Florentin Pandele a pierdut definitiv procesul intentat PressOne pentru dezvăluirea plagierii doctoratului

Ioana Epure

Director editorial

Timp de patru ani, Florentin Pandele, primarul din Voluntari, s-a judecat cu PressOne, după ce unul din reporterii publicației a dezvăluit că acesta și-a plagiat doctoratul. 

În acest timp, deși a pierdut în toate instanțele, iar titlul de doctor i-a fost retras, Pandele a insistat până a epuizat toate căile de atac împotriva redacției, solicitând de fiecare dată despăgubiri morale în valoare de 350.000 de euro. 

PressOne nu este singura instituție de presă acționată în instanță de familia Pandele. Atât el, cât și Gabriela Firea, soția lui, au un lung istoric de procese intentate atât jurnaliștilor, cât și altor politicieni sau cetățeni - inclusiv pentru postări pe Facebook.

Florentin Pandele. Foto: Lucian Muntean

În cei patru ani cât a fost primar al Municipiului București, Gabriela Firea a dat în judecată nenumărate persoane prin intermediul instituției pe care o conducea, plătind cheltuielile de judecată din bani publici. 

Am încercat să aflăm de ce este atât de ușor pentru politicieni să abuzeze de sistemul judiciar al României și ce putem face pentru a ne păstra libertatea de exprimare. 

„Doctor” Pandele, în proces cu PressOne timp de patru ani

Pe 18 mai 2016, PressOne publica investigația DOCTOR PANDELE. Primarul din Voluntari a copiat cel puţin o treime din teza de doctorat. 

Materialul, semnat de jurnalista Iulia Marin, detalia minuțios fragmentele pe care Florentin Pandele le copiase în teza lui de doctorat din alte lucrări, fără a folosi vreodată ghilimele. Ba mai mult, în anumite secțiuni, primarul eliminase chiar și ghilimelele pe care autorii din care copia le folosiseră în lucrările originale.

În urma investigației, Florentin Pandele a dat în judecată atât redacția PressOne, cât și autoarea materialului. În cererea de chemare în judecată, el susținea că articolul ar fi fost publicat intenționat în timpul campaniei electorale, pentru a-i prejudicia șansele de a obține un nou mandat de primar. 

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

„A fost deranjat de amploarea pe care a luat-o articolul, a reclamat că articolul nu a avut o bază factuală solidă și că în urma acestui articol i s-a retras titlul de doctor”, spune Cornel Vladimir Szatmari-Filip, avocatul care i-a reprezentat pe Iulia Marin și redacția PressOne în instanță. 

Teza de doctorat a lui Florentin Pandele

Pandele a câștigat alegerile, atât în 2016, cât și în 2020, dar și-a pierdut   titlul de doctor. În decembrie 2016, la jumătate de an după dezvăluirea PressOne, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), îi retrăgea oficial acest titlu, confirmând investigația PressOne.

Asta nu l-a împiedicat pe primarul din Ilfov să ducă procesul mai departe, timp de patru ani. 

În ciuda faptului că a pierdut în fiecare instanță, Florentin Pandele a continuat să susțină că investigația i-a produs un prejudiciu de 350.000 de euro, sumă pe care o pretindea redacției și jurnalistei Iulia Marin. În februarie 2021 a ajuns, în sfârșit, la capătul liniei. 

Primarul din Voluntari a pierdut, definitiv, procesul cu PressOne. 

Pandele a contestat în instanță și decizia Ministerului Educației de retragere a titlului de doctor, însă acest proces nu s-a finalizat încă. 

Procesomania familiei Pandele 

Atât Florentin Pandele, cât și soția lui, Gabriela Firea, au un lung istoric de procese intentate atât jurnaliștilor, cât și unor persoane care au afirmat în spațiul public diverse lucruri despre ei, chiar dacă aceste afirmații s-au dovedit a fi adevărate. 

În perioada în care a fost primar al Bucureștiului, Gabriela Firea intenta procesele în calitate de primar al Municipiului București, ceea ce însemna că Primăria Capitalei era cea care plătea cheltuielile de judecată - 8300 de lei, în cazul procesului Roxanei Wring, fost președinte USR București, în care aceasta era acuzată că îi strică imaginea Gabrielei Firea, și pe care primarul l-a pierdut în 2019. 

În ianuarie 2020, Gabriela Firea se judeca și cu Nicușor Dan, Ciprian Ciucu sau Octavian Berceanu. 

