De ce am ajuns cu toții să fim învrăjbiți deși credem, de fapt, în aceleași lucruri. Cum vor să ne fure democrația în timp ce ne promit libertate

Adrian Mihălțianu

Publisher

Disonanțe cognitive pentru zilele acestea: șefa AfD, partidul german care vrea interzicerea „propagandei de gen”, este într-un parteneriat de același sex cu o femeie, cu care crește doi băieți. Finanțatorul din spatele vicepreședintelui conservator J.D. Vance și a altor politicieni americani conservatori, Peter Thiel, e chiar căsătorit cu un bărbat, cu care crește cel puțin un copil (alte surse spun de doi copii).

Pe de altă parte partenera șefei AfD e din Sri-Lanka. Soția lui Trump e din Slovenia. Soția lui Vance e din părinți imigranți indieni. Dar lupta lor principală e contra imigranților ilegali și chiar legali. Toate cele trei femei sunt tipe puternice, cu propria lor viață înainte de a se căsători cu respectivii. Dar lupta lor principală e împotriva dreptului la avort al femeilor, în timp ce din ce în ce mai mulți lideri ai partidului lor susțin revenirea la rolul „tradițional” al femeii.

Despre ce spuneau și promovau Elon Musk și Marc Andreessen până acum 2 ani, nu mai are rost să vorbesc. Amândoi îl susțin cu toate forțele pe actualul președinte american, Donald Trump, și au roluri cheie în reforma brutală începută asupra statului american. Suficient cât să-l facă pe ideologul conservator Steve Bannon să se ia cu mâinile de cap, că au întinat nobilele idealuri ale conservatorismului.

Însuși Donald Trump este fix inversul a tot ceea ce susțin valorile conservatoare, iar acest tipar îl vedem cam peste tot la oamenii care au fost puși în poziții înalte în administrația actuală, cât și la cei mai vizibili fani și promotori ai lui Trump în România - de la frații Tate, la Mihai Neamțu, cu greu găsești vreunul care să se apropie - cu propriul stil de viață - de conservatorismul tradițional: oameni familiști, credincioși, cu o familie veselă și plină de lumină, cu implicare constantă în comunitatea din care fac parte și care urmează tradițiile nu doar în fața camerelor de vederi, ci din tot sufletul.

Și atunci? De unde această dispoziție de a crede și susține, cu ochii larg închiși, în violenta luare cu asalt a democrației liberale (adică democrația bazată pe reprezentare prin partide și respectarea drepturilor fundamentale ale omului) atât în SUA, cât și în Europa? De unde susținerea asta îndârjită din partea a 37% dintre români a unui personaj care se dă ultranaționalist și patriot, dar a trăit aproape toată viața lui în Occident? Cum poți crede simultan că o Europă în care fiecare țară își urmărește doar propriul interes va mai rămâne unită și nu-și va ridica din nou baricade la graniță - așa cum promite AfD să facă în Germania? Știu asta transportatorii români care susțin România aia retrasă către sine?

Cum își rezolvă toți acești oameni disonanța cognitivă și o transformă în dublugândire - acel doublethink Orwellian care îi permite cuiva să susțină simultan două puncte de vedere contradictorii fără să sesizeze vreo problemă, așa cum vedem astăzi răspândindu-se cu viteza rețelelor de socializare?

Dublugândirea ca fundament al revoluției împotriva democrației liberale

Un singur fir îi leagă pe toți acești oameni pestriți, care de fapt violează absolut toate preceptele conservatoare. Nu, nu e doar admirația și prietenia lor față de Rusia lui Putin, ceva ce l-ar face să se învârtă în mormânt pe Ronald Reagan. Ci convingerea lor că democrația liberală reprezentativă e nu doar pe făraș, ci chiar o piedică în fața adevăratei libertăți.

Din acest motiv, chiar și fanii lor - inclusiv fanii lui Călin Georgescu sau ai lui George Simion - sunt dispuși să închidă ochii la faptul că ăia care predică distrugerea ideologiei de gen și a propagandei LGBTQ sunt chiar ei parte din acest fenomen. Amână „rezolvarea” acestora pe mai târziu, pentru că Revoluția își mănâncă întotdeauna primii fii.

De altfel, toate elementele ideologice scoase în față (imigranții ilegali, pacea, frica de gay, familia tradițională etc.) sunt doar o glazură dulce pentru a atrage și a încolona o parte semnificativă a populației în timp ce i se răpesc exact uneltele care se presupune că trebuiau să o apere de abuzurile din partea statului: instituțiile democratice precum partidele, supremația legii, instanțele de judecată independente, răspunderea pentru abuzuri etc.

