„Arde pământul sub picioare”. La Băile Herculane, vacanța continuă lângă incendiile de vegetație care distrug zeci de hectare de pădure

Oana Moisil

„Bă, da’ ăștia au stins focul?” întreabă un bărbat care își bea singur cafeaua la o terasă din Băile Herculane. E 21 august și focul la care se referă e un incendiu de vegetație început pe 9 august pe crestele masivului Domogled, care ocupă partea estică a orașului. De atunci, flăcările continuă să se extindă.

Îi răspunde un turist care își termină berea matinală și dă să plece: „Nu se mai vede așa fum, de la mine de la hotel se vedea mult zilele trecute, da’ tot e elicopter”. 

Turistul pleacă, iar viața continuă. Omul curios începe o conversație cu alții, despre altceva. Un tânăr mătură trotuarul, o vânzătoare fumează în fața magazinului, un anticar servește doi turiști cu ceai. 

Râul Cerna își vede de drum, la fel și focul.

Incendiul din Parcul Național Domogled-Valea Cernei și doi turiști care pleacă de la cădițele cu apă termală. Foto: Oana Moisil

 E prima dată când ajung în locul pe care romanii i l-au dedicat lui Hercule, fiul lui Zeus, pentru izvoarele termale vindecătoare pe care le-au găsit pe Valea Cernei. Se anunță câteva zile caniculare, dar dimineața e atât de răcoare încât simt că mă minte meteorologia. 

Mă minunez și mă simt cât o picătură de ploaie în fața stâncilor verticale, albicioase, la înălțimea cărora au încercat să se ridice hotelurile comuniste. Mai sus decât megalomania arhitecturală și crestele munților ajung doar copacii care arată ca niște umbrele de soare cu mai multe cupole. Sunt pinii negri de Banat, cărora le este de ajuns o bucată de calcar sau de stâncă să facă rădăcini.

Trec de centrul turistic, unde terasele se îngrămădesc unele în altele, despărțite din loc în loc de câte o gheretă cu înghețată sau de câte un magazin turistic, și continui plimbarea spre centrul istoric. 

După sediul pompierilor care sunt pe teren, Podul Roșu și Băile Venera, bucuria peisajului și a aerului faimos pentru calitate e frântă de imaginea incendiului. Una e să știu că arde, alta e să văd cum se ridică, din pădure, nori denși de fum alb. Încă nu miroase a lemn ars, dar va mirosi mai târziu, când vântul își va schimba direcția.

Peste 30 de hectare ard acum, mocnit, dar și cu flacără, în locuri în care nu calcă picior de om.

Un copac care arde ca un cărbune

Pini negri de Banat pe masivul Domogled. În depărtare, Munții Cernei. Foto: Oana Moisil

Pe 9 august, „a fost sesizat de către un pădurar, fumegând undeva în vârf. Ne-am dat seama că acolo nu poate să ajungă nimeni”, spune Ioan Gașpar, directorul Administraţiei Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei, despre cum a început focul. 

Cauza pare să fie naturală. Ipoteza lui este că fulgerele ar fi trăsnit un pin negru de Banat, a cărui creștere lentă îl face foarte dens. 

„Când trunchiul e cât mâna omului, s-ar putea să aibă 50-70 de ani”, explică Gheorghe Lungu, ranger care ia la pas pădurile de aici de 30 de ani. O astfel de densitate face copacul să ardă ca un cărbune. Cele mai mari incendii din ultimele zeci de ani din acest parc național au fost întreținute, pe lângă vegetația uscată, tot de Banatica, cum mai este numit pinul de aici. 

Hărțile care explică secarea Dunării: ce s-a întâmplat, de fapt, cu apa Dunării

De ce a secat Dunărea? Cine ne-a furat apa? Răspunsul este simplu: seceta majoră din centrul Europei și prostul management al fluviului

„Căldură mare, monșer!” Cât de calde erau, de fapt, verile lui Caragiale?

Cât de cald era, de fapt, pe vremea lui Caragiale? Și ce învățăm din ce s-a întâmplat în București în ultimii 125 de ani?

Pentru a evita extinderea unui incendiu în zonă, „intervenția trebuie să fie extrem de rapidă. Am sunat la 112 și a venit un elicopter”, dar a plecat spre altă urgență, povestește Ioan Gașpar.

În aceeași zi în care pădurarul din Herculane a văzut fum în Parcul Național, localnicii din satul Măru (Caraș-Severin) vedeau cum se apropie focul de casele lor, așa că elicopterul a fost trimis acolo, la aproximativ 100 de kilometri de Herculane, unde riscul de-a avea victime umane era mare.

De câteva zile, elicopterul s-a întors să arunce apă în focul din Domogled, care s-a extins pe 30 de hectare.