Pe listă se mai află și o mulțime de jurnaliști: Cătălin Tolontan, Denise Rifai (Realitatea TV) sau Floriana Jucan (QMagazine). Împreună cu Florentin Pandele, ea a dat în judecată mai mulți jurnaliști de la Libertatea, după ce cuplul a fost comparat de aceștia cu personajele principale din serialul House of Cards. 

Gabriela Firea și Florentin Pandele. Foto: pagina personală Facebook

În 2019, Florentin Pandele a dat în judecată mai mulți consilieri USR, după ce aceștia au făcut publice pasaje dintr-un raport al Curții de Conturi. 

Gabriela Firea a dat în judecată la rândul ei mai mulți oameni în scandalul plagiatului. Printre ei s-a aflat Cezar Preda, la momentul respectiv purtător de cuvânt al PNL, Gabriela Firea cerându-i acestuia prejudicii de 300 de mii de euro pentru că ar fi preluat anchete „mincinoase” cu privire la plagiatul lui Florentin Pandele. 

Printre jurnaliștii dați în judecată de Gabriela Firea, prin Primăria Municipiului București, s-au numărat și Ana Poenariu și Roxana Jipa de la Rise Project, pentru materialul Firea Tunului, publicat pe 9 septembrie 2020, despre Parcul Verdi. 

„În timpul documentării materialului, am cerut punct de vedere și de la Gabriela Firea, nu am primit niciun punct de vedere. Am încercat pe mai multe căi, i-am zis chiar domnului Pandele că îl rugăm să vorbească cu soția, să vorbească cu noi. Și el a zis: da, sigur, o să vă răspundă, lucru care nu s-a întâmplat. După care ne-am trezit dați în judecată, dar nu ca redacție, ci pe persoană fizică, eu și colega mea Roxana”, povestește Ana Poenariu. 

Redacțiile independente nu au întotdeauna resursele financiare și posibilitatea de a susține astfel de procese ani la rând, iar familia Pandele știe asta. 

Conform cererii de chemare în judecată, primarul de atunci cerea daune morale de 100 de mii de euro, pentru „încălcarea dreptului la imagine a Primăriei Municipiului București și a Primarului General al Municipiului București”, „bani ce urmează a fi destinați unor proiecte sociale”. 

„Prima reacție a fost: da’ ce-am făcut?!”, povestește Ana Poenariu. „Cu ce-am greșit? Fiecare propoziție din text, noi avem documente pentru ea, am trei agende de documentare, cu notițe, cu prețuri, cu tranzacții.”

Din fericire, în ianuarie 2021 Nicușor Dan a anunțat că renunță la toate procesele pe care Gabriela Firea, în calitate de primar general, le-a intentat mai multor jurnaliști, publicații și politicieni care au criticat-o.

Printre acestea, se numărau procesele cu Cătălin Tolontan (Libertatea), Adevărul, Libertatea, Curentul și Ziarul Național, dar și procesul cu Ana Poenariu (Rise Project).

De ce sunt împinse aceste situații atât de departe? „În primul rând pentru că este dreptul lor constituțional”, explică Ioana Avădani, director al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI). „Pot să utilizeze toate instrumentele juridice aflate la îndemâna lor, și ei, ca și noi de altfel. Ce au politicienii în plus față de ceilalți justițiabili, au resursele, pentru că este destul de costisitor să duci un astfel de proces până în pânzele albe, și mai au probabil și ideea că poziția lor politică sau faima lor s-ar putea să influențeze decizia juridică”, mai spune ea.  

Ioana Avădani adaugă că amenințarea cu datul în judecată sau utilizarea proceselor intentate jurnaliștilor ca formă de intimidare este des întâlnită în democrațiile slabe sau în creștere.

Legea nu-i făcută pentru politicieni, legea e făcută pentru oameni, în general

Ce împiedică politicienii să intenteze astfel de procese tuturor jurnaliștilor? Practic, nimic. În cazul acestor acțiuni, care stabilesc acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, taxa de timbru este 100 de lei, spre deosebire de cauzele care implică contracte comerciale, unde taxa de timbru este stabilită la valoarea contractului.

