Un dans vesel să dansăm la priveghiul democrației liberale

Adrian Mihălțianu

Publisher

Suntem cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale din SUA. Donald Trump se află în fața fanilor săi adunați pentru a-l auzi cum răspunde unor întrebări serioase despre viitorul Americii.

Discuția e întreruptă de leșinul cuiva din auditoriu. Trump așteaptă răbdător ca respectiva persoană să primească primul ajutor, apoi dorește să reia discuția. Din nou, o altă persoană leșină. Și aceasta primește primul ajutor, iar apoi oamenii așteaptă de la Trump să reia ideile despre cum va face America măreață din nou.

În schimb, Trump decide să nu mai vorbească, ci să asculte muzică și să danseze. Timp de 40 de minute, stă în picioare pe scenă și se leagănă în timp ce ascultă, împreună cu fanii săi, tot felul de piese celebre. Uneori dansează, alteori pare pierdut în gânduri. Deseori zâmbește. Un om de 78 de ani obosit, la final de campanie, alături de cei dragi. Așa îl văd cei prezenți, care sunt entuziasmați de acest moment.

Media liberală se ia cu mâinile de cap. Omul care făcea mișto de cât de bătrân este Biden pare a-și fi pierdut complet mințile. Râsete, glume, comedianți în prime-time care se întreabă cum pot vota americanii cu un om care în mod clar nu mai este în stare să conducă o discuție într-o primărie locală, darămite o țară.

Toată campania contra lui Trump este axată pe spaima că acesta, odată adus la putere, va distruge însăși esența statului american și tot sistemul de checks and balances - echilibrul între puterile și instituțiile statului american care a permis ca SUA să devină cea mai puternică țară din lume.

Câteva zile mai târziu, Trump câștigă. Și nu o face într-o luptă strânsă, ci cu un val de sprijin popular cum oponenții lui puteau doar să viseze. Spaimă, neîncredere, stupefacție din partea oamenilor care doreau să aleagă un președinte american bazându-se pe programele sale, pe politicile publice, pe rațiune. Entuziasm și un uriaș sentiment de eliberare din partea oamenilor care au ales un președinte american cu inima, bazându-se pe carisma lui, pe promisiunile lui și pe faptul că-l simt drept unul de-al lor.

Astăzi, dansul lui Trump a devenit în sine o memă, folosită ca atare de către fanii săi la tot felul de evenimente. Lumea se simte bine, dansează, râde, speră că vor avea viitorul bun promis de omul lor. Probabil vor dansa și mai abitir când armata va expulza în sfârșit miile de imigranți ilegali, așa cum li s-a promis.

Pe partea cealaltă, media liberală arată că numirile din administrația Trump merg de la ciudat la extrem și că oamenii care vor conduce aparatul de stat american nu au, în general, niciun fel de experiență relevantă.

Chiar dimpotrivă, mulți dintre ei sunt dușmanii declarați ai misiunii instituțiilor în fruntea cărora sunt puși și vor să le distrugă toate resursele care le permit existența. Cu alte cuvinte, să facă exact ce se temeau democrații.

Golanii și chiulangiii își vor țara înapoi, spune un profesor universitar. Dar ce ar fi dacă am încerca cu toții să fim mai puțin proști?

„Își vor țara înapoi golanii, cei care au chiulit întreaga școală (absolvită cu toate acestea, desigur), în timp ce alții («tocilarii») învățăm pe brânci ca să ne facem un rost în viață”, se lamenta, la începutul săptămânii, un profesor universitar din București, ca reacție la protestele poleite cu AUR din weekend. De la înălțimea turnului său de fildeș, omului i s-a părut că scrie un profil credibil al votantului suveranist.

Când frica devine singurul proiect de țară care ne mai leagă

De ce face Călin Georgescu turul emisiunilor celor mai în vogă conspiraționiști din SUA, a celor care au rescris literalmente adevărul în ultimii 10 ani, de la odiosul Alex Jones, la Shawn Ryan și la Jackson Hinkle?

Acesta este de fapt un atu, spun fanii lui Trump, care celebrează fiecare numire care-i isterizează până și pe republicanii din Congresul american. O certificare a faptului că Trump va lupta cu sistemul care l-a trimis acasă acum 4 ani și că, de data asta, va ieși victorios. Așa cum a promis.

Va ieși victorios împotriva unui sistem care consideră că anarhia nu e libertate, că știința, iar nu religia explică lumea, că statul trebuie să apere cetățeanul de companiile lacome, că profesorii și instituțiile au rolul de a modela mintea cetățenilor în timp ce le respectă libertatea personală și că dacă fiecare-și stabilește adevărul propriu în lucrurile esențiale, societatea democratică euroatlantică - adică exact cea care a adus cea mai mare bunăstare cetățenilor săi - va colapsa într-un neant numai bun de cucerit de ruși și chinezi.

Va ieși victorios, în același timp, împotriva unui sistem care s-a osificat în birocrație, care nu mai este în stare să răspundă emoției cetățenilor și să îi asculte atunci când îi spun - îi urlă chiar - că se tem cu privire la viitor, că nu mai înțeleg nimic din lumea modernă, că schimbările au loc prea repede și că pur și simplu vor o viață în care să-și păstreze identitatea fără să fie judecați aspru pentru asta. Și care a depășit limitele educației și a intrat în zona propagandei pentru diverse curente de extremă stânga.