Cât n-au fost militarii pe cer, tot ce-au putut face pompierii, pădurarii și rangerii din orașul-stațiune a fost să curețe strategic cărările de orice poate să ardă. Asta în limitele permise într-o zonă de protecție strictă, unde, teoretic, nu sunt permise intervențiile. 

„Se face o potecă de doi metri în care nu mai există nimic și nu are ce să ardă. Și la poteca aia stau cu lopețile în mână și așteaptă”, explică rangerul Gheorghe Lungu ce pot face cei responsabili să împiedice extinderea focului.

Când arde pe un versant care e aproape vertical, „pompierii și toți ceilalți care intervin trebuie să-și protejeze viața, în primul rând”, mai explică Lungu. „Nu te poți băga sub incendiu, pentru că pică pietre, conuri arzând, chiar copaci înflăcărați”.

Au fost ani în care tot muntele ardea și se auzeau noaptea pietre care explodau, copaci care erau, de fapt, bucăți de jar imense și care o luau la vale, povestește Gheorghe Lungu într-o drumeție spre Crucea Albă, unul dintre punctele de belvedere din Parcul Domogled.

Gheorghe Lungu, ranger în Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, la Crucea Albă, lângă un pin negru de Banat. Foto: Oana Moisil

Când ne apropiem de cruce, îmi arată urme ale flăcărilor care au trecut pe aceleași cărări. Cel mai bine se văd la baza pinilor negri. „2000, 2003, 2013. Astea sunt incendiile care au rămas în istorie”, mai spune rangerul care își amintește că la unele dintre ele au fost și răniți. 

În 2023, PressOne scria că pădurile din acest parc național, care este și cel mai mare din România (peste 61.000 de hectare) și se întinde peste Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj, sunt printre cele mai afectate de incendiile de vegetație. 

„Arde pământul de sub picioare”

Pentru cei care protejează pădurile Parcului Domogled-Valea Cernei, incendiile sunt ceva la care se așteaptă, mai ales în perioadele caniculare întrerupte de furtuni. În luna august, temperaturile ajung și la 34 de grade la umbră și așa a fost de multe ori vara asta.

Căldura extremă contribuie la extinderea incendiilor, pentru că totul e uscat în calea focului. Însă și relieful zonei contribuie la asta.

Gheorghe Lungu, ranger în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, pe drumul spre Crucea Albă. Foto: Oana Moisil

Domogledul este un munte de calcar și „se încinge extrem de tare din cauza radiațiilor solare. Solul care există pe acest calcar devine aproape ca o turbă, arde pământul de sub picioare”, explică directorul Ioan Gașpar. 

Pe lângă asta, calcarul este poros, are fisuri ca niște mici tuneluri subterane care „comunică între ele. Eu am simțit lucrul ăsta când eram pe Domogled la alt incendiu. În fața mea era focul pe care încercam să-l sting și dintr-o dată, la 10 metri în spate a izbucnit focul”, povestește Gașpar. 

O întâmplare similară își amintește și rangerul Gheorghe Lungu. „Stăteam lângă o tufă de ienupăr, din care se face ginul. Și am văzut cum ia foc, pur și simplu. Eu luam o pauză și a început să iasă fum, după care a apărut flacăra sub ochii mei”.

Pentru cei ca mine, care nu petrec prea mult timp prin pădure și n-au cunoștințe geologice, explicațiile sună complicat. La fel și pentru locuitorii și turiștii din Herculane, care ajung să caute explicații mai aproape de ei. Unii cred că se creează efectul de lupă de la sticlele și plasticele aruncate prin păduri. Ioan Gașpar spune că „e foarte greu de crezut lucrul ăsta”. Imposibil însă nu este.

Ioan Gașpar, în biroul lui de la Centrul de vizitare turistică a Parcului Național Domogled-Valea Cernei. Foto: Oana Moisil

Miros de sulf și de fum

În plimbările prin Băile Herculane observ ce nu văd la mine acasă, în Călimănești, care-i tot o stațiune termală: sunt mai mulți oameni decât mașini și mulți se plimbă pe distanțe lungi. Oameni din toată țara, dar și din străinătate, vin aici pentru izvoarele termale și minerale recomandate pentru tot felul de afecțiuni, dar și pentru aerul pe care nu-l respiri în multe locuri din lume. Este puternic ionizat și corpul îl resimte ca pe cel din Alpii Elveției. Poate să regleze „hipertensiunea, tulburările endocrine, iar durerile de cap și insomniile sunt pozitiv influențate”, spun specialiștii. 

În cele patru zile pe care le petrec aici, calitatea aerului e în parametri normali, conform unor măsurători independente, dar mirosul de sulf pe care-l are stațiunea din loc în loc se combină cu cel de fum. Care nu vine de la grătare. 

