuns la școlile de vară Baia de Arhitectură, a fost să pună umărul la revitalizarea socială și culturală a Băilor Herculane, prin intervenții reversibile pe malurile Cernei, restaurări de monumente și situri istorice. 

Primul și cel mai ambițios proiect a fost punerea în siguranță a Băilor Neptun, așa cum a fost numită clădirea construită între 1883 și 1886 la comanda împăratului austriac Franz Josef. Aici erau 70 de cădițe de tratament. După 1989, monumentul istoric a intrat într-un proces de degradare vizibil și astăzi, în ciuda eforturilor Oanei și ale colegilor ei. Ce-au putut să facă a fost să stopeze și alte prăbușiri ale pereților și a acoperișului. 

Munca specialiștilor Asociației Locus și a studenților de la Baia de Arhitectură nu e vizibilă de la poarta podului care duce spre Băile Neptun, pe care stă un anunț, și acela ruginit: Accesul interzis. Însă s-a făcut tot ce s-a putut într-o „situație deosebită”.

„Imobilul e sub sechestru, nu s-au putut investi bani publici deloc, finanțări europene nici atât”, povestește Oana Chirilă. Timp de câțiva ani, Băile Neptun și alte clădiri istorice din Herculane au fost miezul unui dosar penal care s-a finalizat în 2025 cu mai multe condamnări, dar pentru Neptun încă nu s-au făcut alți pași oficiali pentru a readuce clădirea la viață. 

„Am făcut niște acoperișuri provizorii, am curățat, am scos de acolo foarte mult moloz, am făcut sprijiniri la interior, dar la finalul zilei e un mic pansament la un pacient care e în septicemie”, spune Oana Chirilă.

În 2022, clădirea Băilor Neptun a fost selectată între cele mai periclitate șapte monumente și situri de patrimoniu din Europa.

Președinta Asociației Locus mai vorbește și despre limitele pe care nu le poate depăși o organizație non-guvernamentală care lucrează cu voluntari, când vine vorba de restaurarea unui monument precum Băile Neptun.

„Nu se poate ca o mână de tineri să facă ceea ce statul nu a făcut în 30 de ani. E cam imposibil. Și nu ăsta este rolul nostru, să înlocuim. Nu vreau să zic că acolo e o bătălie pierdută, deși se simte inclusiv pentru noi așa, dar e un proiect pe termen foarte lung care are nevoie poate de zeci de milioane de euro și noi am investit un pic peste 100.000”. 

Oana Chirilă mai atrage atenția că situația Băilor Neptun e și o chestiune de securitate națională. „Nu e doar un context juridic nefast. Sunt și probleme structurale foarte mari ale clădirii, dar și probleme cu versantul din spate. E un amalgam de probleme care vin din toate părțile”.

Pentru arhitectă, frustrarea se întinde dincolo de monumentul pe care a promis, în urmă cu 10 ani, că-l va pune în siguranță. „El continuă să se degradeze” și asta alimentează neîncrederea unora dintre localnicii pentru care se întâmplă, de fapt, Herculane Project. „Și fiind o comunitate care a trecut prin multe, din păcate, eu simt că au avut momente în care și-au pierdut speranța și noi am vrea să vadă că este speranță”, mai zice Oana când discutăm despre cum e relația cu cei care sunt aici și în afara sezonului turistic. 

Via consecvență

Pași mici făcuți cu consecvență și o muncă titanică, așa s-ar rezuma intervențiile pe care Herculane Project le-a făcut din 2018 până acum, când zeci de turiști se bucură de Via Sissi în ultimele zile din vara asta. 

Via Sissi se află în centrul istoric, la picioarele Podului de Piatră, aproape de Cazinou. Numele locului vine de la împărăteasa Elisabeta a Austriei, cunoscută ca Sissi, care a vizitat de mai multe ori Băile Herculane. În secolul 19, în locul care avea să fie amenajat prin Herculane Project, erau o promenadă și un foișor de lemn dedicate împărătesei. Tot aici sunt și cele trei cădițe cu ape sulfuroase, create de localnici prin captarea unor izvoare. Porțiunea amenajată de Asociația Locus înseamnă 1000 de metri pătrați de spațiu verde din care au dispărut gunoaiele, buruienile și sentimentul că locul este abandonat. 

