EastInvest. Cum vrea Europa să blindeze flancul estic al Uniunii și cum poate profita România

Adrian Mihălțianu

Publisher

„Am fost și vom rămâne un aliat loial al Americii, dar nu putem fi fraieri”. Aceasta este declarația ministrului de externe polonez, Radoslaw Sikorski, unul dintre cei mai versați diplomați europeni.

Este o declarație venită din partea membrului unui guvern care, la fel ca guvernul polonez precedent, acordă o atenție masivă pregătirii țării pentru a preveni orice fel de atac asupra suveranității sale.

Nu doar prin vorbe, nici prin contracte date pe ochi frumoși într-un sistem opac, ci printr-o strategie cât se poate de pragmatică: o Polonie puternic înarmată și foarte bine pregătită militar este o țară care nu va mai trece prin trauma uriașă de acum un secol, când a fost împărțită între Germania și URSS în ciuda alianțelor militare care păreau de neclintit.

Și nu pentru că ar face față de una singură unui asalt rusesc, ci pentru că ar preveni însăși materializarea unui astfel de atac, asigurându-și astfel pacea și prosperitatea pentru următorul secol.

Pragmatismul polonez orientează majoritatea eforturilor spre întărirea prin forțe proprii a tuturor elementelor care asigură coerența și securitatea nației. Deși strategia națională de apărare este foarte similară României, în sensul că armata poloneză trebuie să fie capabilă să reziste până vine ajutorul NATO, tot mai mult se fac eforturi ca această dependență de niște aliați care astăzi par a fi extrem de solizi să nu devină o vulnerabilitate.

În acest context, alături de România, Polonia este cel mai mare beneficiar al fondurilor SAFE, cât și al inițiativei EastInvest, tocmai anunțată de Comisia Europeană.

Pentru că investițiile pur militare, în special cele care presupun doar achiziția de armament din exterior, nu sunt nici pe departe suficiente, Comisia vrea să ajute regiunile estice ale țărilor de la granița Uniunii să recupereze mai rapid decalajul economic care le face vulnerabile.

Ideea de bază? O Europă Centrală și de Est prosperă este cel mai bun răspuns la orice amenințare rusă.

EastInvest: scoaterea din sărăcie a regiunilor estice devine prioritară

Pe scurt, EastInvest este un instrument european de circa 20 de miliarde de euro care vor fi puși la dispoziție statelor aflate la granița estică a UE, cu accent pe regiunile estice ale acestor țări.

Concret, EastInvest va fi o platformă de finanțare dedicată regiunilor estice ale UE, reunind mai multe bănci europene, care va facilita accesul promotorilor de proiecte publice și private din regiunile estice ale UE la împrumuturi și servicii de consultanță, ca să-și stimuleze economiile, să-și dezvolte comerțul și să-și consolideze securitatea.

Cele patru instituții financiare participante estimează că facilitatea va genera investiții publice și private de cel puțin 28 de miliarde de euro în aceste regiuni.

EFSA: 5 metode ninja pentru shopping responsabil

Știi câtă hrană irosește România? În jur de 180 de kilograme pe cap de locuitor, anual. Pare mult, dar e și mai mult, dacă ne gândim că media din Uniunea Europeană e de aproximativ 130 de kilograme.

SECRETISTAN. Bărbatul cu mâna la gură

PressOne a analizat zeci de imagini disponibile de la ședințele CSAT convocate din iulie 2023 încoace, în care generalul Răzvan Ionescu, director interimar al SRI, își acoperă parțial chipul cu o mână sau ambele, în contextul în care publicul din România nu l-a văzut niciodată pe omul care conduce Serviciul Român de Informații, iar pe site-ul instituției nu există nici măcar o fotografie cu acesta.

EastInvest va servi, de asemenea, la coordonarea creditării și a sprijinului de consultanță, inclusiv pentru autoritățile publice locale, în regiunile de la frontiera estică. Această nevoie este uriașă, pentru că acestea sunt, în general, regiunile cele mai sărace dintre toate țările aflate pe flancul estic, și au probleme în absorbția de fonduri europene, prin comparație cu regiunile vestice.

Dacă celelate instrumente europene sunt concentrate pe reziliența militară, EastInvest are rolul de a scoate din sărăcie aceste zone prin atragerea de investiții.

România: Moldova și Dobrogea vor fi principalele beneficiare

Ce înseamnă EastInvest pentru România? În primul rând, accesare de fonduri pentru a investi în hub-uri regionale de bioeconomie și chiar de tehnologie. Atât zona Iașului, cât și zona Constanței se pretează foarte bine la astfel de investiții, unele dintre ele aflate deja în curs de derulare. Unele dintre aceste investiții ar putea opri fuga creierelor și ar stabiliza o forță de muncă deja aflată sub presiune, în urma reducerilor de personal ale companiilor americane care investiseră până acum aici.

Investițiile privind securitatea și interconectivitatea energetică, precum și cele care permit crearea unor poli de dezvoltare tehnologică regională pot primi finanțare mult mai ușor datorită acestui instrument.

Vor mai putea fi finanțate și programe de modernizare a rețelelor de transport local și regional, în special a celor cu utilizare duală (civilă și militară). Aici, se vor putea accesa fonduri pentru conexiunile rutiere, feroviare și fluviale cu Ucraina și Republica Moldova, dar și pentru toată infrastructura necesară hub-ului dual de securitate maritimă dorit de România la Marea Neagră.

În fine, sunt amintite și programe de educație și angajare pentru combaterea depopulării și a deficitului de forță de muncă, dar și de luptă contra dezinformării, inclusiv printr-un program de reziliență media.

Intenția e, așadar, de a întări răspunsul regional la toate nivelurile, mai ales în contextul în care atacurile Rusiei vor fi în special de tip hibrid, axate pe exacerbarea frustrărilor reale din aceste zone, pe dezinformare și chiar sabotaj.

Va ști România să-și întărească propriul flanc estic?

De prea multe ori se discută în România în termeni de retragere în adâncime în cazul unui asalt rusesc. Astfel de discuții fac ca sentimentul de insecuritate din zonele estice ale țării să fie ușor exploatat de agenții de dezinformare rusești.

Comisia Europeană vrea să contracareze acest tip de discurs cu unul pozitiv, de încredere în viitor. În plus, orice investiții făcute aici vor veni la pachet cu sprijin de securitate, astfel încât zonele de frontieră ale Uniunii să fie prospere și nu doar niște ținte ușoare pentru propaganda rusă.

Mai sunt și alte inițiative, precum Eastern Flank Watch, European Air Shield, European Space Shield și European Drone Defence, care ar permite apărarea în profunzime a acestor zone, ca să nu se mai trezească cetățenii europeni în alerte aeriene pe timp de pace, iar interceptările atacurilor rusești să se facă departe de teritoriul european.

Fiecare dintre aceste verticale prezintă uriașe oportunități pentru companiile românești care produc deja subansamble sau chiar produse finite pentru partenerii europeni. De la șantierele navale la producătorii de oțel, de la companiile de infrastructură la investitorii în energie verde, România poate crea mii de locuri de muncă în aceste regiuni în următorii ani.

Cu o condiție. Ca și elitele politice să vrea ca România să profite de pe urma acestor fonduri, într-un context în care simplele asigurări verbale cu privire la securitatea țării, care pot fi retrase într-un moment de către un singur om, nu mai pot asigura o strategie reală și pe termen lung.

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.

Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Letonia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).

Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.