El Niño 2026-2027 se intensifică, într-o lume deja mai caldă. Ce ar putea urma pentru România în următoarele luni

Norbert Nemeș

„Dau un exemplu, puțin imaginar. Gândiți-vă că nu am mai avea apă într-un oraș mare. Nu ar mai fi apă potabilă. Vă dați seama ce situație? Înseamnă că oamenii trebuie să plece din oraș”. 

Scenariul descris de Mihai Dima, profesor la Facultatea de Fizică a Universității din București și autor a numeroase articole științifice despre mecanismele fizice ale schimbărilor climatice, poate părea îndepărtat. Cercetătorul spune, însă, că este tot mai îngrijorat de apropierea de astfel de situații-limită, pe măsură ce temperaturile cresc, valurile de căldură devin mai frecvente, iar seceta începe să afecteze agricultura și debitele râurilor.

În același timp, în Pacific se dezvoltă un nou episod El Niño, un fenomen climatic care poate influența temperaturile, precipitațiile și fenomenele extreme la scară globală. Primele semnale arată că episodul actual ar putea deveni unul foarte puternic, într-un moment în care atmosfera și oceanele sunt deja mai calde din cauza schimbărilor climatice.

Actualul El Nino nu este cauza secetei din Europa, dar va contribui în fundal într-o lume tot mai caldă și va avea efecte majore în cele două Americi și Asia de sud-est. Foto: Dunărea, între Ostrov și Silistra, 18 iulie 2026, Chiciu, judetul Calarasi. Inquam Photos / Ovidiu Micsik

Pentru a înțelege ce știm până acum despre acest El Niño și ce ar putea însemna pentru România în următoarele 12 luni, am stat de vorbă cu Mihai Dima și cu Mihaela Caian, cercetătoare științifică principală gradul I în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie (ANM), unde coordonează Grupul de Prognoză Lunară-Sezon și lucrează în domeniul modelării climatice regionale și globale.

Cei doi explică de ce actualul El Niño este neobișnuit, cum poate ajunge un fenomen produs la mii de kilometri distanță să influențeze și Europa și ce putem spune, în acest moment, despre toamna și iarna care urmează, dar și despre primăvara și vara lui 2027.

El Niño se intensifică. Ce știm până acum 

El Niño este un fenomen climatic natural care începe în Pacificul tropical, unde apa de la suprafața oceanului ajunge să fie mai caldă decât în mod obișnuit. Fenomenul are și o fază opusă, La Niña, în care apele sunt mai reci.

Încălzirea apelor de suprafață ale Pacificului de Est anul acesta este deocamdată peste valorile înregistrate în cele mai puternice două fenomene El Nino - cel din 1877 și cel din 2015. Sursa: NOAA

Anul acesta, trecerea de la La Niña la El Niño s-a produs repede, în doar câteva luni, spune profesorul Mihai Dima. În prezent, El Niño este deja conturat, iar în estul Pacificului au fost înregistrate temperaturi ale apei cu peste două grade Celsius mai mari decât în mod normal. În plus, există multă căldură acumulată și în straturile de apă de sub suprafața oceanului.

„Căldura aceea, probabil, parte din ea, va ajunge la suprafață”, explică Dima. El se așteaptă ca fenomenul să continue să se intensifice în următoarele luni și să atingă un maxim în timpul iernii.

Și cercetătoarea Mihaela Caian, de la ANM, spune că modelele indică o intensificare importantă. În ultimele două luni, în zona urmărită pentru formarea fenomenului au fost înregistrate abateri de aproximativ 1,2 grade Celsius, în timp ce unele modele estimează că acestea ar putea ajunge la 3-4 grade.

Dacă diferența depășește două grade, explică Caian, vorbim despre ceea ce este numit un „Super El Niño”. S-a întâmplat, de exemplu, în 2015-2016 și 2023-2024. Deocamdată, însă, nu este o certitudine că episodul actual va ajunge acolo.

„S-ar putea să se profileze un posibil Super El Niño, conform modelelor, și poate chiar un El Niño care să-l depășească pe cel dinainte”, spune Caian.

10 August 2026 - Râul Rin a atins una dintre cele mai scăzute valori lângă localitatea Köln, Germania. Oamenii de știință avertizează că verile următoare vor fi, în general, din ce în ce mai calde, impulsionate inclusiv de fenomenul El Niño. Ulrich Hufnagel/Xinhua

O viitură care anunță viitorul. De ce se intensifică fenomenele meteo extreme și ce facem dacă suntem surprinși la volan de o ploaie torențială

Furtunile din România tind să fie din ce în ce mai intense, iar viitura de pe 19 iulie din Bușteni arată, din nou, cât de vulnerabili suntem în fața fenomenelor meteo extreme. 