Democrația, ne spune filosofia întunericistă îmbrățișată de Dark MAGA a lui Musk - ca să dau un nume românesc fenomenului Dark Enlightenment (numit și Iluminismul întunecat) - duce la degenerarea societății și la o ierarhizare a ei bazată pe emoții, nu pe competență. Din acest motiv, spune ideologia, ea trebuie distrusă și înlocuită cu o societate meritocratică, autoritară, condusă de elitele intelectuale și tehnologice. A descris Mihnea Măruță elementele principale ale acestei ideologii, nu o să le repet.

Ce nu ți s-a spus despre USAID, Soros și banii către presa aservită

Cele câteva zeci de mii de euro date de organizații precum USAID nu pot ține piept, în mod realist, zecilor de milioane de euro date de politicieni pentru a controla și manipula după voia lor societatea civilă din România. Dar le pot ajuta să învețe să stea pe propriile picioare.

Conferința de Securitate de la München. Imperiul Răului contraatacă: Putin a prins gustul războiului și complotează cu America lui Trump împotriva Europei

Ne îndreptăm mai degrabă spre o lume a „conflictului” care prevalează cooperării benefice internaționale. Iar administrația Trump ne-a arătat deja, după doar două luni de la preluarea mandatului, că singurul limbaj pe care îl înțelege și pe care îl articulează este cel al conflictului: conflict cu Mexic, Canada, Europa, China, Rusia, Ucraina.

Când Călin Georgescu ne spune că nu vor mai fi partide, el chiar asta vrea să facă - românii să nu mai poată alege vreodată altceva decât li se servește pe tavă. Iar dacă pe un politician precum Crin Antonescu, Elena Lasconi sau Nicușor Dan îl poți critica sau chiar insulta pe internet fără să te temi că vei fi călcat de miliție (poate eventual să te ia la refec fanii lor), încearcă să-ți imaginezi ce ți se va întâmpla în iunie 2025, după ce acest monument de seriozitate securistoidă va ajunge la Cotroceni.

De ce vor să înlocuiască democrația liberală a partidelor cu o guvernare bazată inteligența artificială și cum te afectează asta pe tine

Filosofia demolării statului și reconstruirii sale la un nivel mult mai mic este susținută acum cu arme și bagaje de Trump, J.D. Vance, Elon Musk și asociații în „reformarea” statului american.

Nu vorbim aici despre reducerea cu 10% a aparatului guvernamental (ca regulă generală, în orice țară din lumea asta ai putea reduce și cu 30% birocrația și tot ar mai rămâne loc de mai bine).

Nu, ci chiar de aducerea în genunchi a acelor instituții care au reușit, timp de decenii, să calmeze abuzurile puterii executive și transformarea lor în țapi ispășitori ai tuturor relelor (reale) din societatea americană - o idee preluată stricat de la antropologul René Girard, admirat de Peter Thiel, în care mereu trebuie să fie găsit un țap ispășitor pentru a rezolva conflictul dintr-o societate bântuită de frustrări.

Pentru că reformarea lor prin închidere și redeschidere nu înseamnă altceva decât exodul celor mai buni dintre funcționarii publici și rămânerea în aceste instituții doar a celor obedienți, în general exact oamenii submediocri de care ni se spune că trebuie să scape cea mai puternică țară din lume pentru a redeveni puternică. Apoi și aceștia vor fi înlocuiți de inteligența artificială, capabilă să ia decizii mult mai bune în locul lor, cu mult mai puține resurse consumate.

Sigur, deciziile luate cu AI înseamnă deocamdată că oameni-cheie care se ocupau de siguranța nucleară în SUA au fost dați afară și apoi rechemați disperat la birou sau că Musk însuși nu știe să facă diferența dintre CNP-urile tuturor americanilor care au primit vreodată Social Security Number și cei care sunt încă în viață (suficient cât să strige FRAUDĂ și apoi să tacă când i s-a demonstrat că nu e vorba de fraudă). AI-ul astăzi mai înseamnă și că poți folosi facturi detectate de AI pentru a striga din toți plămânii că o agenție media (Reuters) care tocmai a câștigat un proces împotriva unor dezvoltatori de AI este răul întruchipat pe pământ și că a fost plătită de statul american să ducă campanii de manipulare în social media (deși a fost plătită de fapt de administrația Trump 1 ca să creeze o strategie de combatere a acestor campanii, dar cine mai stă să se încurce în detalii?).

AI-ul nu poate nici pricepe deocamdată toate aceste detalii, nici nu le poate gestiona. Spre deosebire de dezvoltarea unei rachete care poate avansa prin explozii succesive ale unor prototipuri, dezvoltarea unei noi administrații, făcută cu piciorul apăsat până la podea pe pedala de accelerație, va duce la explozii sociale care riscă să afecteze profund sau chiar să distrugă complet contractul social care menține pacea într-o societate. Pentru simplul fapt că oamenii nu sunt nici computere, nici mașini și nici rachete, iar reformarea cu succes a societății a fost făcută mereu prin negocieri democratice, iar nu prin revoluții violente.