„Aici erau niște nămoale, acum e altceva, datorită copiilor care fac voluntariat”, spune Tavi Constantin, un turist care vine de mulți ani în Herculane, despre Via Sissi. 

Pe lângă cădițe sunt plante mari și îngrijite, alei cu pietriș alb, o cabină de schimb, două pavilioane, o platformă pentru bronzat, meditat, yoga sau socializare, toate făcute cu ajutorul voluntarilor în școlile de vară din ultimii doi ani. 

Și Liliana din Republica Moldova e încântată de cum arată acum Via Sissi. Când intrăm în vorbă, îmi spune că a chemat „o delegație de 20 de persoane să vină aici, în locul ăsta”, să se bucure și ei de oaza de plante construită dintr-o piatră, de-o mână de oameni, așa cum descrie ea locul. La fel ca Tavi, speră să fie păstrat și îngrijit de cei care îl vizitează.

În ultimele două săptămâni, 38 de studenți au lucrat câte opt ore pe zi la tăiat, chertat, rindeluit, șlefuit, lazurat. Printre obiectele la care au lucrat sunt băncile pe care poate sta de acum oricine se oprește pe Via Sissi.

Scopul principal al acestei ediții a școlii de vară a fost amenajarea urbană și peisageră reversibilă pentru zona Băile Venera, un alt loc plin de istorie din stațiune care astăzi arată cam trist. 

Un pavilion de peste 5 metri, jardiniere, o cabină de schimb, șezlonguri – pe scurt, lucruri de care se vor bucura și turiștii, și localnicii. La asta a mai lucrat de zor gașca de la băi, așa cum se alintă organizatorii și participanții școlii de vară. 

Totul e pregătit pentru a revitaliza și această bucată a malurilor Cernei, doar autorizațiile mai trebuie primite. Dacă merge bine, în toamna aceasta se vor face primele intervenții reversibile în teren, la Băile Venera.

La fel ca școala, și energia unora dintre studenți e pe sfârșite. Pe cât de mult efort au depus, pe atât de multe lecții despre lemn și muncă în echipă au învățat. Majoritatea sunt aici pentru prima dată, cum este și Rux, care și-a făcut licența în Londra și, până intră la master, lucrează ca arhitect în Japonia.

Pentru Rux, zilele petrecute în Herculane au fost frumoase. E prima dată când vine la școala de vară de care auzise de câțiva ani de la prieteni și colegi. „Am învățat super multe despre cum să lucrez cu lemnul. De la chertat, la rindeluit, șlefuit, lazurat. Nici măcar nu știam ce înseamnă lazurat înainte să vin aici, sincer”, spune tânăra. Termenul vine de la substantivul lazură, o substanță bazată pe rășini care acționează asupra lemnului din interior.

Rux mai spune că zilele în Herculane au fost „și tumultoase”. 

„Eu consider că am fost foarte protejată în ceea ce privește felul în care funcționează lucrurile la noi, în ce stadiu sunt localitățile și orașele precum Herculane”. 

Deși știa cum stau lucrurile, studenta spune că „este o lecție să le văd pe viu, să am interacțiune cu oameni care chiar se chinuie aici, care n-au cu cine și care se luptă efectiv cu un sistem care este împotriva lor”.  

Sistemul cu care trebuie să te lupți e vizibil pentru oricine ajunge în Herculane și coboară privirea de pe înălțimile munților pe fațadele clădirilor istorice, unele abandonate, altele nu, dar al căror aspect le face să pară ale nimănui.

„Fiecare școală de vară are farmecul ei, plus că în fiecare an vin oameni noi și îți faci prieteni noi”, spune Dana, care participă pentru a treia oară la o școală de vară Baia de Arhitectură. 