„Dimineața era un aer așa plăcut aici, acum nu poți să stai cu geamul deschis”, spune Tavi Constantin, un turist din Corabia care vine de mulți ani la Băile Herculane și care e cazat la hotelul Cerna, cel mai galben monument istoric din zonă. 

Hotelul Cerna și masivul Domogled în spate, într-o zi caniculară de august. Foto: Oana Moisil

Voie bună și teamă

De-atâtea ori am ridicat privirea să văd elicopterul care aruncă câte două tone de apă peste incendiu, încât libelula care se oglindește în apa Cernei îmi pare un elicopter în miniatură. 

În zilele pe care le petrec aici, observ cum mulți își pun mâinile în șolduri și urmăresc elicopterul. Unii se întreabă de ce e doar unul. „Sunt doar două alocate pe două județe în total și alea nu merg așa ușor”, spune Gheorghe Lungu. 

De asemenea, oricât de multe aruncări cu apă ar face, relieful nu le permite piloților să fie la fel de eficienți ca în cazul unui incendiu pe un deal. „Sunt curenți de aer, dar și versanții sunt foarte înclinați. Iar atunci când aruncă apa, se dispersează și ajunge la sol ca un fel de stropeală, așa, foarte ușoară”, explică Ioan Gașpar. Atât el, cât și rangerul Lungu așteaptă să vină o ploaie sănătoasă care să oprească definitiv orice cioată care fumegă, orice semn că ar mai izbucni un alt incendiu.

Turiști în stațiunea Băile Herculane, la Via Sissi. Foto: Oana Moisil

Pentru cei care își petrec ultimele zile de vară în Herculane, incendiul nu e un motiv să plece din stațiune. Nu doar pentru că fumul pare departe, ci și pentru că vor să se bucure de ce-au plătit, mai ales că ăsta e singurul concediu pe care și-l permite majoritatea într-un an. Unii sunt și îngrijorați. 

„Te afectează un pic, pentru că ținem la natură, ca orice om normal trebuie să ținem la ce avem”, spune Tavi din Corabia. 

Și pe Anișoara, o turistă pe care o întâlnesc în prima ei zi de relaxare și tratament balnear pe anul ăsta, o afectează. Nu știa că e incendiu și n-a mai fost martoră la unul aici, în pădurile pe care le știe de mulți ani. Pe lângă băile în apă termală și-n Cerna, voia să facă, ca de obicei, drumeții prin pădure, dar acum se teme. 

Am întâlnit și oameni care nu se tem, cum e un bărbat de 72 de ani care voia să ajungă pe vârful Domogledului, dar l-a convins rangerul Gheorghe Lungu că nu-i o idee bună dacă nu are destulă apă la el. 

Arde casa

E a treia zi caniculară când încerc, în sfârșit, apa rece a Cernei. Îmi dau curaj oamenii mai în vârstă decât mine, dar și copiii care sar în râu fără să ezite. E minunat, dar e suficient să ridic privirea ca să-mi aduc aminte că nu e deloc bine. Pini negri, aluni turcești, cărpinițe și alte specii de copaci ard acum. Fagii de aici sunt declarați patrimoniu UNESCO, însă flăcările nu țin cont de asta.

Un stârc cenușiu la ora mesei, pe râul Cerna. Foto: Oana Moisil

Numele muntelui Domogled vine din sârbo-croată. Dom înseamnă „casă” și gledati „a vedea”. Văd cum arde casa. 

Casa noastră, a treia planetă de la Soare, arde de parcă s-a apropiat mai tare de el. Și o să fie mai rău. În Caraș-Severin au ars peste 2.000 de hectare de vegetație uscată și pădure doar în luna august. În aceeași perioadă au mai fost incendii de vegetație în Cluj, Neamț, Alba, Vâlcea, Bihor și Hunedoara. În Timișoara, localnicii au închis ferestrele din cauza incendiilor uriașe de vegetație din Serbia. În Europa, peste 630.000 de hectare au ars de la începutul anului până pe 26 august. 

A venit ploaia

Am plecat din Herculane pe 23 august, duminică. Fumul se mai vedea puțin și am sperat că aia a fost. De fapt, focul s-a stins abia miercuri, când a venit ploaia. Au ars aproape 40 de hectare în 17 zile.

Două zile mai târziu, a început un alt incendiu în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, mai aproape de stațiune, unde se poate interveni și terestru. 

Șansele să mai apară și alte focare rămân. E suficient un fulger sau un om neglijent ca să se aprindă iar pădurea. Cu fulgerul n-ai ce să discuți, dar omul poate să aleagă să fie atent, respectuos cu natura, ca să poată merge și-n alți ani în Băile Herculane și pe alte cărări, din alte păduri verzi, nu arse.

Editor: Laura Popa