Hărțile care explică secarea Dunării: ce s-a întâmplat, de fapt, cu apa Dunării

De ce a secat Dunărea? Cine ne-a furat apa? Răspunsul este simplu: seceta majoră din centrul Europei și prostul management al fluviului

Există însă și un lucru care îl diferențiază deja de episoadele puternice din trecut. Dima atrage atenția că actualul El Niño se dezvoltă într-o lume mai caldă, în care atât atmosfera, cât și oceanele au ajuns la temperaturi mai ridicate pe fondul încălzirii globale.

„Este neobișnuit din mai multe puncte de vedere. Pe de-o parte, faza evoluției lui în acest moment, pe parcursul anului, este avansată. În plus, există căldură multă acumulată în straturile de sub suprafață ale oceanului”, explică cercetătorul.

El Niño se produce în Pacific. Cum ajunge să ne afecteze și pe noi 

Deși El Niño se formează la mii de kilometri de România, efectele sale nu rămân în Pacific. Apa neobișnuit de caldă încălzește aerul de deasupra oceanului și pune în mișcare o serie de schimbări în circulația atmosferei. Acestea se pot propaga pe distanțe foarte mari și pot ajunge, în cele din urmă, până în Europa.

Mihai Dima explică faptul că influența poate ajunge la noi pe două căi. Prima trece, simplificat, din Pacific spre America de Nord, apoi peste Atlantic și până în Europa. În acest caz, efectele vor fi resimțite în timpul iernii. 

„Al doilea canal implică straturile mai înalte ale atmosferei. Influența ajunge până în zona Polului Nord și, de acolo, coboară spre Atlanticul de Nord, prin vortexul polar. Se pare că această influență e mai lentă”, explică cercetătorul. 

Totuși, asta nu înseamnă că El Niño ne spune exact cum va fi vremea în România.

„Nu putem să facem o predicție pe baza acestor canale de influență. Probabilistic, putem spune că există o probabilitate bună să decurgă lucrurile așa cum am menționat, dar sunt multe alte variabile care ar putea [...] să modifice, în mod specific, modul în care ajunge impactul la noi”, spune Dima.

Și Mihaela Caian atrage atenția că efectele El Niño diferă de la o regiune la alta. În Europa, influența începe să se simtă chiar dinspre sfârșitul toamnei, cu precădere în timpul iernii.

„Europa este departe de zona în care se produce El Niño, așa că aici efectele se simt prin schimbările pe care fenomenul le produce în circulația atmosferei. În felul acesta, influența ajunge la alte latitudini și, până la urmă, se resimte la nivel global”, explică Caian.

Dincolo de aceste diferențe regionale, unul dintre efectele importante ale El Niño se vede asupra temperaturii globale. Iar în cazul episodului actual, spune Caian, modelele indică un impact puternic asupra acesteia.

El Niño se dezvoltă, în același timp, într-o lume deja mai caldă. Dima atrage atenția că, spre deosebire de episoadele puternice din trecut, acum atât atmosfera, cât și oceanele au temperaturi semnificativ mai ridicate pe fondul încălzirii globale.

Cum se traduce această combinație pentru România nu poate fi stabilit cu exactitate de pe acum. Primele prognoze arată însă la ce ne-am putea aștepta în lunile următoare. 

O toamnă mai ploioasă, o iarnă mai caldă. Ce știm despre 2027 

Pentru următoarele luni, prognozele analizate de Mihaela Caian indică în România temperaturi în general peste cele normale pentru perioadele respective, dar și mai multe precipitații. Asta nu exclude însă episoade scurte de frig sau chiar de iarnă severă.

În august, valurile de căldură rămân principala problemă, iar precipitațiile sunt puține. Nici în septembrie nu sunt excluse noi perioade cu temperaturi foarte ridicate, însă situația începe să se schimbe în privința ploilor.

Umezeala în sol în Europa, pe 12 august 2026. Două treimi din România sunt scutite de seceta dramatică din restul continentului, marcată cu roșu și portocaliu pe hartă. Sursa: European Drought Observatory

„Am putea să primim ceva precipitații în septembrie, pe sud. De fapt, modelele indică un excedent în sudul Europei, care să afecteze țara noastră mai mult în jumătatea de vest”, explică Caian.

Din octombrie, semnalul pentru precipitații devine mai clar și pentru România. Modelele indică mai multe ploi decât în mod obișnuit în centrul, sudul și sud-estul Europei, în timp ce temperaturile ar urma să rămână peste cele normale pentru această perioadă. În noiembrie, același semnal de temperaturi peste normal se menține, dar pot apărea și episoade scurte de răcire.

Iarna păstrează același contrast. În medie, temperaturile sunt prognozate peste cele normale, iar precipitațiile ar putea fi mai abundente. Asta nu înseamnă însă că lunile de iarnă vor fi permanent calde.

„Nu putem să excludem episoadele tranziente de iarnă autentică”, spune Caian.