Sătui de băltirea percepută a societății lor, americanii au votat să se taie în carne vie și încă susțin această revoluție, indiferent că multe dintre acțiuni îi afectează deja direct, iar carnea din care se taie e chiar a lor. Este dreptul lor să o facă. Dar când își vor schimba opinia va fi fost prea târziu, pentru că statului nu îi va mai păsa de opinia lor.

Dublugândirea și impasul menținerii nereformate a democrației liberale

Dar sunt oare singurii capabili de dublugândire? Sunt oare singurii care trec liniștiți peste faptul că ceea ce fac oamenii pe care îi susțin contravine, de fapt, preceptelor de libertate a gândirii și expresiei, de respect al drepturilor omului și de respect al propriului popor?

Ca să mă uit puțin în bulă: cât de convinși suntem fiecare dintre noi că oamenii pe care i-am trimis în parlament sau la președinție ne reprezintă cu adevărat? Cât de aproape sunt ei de ce vrem noi de la țara asta sau chiar de pretențiile lor din campania electorală? De câte ori ne-au întrebat ce gândim sau vrem - dacă nu personal, atunci măcar prin intermediul consultărilor locale sau regionale?

Spunem cu toții că vrem să avem democrație în România - sau chiar că avem și că trebuie să o apărăm - dar avem oare cu adevărat așa ceva? Simțim că noi suntem cei care dețin puterea sau oare aceasta e capturată de decenii bune de niște indivizi care păcălesc mereu și mereu o parte consistentă a populației, care le dă votul și apoi se lasă abuzată la nesfârșit de către aceiași indivizi?

Când J.D. Vance ricana la adresa slăbiciunii democrației românești, o făcea de pe o poziție de putere, pentru că românii s-au săturat, de fapt, atât de tare de democrație, încât abia dacă jumătate dintre ei se mai deranjează să vină la vot chiar și când democrația însăși este pusă sub semnul întrebării.

La noi, doar 52% dintre cetățeni s-au obosit să vină la vot. Sigur, se poate argumenta că avem o diaspora foarte mare, unde e foarte greu să vii la vot în multe dintre regiuni. Dar procentul rămâne foarte scăzut.

Și aici intervine dublugândirea: cum putem pretinde oamenilor să aibă încredere în democrație, când mereu și mereu sunt aleși oameni care trădează instantaneu toate preceptele democrației? Cum putem susține că avem noi înșine încredere în instituțiile democratice românești, când ele se ocupă cu orice altceva, dar nu cu apărarea cetățeanului în fața abuzurilor?

Cum putem pretinde că România este o democrație viabilă, cât timp jumătate dintre români nu merg la vot, iar atunci când o campanie de manipulare pe social media convinge o mare parte a votanților să susțină un candidat manciurian, anulăm alegerile fără a prezenta la timp motive legale imposibil de combătut?

Dacă revoluționarii întunericiști ai lui Musk vor să transforme statul american într-o fantomă care doar execută instantaneu ordinele regelui de la Casa Albă (nu neapărat Trump), corupții noștri „democrați” au transformat deja statul român într-o fantomă care-și vede doar de propriile-i interese, aproape imună la orice presiune externă - fie din partea UE, fie chiar din partea SUA. Cei care și-au închis urechile la criticile americane și europene la adresa corupției din România atât amar de vreme vor fi primii care să spună că e mai bine să ne desprindem de americanii lui Trump, că ne-om descurca noi și pe cont propriu, deși știu foarte bine că nu vom reuși asta.

Sigur, fiecare dintre contracandidații lui Mesia român din Alpii austrieci este la ani-lumină de un individ care refuză să spună dacă a fost agent acoperit al Securității și apoi al serviciilor secrete românești, care pretinde că a cheltuit zero lei pe campania electorală și care vrea să ne scoată cu totul din Europa civilizată și să ne pună să creștem cai ca proiect de țară. Dar ar fi total absurd să pretindem că totul e OK sub soare dacă scăpăm și tura asta de nebuni.

Nu, nu este nimic OK sub soarele României în 2025. Statul român este în stare avansată de cangrenă și asta o văd toți dușmanii libertății noastre. Iar politicienii care pretind că sunt democrați sunt parte a cangrenei, nu a soluției.

Speranța stă în firava societate civilă, de altfel singura care a reușit să facă ceva progrese în România ultimilor ani. Alea 2-3 milioane de români care vor o țară liberă, puternică, dar și europeană și corectă cu cetățenii ei. De ei depinde reformarea democrației românești într-un context în care vom vedea că însăși ideea de democrație va fi atacată din toate părțile.

Dar dacă vrem să contăm, trebuie să strângem rândurile chiar acum, pentru că în doar câteva luni va fi prea târziu. De data asta nu mai avem voie să greșim, nu mai avem voie să stăm acasă, nu mai avem voie să ridicăm din umeri.

Și nu, este complet fals să crezi că democrația este moartă. Atâta doar că trebuie regândită. Nu mai poate continua așa. Dar despre asta, într-un articol viitor.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€