„Legea taxelor de timbru îți acordă oarecum o scutire când vorbim de procesele legate de lezarea onoarei. Și atunci cine dorește să pornească o astfel de vendetă împotriva presei sau împotriva oricui care i-a lezat onoarea, poate s-o facă și să solicite orice sumă. Dacă în mod normal, în momentul în care te adresezi instanței ești condiționat de o taxă de timbru, aici nu e astfel de piedică”, explică Cornel Vladimir Szatmari-Filip, avocatul PressOne în procesul cu Florentin Pandele. 

„Te simți nedreptățit de cineva? Mă duc la instanță și îmi caut dreptatea. Atâta timp cât în legea taxelor de timbru există această prevedere că pentru acțiunile unde ți-a fost lezată onoarea taxa de timbru este de 100 de lei, nu mai există opreliște. Dacă Pandele, cum a cerut el 350 de mii de euro, ar fi trebuit să plătească o taxă de timbru la acea valoare, stătea de două ori să se gândească dacă să susțină asta”, adaugă avocatul. 

Ioana Avădani explică, însă, că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, și că există un motiv bun pentru care legea taxei de timbru este gândită în acest fel. 

„Este normal să fie așa. Ideea legislatorului a fost să vină în sprijinul părții vătămate. În ceea ce privește așa-numitele «delicte de presă» - și pun aici niște ghilimele foarte mari, fraza care apare în Constituția României, dar însăși ideea de delict de presă este vetustă - se recunoaște dreptul jurnalistului de a putea greși. Și nu-l recunoaște doar legea românească, îl recunoaște și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 

Ca atare, dacă un ziarist face o afirmație de bună credință, partea care se simte vătămată trebuie să dovedească că nu este adevărată acea afirmație. Este un caz special în raportul dintre presă și restul populației, tocmai pentru a se recunoaște importanța presei în dezvălui ceea ce se întâmplă rău într-o societate. 

Pentru a compensa într-un fel această întoarcere a probei verității, taxa de timbru pentru lezarea acestor drepturi nepatrimoniale este foarte jos. Faptul că la noi politicenii abuzează ține mai mult de tehnica politică decât de construcția juridică. Legea nu-i făcută pentru politicieni, legea e făcută pentru oameni, în general", explică Ioana Avădani.

Jurnalistul nu este organ de anchetă, dar trebuie să își facă meseria corect

Cum te poți, totuși, proteja de astfel de procese? În realitate, nu prea poți, explică avocatul Szatmari-Filip.

„Ei pot să facă astfel de demersuri și un jurnalist se poate trezi cu o astfel de acțiune în față, care îi cere sute de mii de euro cineva pentru niște afirmații pe care le-a făcut în scris, cu toate că erau niște afirmații corecte și foarte bine documentate - ca și în cazul Iuliei Marin, a fost un articol foarte bine documentat și matematic expus - un astfel de jurnalist se poate pune în situația în care trebuie să-și caute o susținere financiară, să meargă la un avocat specializat pe astfel de litigii. Un astfel de jurnalist ar trebui să își poată permite. De obicei, trustul de presă de care aparține susține cheltuielile, dar poate fi și un factor intimidant.”

„Redacția m-a ajutat foarte mult”, spune și Iulia Marin. „Dar a existat o oarecare presiune, pentru că procesul nu se mai termina, se tot făcea recurs, se tot lungea. Mi-am dat seama că există mai multă vulnerabilitate în meseria asta decât îmi închipuisem eu la început. Vine la pachet cu niște riscuri. Dar a fost importantă pentru mine susținerea redacției, cred că dacă aș fi fost jurnalist independent mi-ar fi fost mult mai greu. Te poți apăra încercând să rămâi cât mai mult la fapte și încercând să eviți interpretările.”

„Cea mai bună apărare în procesele de genul ăsta este exact asta: fact checking-ul”, spune și Ana Poenariu (Rise Project). Fact checking-ul pe mine mă face să dorm liniștită noaptea. (...) E ca și cum te-ai vaccina. Fact checking-ul îți creează imunitate. A, și ajută și colegii și un avocat bun.” 

„Putem să ne protejăm făcându-ne meseria foarte corect”, adaugă și Ioana Avădani, „adunând toate dovezile la care avem acces în mod rezonabil, un termen folosit de CEDO, care recunoaște că jurnalistul nu este organ de anchetă. El are acces la un set de informații, organele de anchetă sunt cele care ar trebui să aibă acces la toate informațiile, pentru că au alte instrumente de cercetare. Nu te poți apăra ca jurnalist sau ca cetățean de darea în judecată de către nimeni. De ce poți să te aperi este de condamnare."

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€