Pentru ea, fiecare ediție a fost diferită, cu provocări noi, chiar dacă munca a fost, pe alocuri, aceeași – lucrul cu lemnul. „Învățăm multe lucruri, nu doar despre chertări și despre lemn, ci și despre avize, acte, care stau la baza profesiei de arhitect”. Cu ce rămâne după școala asta? Cu conexiunile pe care le face aici, „atât cu colegii, cât și cu oamenii din oraș. Domnul care vinde la magazin și care ne știe, o altă doamnă de la o cafenea care ne întreabă cum suntem și oamenii care intră în vorbă cu noi și ne mulțumesc pentru ce facem”. 

Dana își dorește să vină și la anul, care o să fie și ultimul ca studentă. 

Pentru arhitecții din Herculane Project care organizează școlile de vară, ediția aceasta a venit cu mai multe provocări practice, întrucât proiectul de la Băile Venera e mai mare ca cel de la Via Sissi. Odată cu trecerea timpului, apar însă și noutăți care nu țin de muncă. 

„Observ că noi tot timpul avem cam aceeași grupă de vârstă, în timp ce noi înaintăm în vârstă. Și e interesant să vedem diferențele care se creează între noi, noii studenți și noile trenduri – nu vreau să par bătrân, dar pe unele chiar nu le înțeleg”, spune Daniel Antoci în ultima zi a acestei școli de vară. 

Se referă la expresiile noi, la muzica pe care o ascultă, la felul în care studenții pe care îi coordonează își petrec timpul împreună. Cum e și jocul Ninja, pe care vreo șapte voluntari îl joacă în timp ce discutăm. E un joc care pornește cu toți stând într-un cerc și rând pe rând, fiecare încearcă să atingă mâna altcuiva – care încearcă să se ferească dintr-o singură mișcare. Dacă o ating, se consideră tăiată și nu mai poate fi folosită. La două mâini tăiate, ieși din joc. 

Daniel vorbește și despre cum ar vrea să se creeze o familie Herculane Project, în care sunt bineveniți nu doar studenții la arhitectură, ci oricine poate să sprijine fizic sau financiar proiectele lor. De altfel, organizația a atras, de-a lungul timpului, nu doar sprijinul publicului, prin donații și redirecționarea a 3,5% din impozit, ci și al unor parteneri din mediul privat, care susțin proiectul prin programe specifice. 

Pentru el și Oana Chirilă, școala de vară nu se termină aici. Așteaptă avizele care să le permită să monteze elementele de lemn la Băile Venera. Și după asta, o să pună la cale următoarea școală de vară. Asta înseamnă că multe trebuie începute din nou: de la documentație la apeluri pentru finanțare, de care se ocupă aceiași oameni care fac și munca de șantier. 

„Cu bune și cu rele, așa cum vin astfel de proiecte, chiar dacă nu vom reuși tot ceea ce ne-am propus, nu aș da procesul acesta, zbaterea, drumurile, băile de la cădițe, zâmbetul voluntarilor după o chertare reușită pentru nimic în lume. Vă îndemn să vă urmați visul și dacă nu l-ați găsit, încercați, munciți și alergați după el până îl prindeți”, scria Oana, cunoscută și ca mama Herculane Project, în urmă cu doi ani. 

La sfârșitul acestei școli de vară, Oana spune că și-ar dori să mai aibă timp și de altceva, dar asta încă pare un lux îndepărtat. Nu regretă însă nicio clipă în Herculane. 

***

Organizația prezentată în acest reportaj a crescut cu sprijinul programului Raiffeisen Comunități, unul dintre cele mai longevive programe de finanțare dedicate organizațiilor din România.

Poveștile organizațiilor care schimbă comunitate după comunitate ne fac să mergem mai departe. Pe 1 octombrie 2026 lansăm o nouă ediție, deschisă pentru prima dată și organizațiilor care lucrează cu diaspora românească, fiindcă avem mai mult de câștigat când românii de pretutindeni își unesc forțele.

Raiffeisen Comunități este o inițiativă Raiffeisen Bank România, implementată cu sprijinul Asociației pentru Relații Comunitare.