Cum comunică cei care vor să păstreze democrația vie și România ca parte a sistemului euroatlantic de valori? O parte dau zeci de milioane de euro la televiziuni ca să se laude cu „realizărili” și să discute cu moderatori care le servesc întrebări dinainte exersate. Alții se străduie să arate că nu sunt parte a curentului woke, ci oameni din popor care vor o Românie cu identitate proprie în Europa, dar fără extreme.

Dar toți răspund crispați la întrebări fără legătură cu spaimele și speranțele oamenilor. Ceva de genul:

Cum comunică cei care vor să navigheze pe valul de furie populară (identic cu cel din America, deși cu cauze puțin diferite), care-i admiră explicit pe legionari și pe dictatori sângeroși precum Putin, dar trebuie cumva să câștige inimile a milioane de români? Uite așa:

Iar omul care trebuie să fie președintele tuturor românilor comunică așa: „Puterea este să schimbi realitatea”. Despre asta este vorba, el ne-o spune clar, dar noi încă nu înțelegem.

Cei doi vectori de comunicare par a fi foarte diferiți de admirația față de legionari proferată de domnul Georgescu - din alte clipuri video făcute tot de el, de apropierea de Rusia criminalului Putin și de spaimele la adresa propagandei LGBT, nu-i așa?

Pentru că așa sunt gândite, încă de la început - câte ceva, să placă la fiecare. Să te facă să dansezi pe ruinele sistemului care te-a nedreptățit. Sau te înspăimânte, așa cum dictează algoritmul. Fiecăruia, după necesități, ca să citez din manualul de economie politică din 1989. Mai nou, domnul Georgescu e pro-european și pro-NATO - pentru că asta trebuie să audă nehotărâții speriați de el.

Totuși, în timp ce soția sa dansează și calmează cu vibrații pozitive, domnul Georgescu accesează și un alt fel de public, unul predispus la vibrații ceva mai verzi.

În loc să se concentreze pe aceste afirmații halucinante despre una dintre cele mai sângeroase perioade ale României, ce face bula? Râde bula de toate prostiile cu cipuri și energii care intră de jos în sus, și se ia cu mâinile de cap și face mișto și se miră apoi cum de explodează curentul acela ascuns, mămăliga aia care a fiert la foc mocnit și acum erupe ca un vulcan.

Și apoi se înspăimântă bula și se deprimă și-și face bagajele să plece dintr-o Românie pe care n-o mai recunoaște, nenorocită fix de cei care vor avea mai mult de pierdut de pe urma transformării ei în oaia neagră a Europei (că ieșirea din UE și NATO se amână pentru următorul ciclu electoral, treburile vor fi luate pe rând).

Foto: Tudor Pană, Inquam Photos

Și peste o săptămână, tot bula se va mira că ceilalți au câștigat și că ies mii de oameni de fericire pe stradă și că se bucură că s-au eliberat și că au aruncat sistemul în aer. Se va mira și nu va înțelege, pentru că n-ai cum să pricepi iraționalul cât timp nu pricepi că oamenii au votat de data asta convinși că aleg binele cel mare, iar nu răul mai mic.

Și așa, dintre două catastrofe, românii o vor fi ales-o pe cea mai mare. Dacă nu vom înțelege aceste mecanisme în următorii 4 ani și nu vom găsi metodele de a ne conecta emoțional cu oamenii, în loc să-i acuzăm pentru cum votează, mă tem că nici măcar nu vor mai fi alte alegeri care să conteze, în următorii 20 de ani.

Pentru că ținta acestui val revoluționar din toată lumea vestică (evident că el nu are loc în est, pentru că acolo nu se pune problema libertăților individuale) nu este nici România, nici doar America, ci însăși fundamentul pe care se bazează întreaga lume liberă: distrugerea instituțiilor care au făcut posibilă lumea modernă și înlocuirea lor cu o „democrație” tiktokizată, în care partidele sunt ceva de domeniul trecutului, iar democrația reprezentativă este înlocuită de conducerea prin „sondaj” pe rețele sociale aflate în buzunarul miliardarilor.

O lume în care fiecare-și face moneda proprie, adevărul propriu, bula proprie, iar oamenii votează cu inima, nu cu mintea, și nu partidele, ci direct influencerii care-i conduc.

Adică exact așa cum o fac cei care sunt convinși că a venit mesia pe pământ în persoana unui politician sau a altuia. Adică exact visul oricărui dictator care vrea să rămână la putere pe timp nelimitat, în timp ce oamenii cred că au votat un eliberator.

Nu de alta, dar vine peste noi valul inteligenței artificiale care va face ca orice fantasmă să pară realitate, mass-media independentă va deveni inamicul public numărul unu, autoritatea de orice fel va fi subminată, iar o parte din ce în ce mai mare a societății (nu doar din România) va fi coaptă la foc mic pentru a crede orice, din toată inima. Efectul nu se va vedea de mâine, ci peste 4 ani. Și atunci va fi fost deja prea târziu.

Ne așteaptă timpuri cu adevărat interesante. Măcar suntem invitați la dans.

PS: Îmi dau seama că nu am oferit soluții la această luptă între universul emoțiilor și cel al rațiunii. Ce pot să zic? Va urma.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€