În decembrie și ianuarie pot apărea astfel perioade de frig, ninsoare sau viscol, chiar dacă, atunci când este privită întreaga lună, temperatura medie rămâne peste normal. Pentru ianuarie, România rămâne și în zona în care modelele indică precipitații mai multe.

După ianuarie, lucrurile devin însă mult mai greu de anticipat. Prognozele de care dispune acum Caian se opresc aici, iar pentru primăvară și vară putem vorbi doar despre posibile evoluții, pornind de la ceea ce s-a întâmplat în alți ani cu El Niño puternic.

Unul dintre semnalele care merită urmărite este apariția unor episoade de iarnă târzie. Caian spune că, în astfel de condiții, frigul și ninsoarea pot apărea chiar și în aprilie, după care trecerea spre vară poate fi foarte rapidă.

„Se prelungesc evenimentele acestea de iarnă autentică chiar și spre luna aprilie, după care brusc intră valuri de căldură, intră vara autentică în forță, accelerat, cu valuri de căldură foarte timpurii”, explică cercetătoarea.

Pentru vara lui 2027, gradul de incertitudine este și mai mare. Nu există în acest moment o prognoză care să poată spune cum va arăta vara în România. Există însă un precedent pe care climatologii îl urmăresc: în anii cu El Niño foarte puternic, în România și în sud-estul Europei au existat perioade de secetă.

Perioadele de secetă pot fi însă întrerupte de episoade cu ploi foarte puternice. Caian explică faptul că atmosfera poate acumula mai mulți vapori, iar atunci când apar precipitațiile, cantitățile de apă pot fi mult mai mari într-un timp scurt. 

„Alternarea secetă – precipitații în timp scurt e importantă și trebuie avută în vedere pentru multe sectoare de activitate și viață”, spune Caian.

De ce îi îngrijorează pe cercetători ce ar putea urma 

Cu prognozele pentru vara lui 2027 încă incerte, Mihai Dima spune că evoluția temperaturilor din ultimii ani este, în sine, un motiv de îngrijorare.

„Tot mai des se înregistrează recorduri climatice și, în particular, vara aceasta am avut, în toată Europa, valuri de căldură mai intense și cu o frecvență mare, aproape fără precedent din anumite puncte de vedere. [...] Este ceva absolut deosebit din punct de vedere științific și nu ne-am fi imaginat că schimbările se vor manifesta atât de repede”. 

Seceta a ars celebrul gazon britanic din parcul Primrose Hill din Londra. Foto: 12 August 2026 EPA/ANDY RAIN

Cercetătorul se așteaptă ca această evoluție să continue și anul viitor, chiar dacă nu poate fi anticipat de acum când sau cu ce intensitate vor apărea eventualele valuri de căldură.

„Valurile de căldură frecvente și intense, după cum vedem, ne apropie de limită ca reziliență a sistemului nostru social. Vedem că nu mai avem suficient de mare debit al Dunării, iar asta afectează energia disponibilă. De asemenea, seceta care se conturează afectează agricultura”. 

O problemă și mai mare apare atunci când astfel de fenomene devin suficient de puternice încât societatea să nu le mai poată absorbi efectele. Exemplul extrem pe care îl dă este cel al unui oraș mare care ar rămâne fără suficientă apă potabilă și din care oamenii ar fi nevoiți să plece.

„Momentan, poate sună foarte îndepărtat, dar senzația mea este că ne apropiem tot mai mult de astfel de situații-limită, care destabilizează efectiv societatea. Eu sunt foarte îngrijorat de această posibilitate”. 

„Este un scenariu care în momentul ăsta a devenit plauzibil [...] pentru că mă aștept, din cercetările mele, să continue în următorii ani și chiar să se amplifice în Europa”. 

Dima invocă două lucruri care îi susțin îngrijorarea. Temperatura medie globală crește tot mai repede, spune el, iar ultimii trei ani au fost cei mai calzi din istoria măsurătorilor. În același timp, Europa este continentul care se încălzește cel mai repede începând din anii '80.

Întrebarea este, atunci, cât mai putem evita din consecințe.

„După părerea mea, suntem într-un stadiu foarte avansat [...] cu schimbarea climatică. Nu mai putem să evităm toate consecințele, însă, bineînțeles, putem să facem multe lucruri ca să evităm o parte dintre ele și să le facem față”. 

Dima spune că problema nu se reduce nici la căldură, nici la secetă. Orice schimbare suficient de puternică poate pune presiune pe sistemele de care depinde societatea.

„Orice schimbare climatică, în orice sens – cald, rece, secetă, ploaie – reprezintă o perturbație pentru sistemul social și, dacă perturbația este mare, poate destabiliza sistemul. [...] Să evităm toate consecințele, după părerea mea, nu mai putem, e prea târziu, însă trebuie să ne grăbim, să facem ce mai putem, să atenuăm impactul negativ al schimbărilor climatice”.